Share

Home / Cultură / Provocări despre limbă cu românul Dan Alexe din Belgia

Provocări despre limbă cu românul Dan Alexe din Belgia

 

????????????????????????????????????
Poate unul dintre cele mai interesante momente literare a fost cel desfășurat, în amurgul Salonului de Carte Bookfest de la Tîrgu Mureș, între scriitorul Dan Alexe și directorul general al Editurii Humanitas, Lidia Bodea. Cei doi, plecând de la volumul „Dacopatia și alte rătăciri românești” au traversat decenii de preschimbări, fărâmițări și alte neajunsuri lingvistice ale limbii române. Au vorbit mai puțin despre cuprinsul cărții și mai multe despre limbă și devenirea sa, nu tocmai cea mai fericită.

Inclus în aceeași categorie cu istoricul Lucian Boia, scriitorul, cineastul, lingvistul, călătorul, cum este definit Dan Alexe de către editura sa, a subliniat la Tîrgu Mureș că se definește ca român, răspunzând subtil, ludic, detractorilor săi care îl suspectau de lipsă de patriotism și alte multe „rele”. Așa că îmi sună și îmi răsună în urechi spusele sale tocmai când ajung la lansarea din după-amiaza zilei de duminică: „Eu mă definesc ca român, deși trăiesc în Belgia din 1998, am trăit mai mult în Belgia decât în România, însă nu doar că mă definesc total ca român, însă și în familie, am doi copii născuți acolo, le-am vorbit numai românește, deși mama lor e francofonă și consider că astea sunt pe vecie și consider că nu pot să exist altfel decât prin limba pe care o vorbesc”.

 

????????????????????????????????????

De la identificarea și identitatea sa asumată, discuția cu Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas, a alunecat spre evoluția sau involuția lingvistică pe care limba română o simte, o resimte și o parcurge, care însă nu pare să intereseze pe prea mulți. „Fărâmițarea asta culturală prin care trecem, nepăsarea față de limbă mi s-a părut ceva nu doar de luat în seama, dar luat de coarne și făcut ceva cu asta pentru că în afară de câteva mari figuri culturale pentru care am un mare respect, întâmplător unii publică la Humanitas, m-a durut și am urmărit cu îngrijorare felul în care a evoluat limba, spre exemplu. Nu doar englezismele intrate, în mod superficial, ele vor fi înlocuite peste o generație sau două, în funcție de circumstanțele istorice sau culturale, dar o nepăsare totală pentru flexibilitatea limbii, am observat că s-a schimbat sintaxa limbii, într-un mod sărăcitor al logosului. Generațiile de tineri crescute, prin sfera internetului și a informaticii, cu limba engleză au ajuns să transpună sintaxa săracă cu care s-au obișnuit asupra unui limbi care era foarte flexibilă. Am avut senzația aceasta de înstrăinare, când prin București am văzut niște pancarte: primește cardul tău. Și mi-am dat seama că acolo este o traducere mecanică din engleză – Get your card, deși româna posedă niște pronume personale atone – primește-ți, chiar dacă acceptăm cuvântul card care e abuziv intrat în limbă, dar mecanismul acela delicat al pronumelor personale atone, al flexiunii s-a sărăcit”, și-a spus scriitorul durerea.

De la slujbă la job și sărăcirea lingvistică și socială

????????????????????????????????????

Provocat de Lidia Bodea să ne dezvăluie câte ceva din carte, Dan Alexe a intrat în jocul directorului Humanitas de a ne arăta cum au trecut românii de la a avea o profesie, o meserie la a avea un job.
„Aceasta face parte din aceeași derivă semantică, sintatică a României englezite, faptul că nu mai vorbim despre slujbă, profesie, meserie, toată lumea are astăzi un job. Dar nimeni nu vorbește despre jobul de țăran, pentru că acolo e muncă reală, sau despre jobul de preot pentru că acolo e vorba de vocație. Mi-am dat seama că s-a pierdut ceva instituționalizat, ceva care îi dădea omului identitate. Când intrai într-o breaslă, când trebuia să faci o ucenicie, când erai fericit să ai o profesie, o vocație sau o chemare (…) și într-un mod, pe de o parte, splendid dovedind puterea logosului, pe de altă îngrijorător pentru că ne sărăcește structura internă, anumite englezisme au sărăcit structura socială”, crede Dan Alexe.
Așa am ajuns, în opinia scriitorului, ca „de la vechile stavile care erau religia, întrajutorarea între vecini, să trecem azi la o fărâmițare unde fiecare are jobul lui, pe care e gata să îl lepede oricând. Și așa ni se spune că fiecare poate fi înlocuit, de pe o zi pe alta, nu îți convine du-te dincolo”.
În volumul său, Dan Alexe recunoaște că s-a jucat, a analizat coerența unor mitologii românești, plecând de la modelul impus în filosofia, lingvistica și științele umane în Europa de Roland Barthes care scrisese în anii 60 volumul Mythologie. Cercetând mitologii, lingvistică ș.a., Dan Alexe a descoperit că: „Noi avem o ruptură teribilă între cel de-Al Doilea Război Mondial și căderea comunismului unde științele umane au dispărut. Generațiile mai vechi decât a mea își amintesc faptul că s-au scos anumite științe umane din universități, nu se preda sociologie, jurnalism, generațiile care vin acum iarăși sunt defavorizate oarecum, au fost americanizate, le-a venit publicitatea peste cap și modul frenetic al internetului. Nouă ne lipsește o continuitate și asta nu poate fi umplută decât lent, cu răbdare și umor. Atunci un șoc din acesta (n.a. volumul pe care l-a scris), cred eu, poate fi terapeutic”.

Maneaua și manelizarea

????????????????????????????????????

În final, ceea ce a început ca o lansare și a sfârșit ca o discuție despre probleme actuale, acute de lingvistică românescă s-a încheiat cu un scurt eseu vorbit despre manele și manelizare.
„Manelele sunt o modă balcanică, foarte banală, bulgarii au același gen de muzică, exact același, care se numește cealga, la ei, cu vedetele cu paiete, cu dans din burtă, cu transexuali care dansează la televiziune și cântă feeric ritmuri turcești. E un fenomen cultural foarte banal, chiar în lume, pentru că foarte multe genuri muzicale care cu timpul s-au rafinat precum fado, tango ș.a. au început în felul acesta ca niște muzici de mahala. Blues-ul a început la fel. (…) Muzicologul de la Muzeul Țăranului Român Speranța Rădulescu are aceeași părere ca mine, ea din motive, să zicem așa, istoric muzicale. Nu există muzică umilă, nu există muzică de disprețuit, orice gen poate căpătă note de noblețe, prin rafinament”, crede Dan Alexe. Lidia Bodea l-a completat. „De la manea s-a ajuns la manelizare, nu avem o problemă cu sunetul muzicii, cu maneaua, problema omului cu scaun la cap nu e cu maneaua, ci cu manelizarea”, a punctat Lidia Bodea.

????????????????????????????????????
Dacă l-a stârnit pe Dan Alexe să se aplece asupra studiului manelei și să scrie despre manea, cultural, sociologic și în alt stil își va dori, vom vedea în viitor.
Ligia VORO

Share

1 comentariu

  1. “într-un mod sărăcitor al logosului”

    intradevar, bizara exprimare, saracitoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

„Steaua fără nume“ își destăinuie secretele la Sala Mare

Compania Liviu Rebreanu a Teatrului Național Târgu Mureș invită iubitorii de teatru la o nouă …

Share
Share