FOTO: Cotidianul (re)găsit în pictură de Nicu Stanciu la Camera K’Arte

4 ianuarie 2016

Camera K’Arte a primit joi, 11 iunie 2015 vizita artistului plastic blăjean Nicu Stanciu cu prilejul vernisajului expoziţiei de pictură intitulată “Lost Meanings”, poposit în premieră la Târgu Mureş. A fost prima prezenţă a artistului la Târgu Mureş după cele din Blaj, Sibiu, Cluj Napoca, Alba Iulia unde a fost prezent cu expoziţii personale şi de grup.

Obiectul ca subiect de introspecţie

„Lost meanings” s-a dorit, a fi o provocare la gândire, cu magini luate la întâmplare din cotidian, parte a unei realităţi cotidiană, sub toate aspectele sale, cu precădere asupra portretizarea realului Privitorul a putut descoperii printre lucrările artistului obiecte (tenişi, pantofi, cana de ceai, borcanul cu dulceaţă, murături), un stop-cadru pe lucruri banale, obişnuite, prin prezenţa lor în cotidian şi pe gesturi tipice vârstelor (bătrâneţe, tinereţe), compoziţii cu îndrăgostiţi, adolescenţi în parc, bătrâni prin cameră, strada, oraşul, reliefate de colegul de breaslă târgumureşean al artistului, Radu Florea în deschiderea expoziţiei.

“Artistul surprinde clişee de viaţă, cărora, tocmai pentru că le-a ales drept motive picturale, le dă un sens, un înţeles. Secvenţe de viaţă încărcate de semnificaţie existenţială, devenite obiect dar şi subiect de introspecţie, de chestionare a rolului lor individual ca şi a raportului metafizic al omului cu ele. Poate că titlul expoziţiei, asta şi-a propus: să incite, “Lost meanings”, respectiv sensuri pierdute. Eu le simt, privindu-le, ca pe obiecte încărcate de un sens al timpului trecut, consumat- tenişii tinereţii- vârsta abordării “casual” în echilibru tematic cu acelaşi “brand”: încălţările adulţilor- mereu aceleaşi, mai degrabă practice, decât în trend-la modă- în ritmul vieţii. “Lost Meanings” pot fi la fel de bine şi “Refound meanings”, atitudini emoţionale regăsite de artist în spatele gestului uman ori a obiectului ca pretext plastic. Recursuri pe care Nicolae Stanciu ni le propune introspectiv, oprindu-se pentru o clipă în creaţie, solicitându-ne şi nouă să facem acelaşi lucru”, a precizat în deschiderea expoziţiei Radu Florea, artist plastic, membru UAP Mureş.

Percepţie, înţelegere, învăţare

Artistul a precizat în discursul său că nu urmăreşte prin lucrările sale să şocheze, mai degrabă să sensibilizeze, să-l facă pe pe privitor să-şi pună întrebări, demersul său plastic nu fiind altceva decât un punct de pornire, continuat apoi de mentalul privitorului. “Nu caut noul în artă, caut doar să mă exprim aşa cum simt şi să transmit ideile care mă intereseaza. Din acest motiv, pictura mea nu e o etalare sofisticată de artificii tehnice, nici o cursă disperată după noi moduri de exprimare plastică, e doar un mod simplu, uneori profund, alteori mai putin profund, de a spune ceea ce gândesc şi ceea ce simt. Timpul meu e format din toate clipele pe care le trăiesc, şi cele importante, şi cele neimportante. Dacă mă gândesc bine, clipele mai puţin importante sunt peste 99% din timp, din timpul meu. Şi nu doar că nu mi le amintesc a doua zi, parcă nici nu le-am trăit. Dacă viaţa mea ar fi făcută doar din clipele alea importante, aş trăi probabil doar o singură zi. Cel mult câteva zile. E ridicol de puţin. Şi atunci de ce are viaţa mea atât de multe clipe, dacă cele mai multe dintre ele nu au niciun sens pentru mine, şi în locul lor rămâne la sfârşit doar un mare gol ? Oare totul se termină aici ? Mi-ar plăcea să cred că nu. Poate că până la urmă toate au sensul lor, sens pe care eu înca nu l-am găsit. Poate că şi viaţa mea are un sens, doar că încă nu l-am înţeles. Poate că sensul şi sensurile nu sunt totuşi pierdute, ci totul ţine de percepţie şi de înţelegere, de învăţare. Poate că toată existenţa mea e un drum pe care trebuie să-l parcurg până la final, ca să înţeleg sensul. Şi poate că primul sens pe care trebuie să-l înţeleg e că trebuie să trăiesc cu adevărat fiecare clipă, chiar dacă nu-i înţeleg sensul”, a precizat Nicu Stanciu.