Share

Home / Politic / ”Războiul” statuilor la Târgu-Mureș

”Războiul” statuilor la Târgu-Mureș

statui 1Atribuirea numelui unei personalități locale unei străzi sau școli din Târgu-Mureș se dovedește și azi, un proces dificil. Dificil atât ca demers, dar și ca finalizare în timp. O asemenea inițiativă – dincolo de ”înțelegerile” prealabile, mai mult sau mai puțin la vedere ale diverșilor consilieri locali care au ”verde” de la partid să facă acest lucru – trebuie trecută prin Consiliul local, dar asta abia după ce primește avizul de specialitate al unei așa-zise comisii de istorici, care se presupune că este și foarte avizată în domeniu. Și care comisie trebuie – sau ar trebui – să țină seama (în toate cazurile) de eventualele sensibilități ale celeilalte etnii. A se vedea cazul străzii Călărașilor, care se intenționa a fi rebotezată Kossuth, demers finalizat în justiție. Cât despre ridicarea unor statui în oraș… E și mai complicat. A se vedea cazul statuii lui Aurel Filimon. Dar haideți să facem și un mic excurs istoric ca să înțelegem fondul problemei.

statui 2

Remember…

La scurt timp după Dictatul de la Viena din august 1940 – eveniment nefast ce a avut drept rezultat alipirea NV Transilvaniei la Ungaria – cea mai mare parte dintre intelectualii români mureșeni, dar și dintre funcționarii publici locali de origine română, luau calea exilului. Odată cu ei și statuile lor simbol: statuia ecvestră a lui Avram Iancu, precum și Lupa capitolina. Cea care nu a putut fi ridicată – e vorba despre un alt monument românesc reprezentativ -, statuia soldatului român învingător în Primul Război Mondial, a fost distrusă prin dinamitare controlată, imediat după intrarea trupelor maghiare în Târgu-Mureș. Ceea ce însă nu prea știu mulți mureșeni, fie ei români sau maghiari, este povestea statuii generalui Bem, ridicată de maghiari în centrul orașului și care, după 1918, a fost îndepărtată de către noile autorități române. Un eveniment care, atunci, avea să tensioneze foarte mult relațiile dintre cele două etnii.

Acuzații diverse și… o demisie demnă

În 1926, mureșeanul Victor G. Maior, lansa o gravă acuzație la adresa omului politic Bernády György. Potrivit lui Maior, Bernády ar fi dispus, în calitatea oficială pe care o avea in cadrul defunctului Imperiu Austro-Ungar, alcătuirea în urmă cu zece ani (1916) a unei liste cu intelectualii români din Targu-Mureș și din județ – lideri de opinie – care urmau să fie arestați și spanzurați imediat ce Regatul României ar fi intrat în război împotriva Puterilor Centrale. În timpul Imperiului Austro-Ungar, Victor G. Maior a fost notar cercual în Cerghidul Mic, județul Târnava Mică și în această calitate îl cunoscuse pe Bernady. Atunci când însă lansa grava acuzație la adresa omului politic Bernády György, Maior era președintele Camerei Agricole Mureș. Această acuzație la adresa primarului Bernády era lansată în presă și în același timp era însoțită și de demisia lui Maior din funcția de președinte al Camerei de Comerț Mureș. Pentru a se face lumină în acest caz, Maior cerea să fie audiați în calitate de martori ai acuzării cei 35 de români arestați în anul 1916. Printre aceștia era și protopopul din Târgu-Mureș, Ștefan Rusu, cunoscută personalitate locală. Maior mai cerea să fie audiat și un martor-cheie, căpitanul de jandarmi Varga Ludovic, cel care-i arestase pe cei 35 de români. Relația lui Maior cu Bernády – cel care în 1926 devenise, sub noile autorități române, primar al orașului, funcție pe care o mai îndeplinise și sub fostele autorități austro-ungare – era deosebit de încordată. Maior refuzase să reprezinte Camera Agricolă Mureș în Consiliul Municipal, unde ar fi trebuit să intre în relație directă cu Bernády. Maior își motiva refuzul astfel: ”Nu mă pot identifica cu acțiunile D-lui primar care, după părerea mea, în mod direct sau indirect, nu importă, urmărește o tendință de a compromite statul… Nu pot aproba direcțiunea ascunsă, care fatalmente constrânge pe cei mai buni și eminenți funcționari români să renunțe la funcțiunile ce le aveau la primărie, nemaiputând tolera atmosfera încărcată ce s-a creat și le impune încătușarea sentimentelor patriotice”.

Fotografia lui Bernády György… cui îi era destinată?

Contextul in care Maior făcea aceste afirmații era unul deosebit de încărcat, care risca să se deterioreze și mai mult. În urmă cu doi ani, mai mulți funcționari ai fostului Imperiu Austro-Ungar refuzaseră să depună jurământul de credință față de statul român și ca urmare au fost concediați de autorități. Mai mult chiar, în mai 1926, Bernády a fotografiat statuia generalului Bem pusă în picioare și strangulată cu un lanț (statuia generalului pașoptist, maghiar de origine poloneză, fusese dată jos de pe soclu de către autoritățile române). Atunci când, într-o ședință de consiliu, a fost interpelat de români pentru acest gest, Bernády a răspuns că fotografia a fost făcută pentru a o trimite Partidului Maghiar din Polonia, prin Budapesta. Cu ce scop? Bernady n-a răspuns. Relațiile dintre cei doi fiind deosebit de încordate și acuzațiile ce i se aduceau foarte grave, Bernády György s-a adresat ministrului de Interne, pentru a dispune o anchetă și a proba nevinovăția sa.

Și totuși… unde e statuia?

Concluziile rezultate din raportul de anchetă nr. 105 din 1926, în urma investigațiilor făcute la Târgu-Mureș de inspectorul general din minister, Victor H. Starrak, l-au determinat pe directorul general din Ministerul de Interne, C. Caloianu să-i aprobe lui Bernády György să deschidă proces de calomnie împotriva lui Victor G. Maior. Procesul lung și anevoios, derulat pe parcursul a doi ani, 1926-1928, i-a dat în cele din urmă câștig de cauză lui Bernády György, deși multe aspecte ale acestui caz au rămas neelucidate. Mai mult chiar, profitând de absența din țară a primarului Bernády, Consiliul Municipal Târgu-Mureș, cu numărul 69/1935 din 19 octombrie 1928 hotărâse să predea statuia generalului Bem, prin Vasile Stoica, prim-secretar de legație, Ministerului de Externe pentru a fi – după executarea reparațiilor necesare – predată Poloniei. Cu adresa nr. 24377 din 1928, Bernády cerea însă Ministerului de Externe să împiedice predarea statuii către statul plonez. Peste timp rămâne întrebarea: dacă n-a fost predată statului polonez, totuși unde este statuia lui Bem, generalul maghiar de origine poloneză.

Nicolae BALINT

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Scandalul apei și canalizării în zona de câmpie continuă. Mai multe comune au părăsit Aqua Invest

Consiliile locale comunale din Șăulia, Tăureni și Grebenișu de Câmpie au hotărât să părăsească Asociația …

Share
Share