Tradiţia şezătorilor îşi continuă frumos şi sincer existenţa pe plaiurile Idicelului graţie oamenilor din sat care se adună să-şi depene lucrul manual şi bucuria clipei trăite alături de cei dragi. Un astfel de moment de suflet s-a consemnat anul trecut acasă la Rafila Moldovan din Idicel Pădure, unde oameni dragi gazdei s-au adunat la o şezătoare. Femeile şi-au luat în primire lucrul manual, drăguţele ascultau atent la cei mai în vârstă iar feciorii făceau ochii la tinerele fete, totul învăluit în cântece şi jocuri în casa dinainte a tantei Rafila.
„Nici un lucru pe pământ nu se face fără Dumnezeu”
„Eu aşa am crescut, cu astfel de şezători, şi nu am prea întrerupt acest obicei. Doar atunci când am avut copii mici, când am avut un eveniment tragic în familie, mi-a murit soţul. După patru ani am lăsat doliul şi de atunci fac şezători. Făceam piese de teatru, dorinţa mea fiind să devin actriţă şi cântăreaţă de muzică populară, dar nu ma lăsat mama. Lumea vine şi acum cu drag la şezători, chiar dacă majoritatea lumii s-a cam modernizat. Dar cei care vin o fac cu drag. Nu am cuvinte să exprim cât de tare îi iubesc. Eu şi acum, la vârsta mea nu pot să stau, lucru, cos, ţes. E frumos că vin şi copii la astfel de şezători. S-au descurcat de minune şi acum. Le tot spun că nici un lucru pe pământ nu se face fără Dumnezeu, şi îi îndemn să cântăm şi o priceasnă, care mi-a plăcut tare mult. Urmează să-i duc şi la biserică, şi cred că lumea o să rămână cu gura căscată la cât de frumos cântă aceşti copii”, ne-a declarat tanti Rafila.
Dansul vergelului
Printre cei care au răspuns prezent invitaţiei tantei Rafila s-au numărat oameni dragi rasposdului popular din Idicel Pădure, părintele Valer Roşca din Ideciu de Sus, Ioan Bîndilă, Ilie şi Valerica Frandeş, Leontina Pop, Mihai Moldovan, şi Grigore Covrig. “Este un obicei foarte frumos acesta al şezătorilor. Serile de iarnă fiind foarte lungi, fetele se adunau, atât cele tinere cât şi femeile mai în vârstă la o casă unde făceau o şezătoare. Pe rând la fiecare casă din sat se făcea o şezătoare , la care mai mergeau şi feciorii, care făceau tot felul de pozne. Femeile cu lucratul manual, iar feciorii veneau după drăguţe. E un obicei vechi la care, după şezătoare se făcea şi jocul numit vergelul. Ce e mai deosebit la acest vergel este că, faţă de celelalte jocuri care se făceau în zi de sărbătoare când băieţii chemau fetele la dans, aici e invers, singura dată când feciorii aveau bucuria să fie invitaţi de fete la joc”, a spus Grigore Covrig, meşter popular.
„Este ca şi mama mea”
Oaspetele special al şezătorii a fost solista Leontina Pop, care a cântat, tors şi trăit bucuria revederii cu tanti Rafila. „Tanti Rafila este ca şi mama mea. Ori de câte ori vorbim la telefon îi spun mamă Rafilă. Ne-am ataşat de vreo 30 de ani, când umblam foarte mult, pe toate coclaurile să culeg cântece. Nu mergeam anume pentru o persoană, şi stăteam câte două, trei zile. Pe tanti Rafila am cunoscut-o la o nuntă, prin 1985 şi iată că a trecut 30 de ani şi suntem în continuare prietene dragi. Este o femeie extrem de puternică, păstrează cu sfinţenie tradiţia. Alături de aceşti oameni din Idicel Pădure face totul din suflet. Apreciez extraordinar acestă familie , pe tanti Rafila, pe fiul Mihai, le cunosc istoria, bucurille şi necazurile lor. Din dragoste pentru acest pământ, pentru tot ce ne înconjoară, cântecul, jocul, tradiţia, tanti Rafila a ştiu foarte frumos să-şi crească cei patru copii. A făcut un muzeu, scrie poezii, şi ce e mai important, lucră non stop. Să o ţină Dumnezeu până la 100 de ani să ne poată bucura cu dragostea ei pentru acest pământ, pentru acest neam şi pentru tradiţiile noastre”, a spus Leontina Pop.
[zizigallery id=1469]
Ma copleseste, sa vad aceste imagini, cu tanti Rafila, si Leontina Pop, ma manderesc cu voi ,in Canada si America ne plecam in fata voastra