Fără sprijin, românii degeaba au talent

În toamna anului trecut, tânărul tenismen târgumureșean George Botezan, legitimat la Clubul Sportiv Universitar a obținut în două turnee din cadrul circuitului jucătorilor profesioniști primele puncte ATP din istoria „sportului alb” mureșean (unii contestă această dată statistică, invocându-l pe Toma Ovici, dar pe vremea aceea nu exista încă această ierarhie). Acesta a muncit foarte mult pentru acest lucru, dar acest lucru nu îl cunoaște decât antrenorul său, Bratislav Pavlovic, sau tatăl, George Botezan senior, cel care l-a susținut și îl susține din punct de vedere financiar. „George a făcut un pas mare înainte în anul trecut, trecând la profesioniști. A obținut puncte ATP din primele turnee și acum ne pregătim pentru altele, în Israel, unde sper să obțină alte puncte. Are potențial, sincer nu m-aș ocupa de el dacă n-aș fi remarcat talentul său. Este un băiat foarte muncitor și serios, personal cred în el, dar lipsa sprijinului financiar este o problemă serioasă. Participarea la turnee care aduc puncte este condiționată din păcate de bani și suma se ridică la zeci de mii de euro. George nu este sprijinit din păcate cu bani din nicio parte. Acest lucru ar putea da de gândit inclusiv autorităților locale, dar, din păcate, în România tinerii nu sunt susținuți”, este marea nemulțumire a tehnicianului sârb.

Stăm de vorbă cu elevul său, tânărul George Botezan, care în anul în care a trecut de la juniori la seniori a obținut câte un punct în două turnee, la Iași și în Israel. Anul a fost unul deosebit de încărcat pentru George, care a început și facultatea, la UMF, evident cea de sport.

Reporter: Cum consideri anul trecut, an în care ai trecut la seniori?
George Botezan: Cred că pot spune că am avut un an foarte bun. A fost un an în care am încheiat junioratul cu turneul de la Wimbledon, după care am trecut la seniori, an în care am obținut primele puncte ATP pentru tenisul de câmp din Mureș.
Rep.: Cum a fost la Wimbledon?
G.B.: A fost o experiență fantastică, chiar dacă nu am trecut de primul tur. Am întâlnit și m-am antrenat cu jucători de top mondial, chiar cu juniorul care a încheiat anul pe primul loc, norvegianul Casper Ruud. Era nevoie să trec de două tururi preliminare pentru a ajunge pe tabloul principal. Eu am pierdut în primul tur cu un chinez, locul 30 mondial, cu 6-4 în decisiv, după ce am pierdut cu 7-6 în primul set și l-am câștigat pe al doilea cu 6-2. A fost un meci strâns, dar eu veneam după un singur antrenament după ce am ajuns la Londra.
Rep.: Trecerea la seniori ți-a adus și primul punct ATP.
G.B.: Da, acesta l-am obținut în turneul de la Iași. Acolo am avut cel mai greu meci în turul doi al calificărilor, cu un jucător moldovean. Am ajuns pe tabloul principal, unde am fost eliminat de Antonescu, jucător de top de la noi. Obținusem primul punct ATP, care mi-a dat multă încredere. A urmat un alt turneu, la Mediaș, unde am jucat mai slab, dar m-am ambiționat și am muncit mai mult înaintea deplasării în Israel. Acolo, până m-am acomodat, în primul turneu am trecut de două tururi eliminatorii, dar am ratat tabloul principal în fața unui italian cu 4 puncte ATP, tot cu set decisiv. A urmat al doilea turneul, unde am reușit să obțin al doilea punct, care m-a motivat și mai mult.
Rep.: Cât de mare a fost saltul de la juniori la seniori?
G.B.: Aș putea spune că în calificări nu este mare diferență între juniori și seniori. Aceasta se observă doar din momentul în care se ajunge pe tabloul principal, unde diferența se vede nu doar valoric, întâlnești adversari mult mai bine dezvoltați fizic.
Rep.: Ce măsuri ai luat în această privință?
G.B.: Am constatat că pot face față totuși și la un nivel mai înalt, dar trebuie să muncesc la acest capitol. Am început să măresc numărul antrenamentelor fizice de la două la patru. Am avut un an în care am cresut și în înălțime și a fost mai greu din acest punct de vedere, dar am progresat mult și la capitolul fizic.
Rep.: Ce ți-ai propus pentru anul acesta?
G.B.: În primul rând să fiu bine din punct de vedere fizic. Spun acest lucru pentru că momentan am ușoare probleme la umăr, care m-au și obligat recent să fac trei săptămâni de pauză. Pentru viitorul apropiat, îmi doresc să ajung în luna viitoare în Israel în formă bună. Vor fi trei turnee de câte 10 mii de dolari consecutive și cred că am șanse să obțin rezultate bune, după care vor urma altele, în Egipt sau Turcia. Pentru tot anul, mi-aș dori să intru în clasamentul ATP în primii o mie și să pot participa la cât mai multe turnee.
Rep.: Ce poți spune despre sprijinul pe care îl primești?
G.B.: Dacă vorbim despre partea financiară, acesta vine deocamdată doar din partea familiei. Tata se străduiește să facă tot posibilul, dar participarea la turnee este costisitoare și este greu să găsești pe cineva dispus să ajute, mai degrabă dau în altă parte banii. Mai mult, aș putea spune că nică măcar din partea federației de tenis nu am primit nimic după ce am câștigat titlul pe echipe cu Dinamo. Am asigurată cazarea și teren de antrenament dacă merg acolo, dar nu am cu cine mă pregăti. La capitolul sprijin, aș putea aminti despre un important ajutor din partea clubului CSU, care îmi oferă terenul de antrenament și masă gratuită, sau înțelegerea profesorilor de la facultate. Nu prea frecventez cursurile, mai ales când mă pregătesc pentru turnee.
Rep.: Lângă toate acestea, cât timp îți mai rămâne și cum ți-l petreci?
G.B.: Dacă într-o zi fac o oră și jumătate dimineața pregătire fizică, la 11 sunt pe teren pentru două, trei ore. După masa, de la 4, până la 5 jumate, sau 6, din nou pregătire fizică, după care nu cred că se mai pune întrebarea ce pot face. Nu pot să-mi planific nimic, în momentele de relaxare prefer să joc ceva pe Playstation, sau ceva online. Cel mai des nici de televizor nu am chef, eventual la câte un serial de comedie

PS: Timid din fire, George nu a pomenit despre relația cu vreo fată, adică a ocolit subiectul. La această întrebare a răspuns George Botezan tatăl. „George este un băiat timid. Din câte știu eu, mai are conversații pe rețelele de socializare, dar nu s-a apropiat de nicio fată, cel puțin din câte știu eu, și nici nu prea are timp de fete”, ne dezvăluie tatăl tânărului tenismen, care în 5 februarie va împlini 19 ani.