Capitalism democratic sau democrație capitalistă?

31 ianuarie 2016

bolos Yanis Varoufakis, fostul ministru de finanțe al Greciei, spunea recent, într-o prezentare TED, că puterea reală nu mai aparține politicienilor ci lumii finanțelor, și că democrația va fi consumată de capitalism. Oare așa să fie? Oare nu politicienii, consuma azi viitorul democrației de mâine prin politici neinspirate și administrație de slabă calitate? Si oare democrația și capitalismul nu merg mână în mână, cel puțin la nivel principial?

Grecia a fost admisă în zona Euro deși se știa că nu îndeplinește criteriile economico-financiare de la Maastricht privind aderarea la zona Euro. Atât politicienii europeni cât și cei greci au decis din considerente politice crearea unei viitoare probleme financiare ca un preț acceptabil al deciziilor lor politice. Politicienii greci au acceptat politici publice interne care au făcut inevitabila dezvoltarea deficitului financiar. Prin urmare, dacă este o lecție de învățat din cazul recent și dureros al Greciei este că o politica statală iresponsabila în domeniul financiar pune în pericol democrația și drepturile viitoare ale cetățenilor.

Dar este Grecia un caz singular, sau un simptom al unei maladii mai largi la nivel International? Cât de adâncă este influența capitalurilor în politicile publice, și în ce măsura capitalurile finanțează fără discernământ politici publice fără suport economic?

În democrație, câștigarea alegerilor este influențata semnificativ de capacitatea financiara a candidaților de a susține costurile campaniilor electorale. Aceste costuri sunt de cele mai multe ori ridicol de ridicate, ceea ce implicit generează o simbioza între politicienii doritori de putere și capitaliștii dornici de avantaje competitive. Dacă doriți este partea absconsă din spatele cortinei procesului democratic.

Campania prezidențiala din 2012 din SUA a costat candidații în mod oficial peste doua miliarde de dolari, iar alegerile din congresul american au costat aproximativ 6 miliarde de dolari. Asemenea sume de bani vin cu obligații atașate și acceptate de candidați. Dar oare și de cetățean, cel care teoretic ar trebui să fie reprezentat de candidatul ales?

Departe de noi să criticăm sistemul american, poate cel mai avansat sistem democratic, dar dacă ne întoarcem la declarațiile lui Varoufakis nu putem să nu remarcam o simbioza între politică și capitalurile care o finanțează.

Uneori legăturile de finanțare servesc interese externe, sau cel puțin asta sugerează investigațiile publicate legate de finanțarea campaniei președintelui Nikolas Sarkosi de către Muhammad Gaddafi.

Urmează un an electoral în Romania și pasionații adevărului trebuie să aibă în minte un citat de neuitat din filmul Watergate,”follow the money”, în varianta mai veche, rămasă de la romani „cui bono”, sau cine are de profitat.

(Materialul a fost prezentat în emisiunea „Obiectiv Internaţional”, Televiziunea Ştii TV)