La Târgu-Mureș, acum mai bine de 75 de ani: Nicolae Iorga despre ”viața secuiului”

A fost una dintre personalitățile de excepție ale culturii române, personalitate care a excelat mai ales în domeniul istoriografiei. Nicolae Iorga, un savant de renume mondial, a sfârșit brutal, în noaptea de 26 pe 27 noiembrie 1940, sub gloanțele unei bande legionare.

Un destin tragic pentru un om care nu folosise în viața lui decât ”arma„ cuvântului incisiv. La mai bine de 75 de ani de la moartea sa, încercăm să rememorăm acele clipe, dar și vizita pe care marele om de cultură a făcut-o în 1922, la Târgu-Mureș, aprecierile sale față de obiectivele vizitate în orașul de pe Mureș și față de activitatea orientalistului mureșean Antalffy Endre, un om pe care Iorga îl aprecia în mod deosebit.

Iorga, repere biografice

Istoric de mare cuprindere intelectuală, Nicolae Iorga (1871-1940) a fost și un prolific scriitor, redutabil critic literar, dar și un foarte bun profesor și ziarist. Ca om politic nu a excelat, credulitatea sa în această materie fiind proverbială. Implicarea lui Iorga în politică a avut loc după 1899, sub impulsul necesităților momentului, în primul rând realizarea statului național unitar român. S-a integrat la început în Partidul Conservator, pe care îl va părăsi în 1910, fondând împreună cu A.C.Cuza, Partidul Naționalist Democrat, iar în plină criză economică, Iorga a fost și prim-ministru (aprilie 1931 – iunie 1932). A fost printre cei care au susținut Monarhia ca instituție, dar și printre primii care nu au trecut cu vederea abuzurile și greșelile regilor. Puțini sunt cei care știu că până și Carol al II-lea – căruia Iorga îi fusese profesor în tinerețe – nu îndrăznea să aibă vreo replică la adresa fostului său profesor, care nu ezita să-l critice ori de câte ori avea ocazia. Prin discursurile și articolele sale, Iorga a condamnat ideile și practicile fasciste, fapt care îi va atrage ura legionarilor. Declararea celui de-Al Doilea Război Mondial și victoriile Axei au impus modificarea orientării politicii externe a României. Chiar și în acest context, Iorga a protestat față de cedările teritoriale ale României din vara anului 1940 și a fost unul dintre participanții la Consiliul de Coroană din 27 iunie 1940, cel care a susținut ideea de rezistență armată față de URSS.

Vremea răfuielilor

Pe data de 28 martie 1938, conducătorul mișcării legionare, Corneliu Zelea-Codreanu, i-a adresat profesorului Nicolae Iorga o scrisoare injurioasă. Acest fapt – care a fost folosit drept pretext de către Carol al II-lea pentru a începe o acțiune personală deschisă împotriva legionarilor – va atrage și mai mult ura acestora din urmă față de Iorga. Aceștia l-au considerat responsabil moralmente de moartea lui Corneliu Zelea-Codreanu și a altor 12 capi legionari, moarte ordonată (1938), în fapt de Carol al II-lea, cel care nu dorea un rival politic de talia comandantului legionar. De altfel, încă din 1934, Iorga primise scrisori de amenințare cu moartea din partea legionarilor, dar profesorul se obișnuise să-i sfideze cu mult calm. Proclamarea României ca stat național-legionar pe data de 14 septembrie 1940 a oferit legionarilor ocazia mult așteptată a răfuielilor de ordin personal. În aceeași noapte în care a fost asasinat Nicolae Iorga, în pădurea Strejnic de lângă Ploiești, aceștia au mai asasinat în închisoarea Jilava, încă 65 de deținuți politici, printre care Gheorghe Argeșanu, Gabriel Marinescu, Victor Iamandi, Mihail Moruzov, Ion Bengliu, ș.a., foști fruntași politici, generali și ofițeri superiori, foști lucrători în serviciile secrete romănești. La câteva ore după asasinarea lui Iorga a urmat asasinarea profesorului universitar – specialist în economie – Virgil Madgearu, în padurea Snagov, în apropiere de București, cunoscut și el pentru vederile sale anti-legionare. Crima devenise o banalitate, iar abuzurile o stare de fapt curentă. Cu câteva ore înainte de a fi ridicat de către legionari de la locuința sa de la Vălenii de Munte, profesorul Iorga scrisese o poezie scurtă intitulată simplu, dar premonitoriu, ”Testament„. Prin puterea mesajului pe care îl transmit, primele două versuri impresionează chiar și acum, peste ani: ”A fost tăiat un brad bătrân / Fiindcă făcea prea multă umbră…„

Târgu-Mureș, un oraș modern

Profesorul Iorga a cutreierat prin țară, ocazie cu care și-a făcut și multe notițe pe marginea celor observate. Mai târziu, în 1934, le-a valorificat publicându-le în volumul intitulat ”O viață de om, așa cum a fost„. În vara anului 1922, Iorga plecase din București spre Bistrița-Năsăud, prin satele din Valea Bârgăului, locuri a căror frumusețe l-a impresionat în mod cu totul deosebit. De aici a plecat spre Reghin, iar pe data de 22 august 1922 a ajuns la Târgu-Mureș. Vizitând orașul, Iorga a petrecut mult timp în fața magazinelor, dar și în Palatul Culturii unde a apreciat foarte mult vitraliile. ”O largă alee mărginită de clădiri în adevăr frumoase, spunea Iorga aflat în centrul orașului (actuala Piață a Trandafirilor – n.m), hoteluri și prăvălii cu totul moderne. Dacă nu e niciun monument public s-au strâns însă documente prețioase, de viață și de artă populară, țesătorie, cusături, oale, în micul muzeu adaus la școala de meserii…„ Scenele pictate din Palatul Culturii au produs și ele o vie impresie asupra savantului. ”…Viața țărănească a secuiului, scria Iorga în notițele sale, a fost studiată și stilizată pentru a da un caracter de incontestabilă, nouă, proaspătă frumusețe… Aici (Palatul Culturii – n.m.) sunt săli de conferințe, este o bibliotecă, un muzeu care cuprinde numeroase pânze, între care unele chiar foarte bune„. Însă cea mai profundă impresie i-a produs vizita pe care a făcut-o la Biblioteca Teleki. ”În vechea casă a lui Samuil Teleki, colecțile lui se arată prin amabilitatea directorului actual, a notat Iorga… Cele mai rare produse ale imprimeriei, începând cu Biblii, se înșiră pe rafturi sub linia portretelor altei epoci, pe când deasupra se boltea coperișul crăpat de ani…„

Încurajările lui Iorga pentru orientalistul mureșean Antalffy Endre

Cu ocazia vizitei sale la Târgu-Mureș, Iorga l-a cunoscut personal pe Antalffy Endre, despre ale cărui preocupări luase cunoștință cu mai mult timp înainte. Orientalistul mureșean a fost apreciat și încurajat de Iorga să continue studiul documentelor turcești, arabe și persane din nevoia de a întocmi un ”corpus” de documente orientale, care făceau referire la Țările Române. La puțin timp după această discuție, Antalffy Endre a plecat la Istanbul unde a studiat memoriile lui Evlia Celebi, un celebru călător turc din secolul al XVII-lea. O parte dintre aceste traduceri Antalffy le-a trimis și lui Iorga, la București, în 1932. Iorga le-a apreciat valoarea și le-a publicat în Buletinul Comisiei Istorice a României. De asemenea, Iorga l-a invitat pe Antalffy să susțina câteva conferințe la Institutul Sud-Est European continuând apoi să mai valorifice și alte cercetări ale orientalistului mureșean, dar nefastul an 1940 a întrerupt această colaborare, întrerupere ce părea a fi doar una temporară. Câteva luni mai tîrziu, după Diktatul de la Viena, Iorga murea sub gloanțele asasinilor legionari. S-au mai păstrat până azi câteva scrisori care reliefează această legătura dintre marele savant Iorga și distinsul orientalist mureșean Antalffy.

Nicolae BALINT