FOTO: Mircea Cărtărescu, lansarea anului la Târgu-Mureş Cultură
  • admin
  • 1 comentarii
  • 380 Vizualizări

FOTO: Mircea Cărtărescu, lansarea anului la Târgu-Mureş

KODAK Digital Still Camera

Scriitorul Mircea Cărtărescu și-a prezentat ultima carte, „Soleniod”, în Aula Magna a Universității „Petru Maior” (UPM) din Târgu-Mureș, joi ,11 februarie, de la ora 17.00. Gazdele sale au fost Iulian Boldea, critic literar și decanul Facultatății de Ştiințe şi Litere, din cadrul UPM, și Alexandru Cistelecan, critic literar și profesor univesitar în cadrul aceleași facultăți. Evenimentul a fost organizat de Editura Humanitas, în parteneriat cu UPM Târgu-Mureș.

Evenimentul a fost așteptat cu interes de foarte mulți oameni din comunitatea târgumureșeană, acest lucru fiind dovedit de faptul că, în sală, foarte mulți oameni au stat și în picioare, timp de două ore. Au participat foarte mulți studenți, foști elevi ai Universității, oameni de cultură din oraș, dar și oameni pur și simplu pasionați de literatură sau doar atrași de personalitatea scriitorului Cărtărescu. De asemenea, volumul „Solenoid” s-a bucurat de succes, majoritatea celor prezenți nu au făcut doar act de prezență, ci au și achiziționat cartea, prețul unui exemplar fiind de 65 de lei.

Medalia de Aur Amicii Urbis

Seara a fost deschisă de Iulian Boldea, care l-a anunțat pe Mircea Cărtărescu că Primăria Târgu-Mureș îi oferă o distincție deosebită, „Medalia de Aur Amicii Urbis”, iar cel care l-a „decorat” pe scriitor a fost viceprimarul Claudiu Maior. Cărtărescu a primit cu curtoazie insigna, mulțumind autorităților locale. Apoi criticul literar Iulian Boldea a vorbit despre „Solenoid” și despre scriitor. „Opera sa este cunoscută în străinătate, este citită, este comentată, este tradusă”, a explicat acesta, adăugând în continuare că scriitorul se reinventează cu aproape fiecare nouă carte, pornind de la primele volume de poezii și până la ultimul volum de proză. „Este o carte care depășește într-un anumit sens limitele genurilor literare, nu putem spune nici că e roman, nici că ar fi încadrabilă în altă specie literară. E, așadar, unică prin dimensiuni, prin forța vizionară a gândului și prin capacitatea scriitorului de a îngloba în această carte o întreagă lume”, e explicat Boldea. „Este și un fel de rescriere, reinventare a prozei anterioare”, a mai adăugat acesta.

Cistelecan: „Cel mai admirat și invidiat dintre scriitori”

În continuare, Alexandru Cistelecan a vorbit despre talentul extraordinar al lui Cărtărescu și l-a comparat, ca prozator, cu Mateiu Caragiale și cu Tudor Arghezi, ale căror romane încă dau de lucru și criticilor literari contemporani. De asemenea, a vorbit și despre felul în care este receptat și perceput autorul. „Mircea Cărtărescu este genul de scriitor care le place și celor cărora nu le place. Multă lume, dintre cei care susțin cu toată inima, cu toată gura – mai ales, că nu le place Cărtărescu, nu au renunțat să ducă o carte de-a lui până la capăt”, a spus Cistelecan. „Este cel mai admirat și mai invidiat dintre scriitori. Nu te citește nimeni cu mai multă atenție până la sfârșit decât cel care te invidiază”, a completat acesta, afirmând apoi că Mircea Cărtărescu „are un talent fatal, orice scrie, scrie fermecător”.

Cărtărescu: „Eu scriu ca să trăiesc…”

După discursul lui Alexandru Cistelecan, în sfârșit, curiozitatea și dorința publicului de a-l asculta pe cel considerat de majoritatea lumii literare românești cel mai important scriitor român contemporan avea să fie satisfăcută pe deplin. Cărtărescu a fost deschis, relaxat și volubil; s-a întins când i-a permis subiectul și a fost concis și lapidar când a crezut că e de cuviință să o reteze scurt. „Eu scriu ca să trăiesc în cărțile pe care le scriu – trăiesc în climatul unei cărți, de aceea scriu cărți lungi. (…) Tendința cărților mele este de a nu se termina niciodată”, a spus autorul. Acesta a mărturisit, pe lângă faptul că scrie de fiecare dată de mână, în caiete studențești, că „în momentul în care se termină (cartea – n.r.), începe drama, începe irespirabilul”, povestind că momentul în care a terminat trilogia „Orbitor” a fost unul dintre cele mai dramatice din existența lui. A comparat scrierea unei cărți cu o căsnicie și a vorbit pe larg despre vulnerabilitatea scriitorului între perioadele de creație.

„Solenoid este o carte liberă”

Cărtărescu a spus că el crede că doar cei care vor reuși să depășească primele 250 de pagini și apoi, pe următoarele 500, despre care a specificat că „sunt de neînțeles”, explicând cu umor de ce afirmă acest lucru, și vor citi ultimele zeci de pagini vor reuși să se bucure de carte, descoperind cum toate firele și structurile narative sunt „prinse parcă într-un șurub”. Autorul a mărturist că nici lui nu-i era prea clar spre ce se îndreaptă până nu a ajuns la a 750-a pagină. „Este o carte liberă, unde contribuția mea a fost minimală, mi-am lăsat mintea să lucreze singură”, a explicat Cărtărescu, comparând scrierea volumului cu relația dintre un jocheu și un cal de curse. „O carte care e doar literatură nu mai înseamnă foarte mult pentru oameni, ea trebuie să treacă puțin peste (…), să cuprindă și filosofie și o idee teologocă, să dea speranță oamenilor”, a menționat acesta. „Din punct de vedere literar „Orbitor” este mult mai bună decât „Solenoid”, dar este mult mai slabă decât „Solenoid”, a continuat explicând faptul că acest criteriu estetic nu este suficient, ci e nevoie și de „puterea de a vorbi mai mult cu glas omenesc, decât cu glas poetic”.

Întrebări din partea publicului

La finalul evenimentului, cei prezenți au fost invitați să-i pună întrebări scriitorului. A fost întrebat, printre altele, despre Cenaclul de luni, despre coabitatrea și relația dintre secvențele realiste și cele fantastice din proza sa, sau despre Premiul Nobel. Cărtărescu a răspuns pe larg întrebărilor și și-a amintit episoade de la începutul carierei sale, doar când a fost întrebat „ce are nevoie un om pentru a devein scriitor?”, a replicat scurt: „de un pix și de o bucată de hârtie”. „Nu se poate vorbi serios și reponsabil despre Premiul Nobel”, i-a răspuns autorul celui care i-a pus o întrebare pe acest subiect, apoi a explicat destul de plastic, de ce, spunând că la fel de bine ar putea să se aștepte să câștige la Loto 6/49 – chiar cu șanse mai mari, precizând că, în schimb, „este o mare cinste să fii considerat demn de Premiul Nobel”.

Valentin COVACIU

[zizigallery id=1898]

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Citește și:

Recomandari


Citeste Zi de Zi Online


 

 

 




 

 

 

Print


 

Transilvania Business

ARHIVE