Aplicabilitatea bronhoscopiei flexibile în pneumologie

14 februarie 2016

lotus În ultimii ani, fibrobronhoscopia a devenit o metodă de investigație diagnostică și terapeutică indispensabilă în managementul afecțiunilor pulmonare. Ideea de a vizualiza căile aeriene în mod direct a apărut în anul 1847 când Horace Green a încercat să cateterizeze căile aeriene superioare pentru a extrage corpii străini aspirați.

Conceptul de fibrobronhoscopie apare în 1966 odată cu apariția fibrelor optice, aparatul fiind construit de Shigeto Ikeda, devenind astfel posibilă o vizualizare mai bună a căilor aeriene mici și periferice, lucru imposibil de realizat până atunci prin bronhoscopia rigidă.

Investigaţiile endoscopice pulmonare îşi găsesc o largă aplicabilitate atât la pacientul spitalizat, cunoscut cu boală pulmonară, cât şi la pacienţii cu o patologie complexă la care insuficienţa respiratorie se instalează ca urmare a unei afecțiuni pulmonare deja existente sau la cei care prezintă leziuni pulmonare recent instalate.

Fibrobronhoscopul este un instrument medical endoscopic flexibil, util pentru vizualizarea interiorului arborelui traheobronșic, cu posibilitate de mobilitate în două direcții. Este format din două componente (o componentă flexibilă formată din fasciculul optic pentru imagine și cel pentru iluminare și o componentă de comandă care reunește un sistem de lentile pentru mărirea imaginii și maneta de control). La acesta se adaugă instrumentarul accesoriu care se introduce pe canalul de lucru și cu ajutorul căruia se pot realiza diferite manopere (pense pentru biopsie și pentru extragerea corpilor străini, perii de broșaj, electrod electrocauter).

Indicațiile fibrobronhoscopiei sunt variate și se împart în indicații diagnostice cum ar fi o pneumonie recidivantă, tusea persistentă, wheezingul (respirație șuieratoare), hemoptizia inexplicabilă (eliminarea de sânge prin tuse), răgușeală, stadializarea cancerului pulmonar, evaluarea leziunilor căilor respiratorii posttraumatică, aspecte radiologice anormale, inhalare de corpi străini, gaze toxice; indicații terapeutice sunt bronhoaspirațiile în hemoptizii și supurații pulmonare, extragerea corpilor străini, rezecții tumorale endobronșice, tratamentul stenozelor traheo-bronșice, montarea stenturilor sau protezelor endobronșice, spălarea spațiilor alveolare și indicații speciale ca administrarea endobronică de medicamente.

Deși fibrobronhoscopia are un caracter blând ca și investigație are totuși și contraindicații. Înaintea efectuării procedurii se efectuează anamneza, examenul obiectiv și examene paraclinice (radiografie toracică față și profil, spirometrie, EKG).

Tehnică de lucru – Fibrobronhoscopia se poate realiza pe două cai: pe cale nazală și pe cale bucală (cu avantajul examinării faringelui în timpul examinării locale și în timpul pătrunderii aparatului) cu anestezierea de calitate a traheei. Anestezia locală se realizează utilizând xilocaina 2% sau 1% fracționat (picături). Anestezia locală se realizează prin difuziune transmucoasă oferind un timp de aproximativ 15-20 minute pentru examinarea completă bronhoscopică și unde este cazul cu recoltare de aspirat bronșic, efectuare de biopsii, periaj bronșic, puncții ganglionare și biopsii transbronșice. În cazul abordului nazal se unge bronhoscopul cu gel cu xilină 2%.

Fibrobronhoscopia în anestezie locală nu este o manevră dureroasă care se realizează cu pacientul așezat pe scaun, în șezut.

Fibrobronhoscopia este cea mai importantă metodă de explorare endoscopică în pneumologie deoarece cu ajutorul ei se poate vizualiza o arie bronșică extinsă putând diagnostica până și afecțiunile pulmonare situate periferic, putându-se efectua și manevre terapeutice, cum ar fi prelevarea de probe pentru cultură și biopsie, lavajul arborelui traheobronșic și extragerea corpilor străini.

Datorită faptului că necesită numai anestezie locală, toleranța pacientului este foarte bună, riscurile sunt minime, devenind procedeul de elecție pentru precizarea diagnosticului în întreaga patologie pulmonară.