„Transilvania Motor Ring” prinde din nou viteză

Demarat în august 2011, proiectul „Parc auto pentru sporturi cu motor”, cunoscut şi sub denumirea de „Transilvania Motor Ring”, a fost resuscitat, recent, de o decizie a instanţei de judecată care a dispus ca firma constructoare să predea amplasamentul Consiliului Judeţean Mureş, beneficiarul final al investiţiei. Conflictul dintre firma constructoare SC Cooperativa Edile Appennino (CEA) SCRL din Italia şi autorităţile judeţene a apărut după ce italienii nu au respectat prevederile contractuale, respectiv termenul de finalizare a lucrărilor. Precizăm că materialul a fost realizat cu sprijinul postului de televiziune Antena 1 Târgu-Mureş.

Contractul de lucrări, semnat la 23 august 2011
Potrivit managerului de proiect, Sorin Stan, primii paşi ai investiţiei localizată pe un teren de 34,6 hectare, la o distanţă de peste doi kilometri de zona locuită, la o distanţă de cinci kilometri de Aeroportul Internaţional “Transilvania” Târgu-Mureş, au fost consemnaţi în urmă cu aproape un deceniu. „În anul 2006, Consiliul Judeţean Mureş a intrat în posesia amplasamentului actualelor lucrări, fiind transmis prin Hotărâre de Guvern, de la Ministerul Apărării, pentru valorificarea acestui teren aflat în Ungheni. S-a întocmit un studiu de fezabilitate pentru construirea unui complex de agrement şi sport pe care l-am intitulat „Parc auto pentru sporturi cu motor”. Terenul, având peste 34 de hectare, se potrivea acestui tip de competiţii care urmau să se organizeze. În momentul în care s-a licitat studiul de fezabilitate, noi am luat legătura şi cu Federaţiile Române de Motociclism şi Automobilism, chiar şi cu Federaţia Română de Ciclism, deoarece în momentul acela nu exista încă la nivel naţional o infrastructură care să ofere posibilitatea sportivilor să utilizeze astfel de baze. Bineînţeles că federaţiile respective s-au arătat foarte interesate, astfel că proiectul a devenit realitate. După realizarea studiului de fezabilitate existând şi posibilitatea în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013 finanţării unor astfel de proiecte, s-a depus o cerere de finanţare la sfârşitul anului 2008, moment în care s-a demarat şi realizarea proiectului tehnic, astfel că în data de 13 mai 2010 s-a semnat contractul de finanţare pentru realizarea proiectului „Parc auto pentru sporturi cu motor”. După semnarea contractului, s-au demarat activităţile din cadrul proiectului, activităţi de publicitate, de informare, licitaţii pentru desemnarea inginerului, repectiv licitaţia cea mai importantă, pentru desemnarea executantului lucrărilor, în baza proiectului tehnic realizat anterior. Licitaţia a durat destul de mult, am avut şi o licitaţie anulată. Contractul de lucrări a fost semnat la data de 23 august 2011, cu o perioadă de realizare de 24 de luni, cu o asociere formată din societăţile Cooperativa Edile Appennino, Kasim Emaka şi Morani Impex. După cum am spus, termenul de realizare era de 24 de luni de la predarea amplasamentului care s-a realizat la data de 28 septembrie 2011. De la această dată, antreprenorul avea doi ani la dispoziţie să realizeze lucrările şi să ne predea amplasamentul la cheie”, a declarat Sorin Stan.

Viroaga buclucaşă
Început în bune auspicii, „Transilvania Motor Ring” a intrat, treptat, în întârziere, din cauza neînţelegerilor dintre cele trei societăţi asociate care au câştigat licitaţia de realizare a proiectului. În plus, constructorii au ignorat, se pare, o viroagă, problemă care în timp a devenit din ce în ce mai acută. „Lucrările au demarat şi s-au derulat destul de ok în prima fază, au fost mici probleme în interiorul asocierii care au devenit probleme mari pentru că doi dintre asociaţi s-au retras. Asociatul principal, respectiv firma italiană CEA, a continuat lucrările care au decurs destul de ok până la începutul anului 2013, când având în vedere ritmul slab de execuţie a lucrărilor, am început să le trimitem înştiinţări cu privire la acest lucru şi bineînţeles să îi notificăm că în cazul în care se menţine acest ritm slab de realizare a lucrărilor urmează să le aplicăm penalităţi de întârziere, plus că urma în luna septembrie partea de încheiere de contract. Trebuiau să termine toate lucrările, inclusiv partea de circuit, lucrări care la un moment dat nu erau demarate. Având în vedere acest fapt, cei de la societatea italiană ne-au trimis cam în aceeaşi perioadă, în luna martie 2013 când anumite tipuri de faze ale proiectului trebuiau să fie terminate, o notificare în legătură cu nişte probleme de ordin tehnic, care dacă nu puteau fi rezolvate ei considerau că nu se mai pot finaliza lucrările şi vor pune în pericol predarea la termen a lucrărilor. S-au emis pe perioada execuţiei câteva dispoziţii de şantier, majoritatea legate de neconcordanţele dintre partea scrisă, partea desenată şi listele de cantităţi, deoarece decontarea şi plăţile făcute de către Agenţia de Dezvoltare Regională se făceau pe baza unei liste de cantităţi care erau ataşate proiectului tehnic. Neconcordanţele între listele de cantităţi au dus la emiterea unor dispoziţii de şantier pentru că orice remediere se face prin dispoziţii de şantier emise de proiectant. Şi în cazul acelei probleme identificate, o groapă de 11 metri, s-a emis o dispoziţie de şantier, numărul 12, în luna august 2013. Antreprenorul a acceptat soluţia propusă de proiectant şi având în vedere că deja urma termenul de predare a lucrărilor, în septembrie, dar lucrările fiind foarte întârziate, la nivel de 62%. Erau întârzieri legate nu doar de partea de viroagă, care ţinea de circuitul de viteză, care era destul de în urmă. Astfel, s-a solicitat un act adiţional, de prelungire a contractului de lucrări, a termenului de predare a lucrărilor”, a subliniat managerul de proiect.

Prima prelungire de termen
Termenul de execuţie fiind 28 septembrie 2013, în prima fază antreprenorul a solicitat o prelungire cu două luni şi trei zile, până în 30 noiembrie 2013. „A motivat prin emiterea dispoziţiei de şantier care modifica soluţia din proiectul iniţial, iar noi am avut de ales între blocarea lucrărilor şi rezilierea contracului şi continuarea cu antreprenorul desemnat iniţial. Am acceptat, pentru că acel contract de lucrări fiind încheiat pe model FIDIC, inginerul, cel care a supravegheat lucrările, a confirmat că este necesar acest termen pentru finalizarea lucrărilor dispuse prin dispoziţie de şantier. Nu ne-am opus, şi am fost de acord cu un act adiţional până în 30 noiembrie 2013, document care să îi permite antreprenorului să realizeze ceea ce tebuia să realizeze, cu toate că tot contractual se spune că un antreprenor cu experienţă trebuia să notifice beneficiarul în cel mai scurt timp de la identificarea unei posibile probleme, acea viroagă care e şi acum în şantier este acolo de când am predat amplasamentul. Este acolo de când s-a făcut proiectul tehnic, deci un antreprenor cu experinţă care ştie că una din cele mai grele lucrări este acoperirea acelei viroage ar fi notificat poate beneficiarul din timp, chiar de la predarea amplasamentului sau poate după a zecea inspecţie în şantier sau după ce au început lucrările de terasament şi ar fi permis emiterea acelei dispoziţii de şantier ulterior, poate s-ar fi găsit o altă soluţie, mai rapidă. Nu s-a realizat acest lucru, noi am acceptat faptul că nu poate fi cotinuat şantierul, aşa cum a zis executantul, pe baza soluţiei iniţiale. Proiectantul a menţionat că dacă lucrările s-ar fi făcut din timp şi dacă s-ar fi început terasarea acelei gropi la începutul lucrărilor nu ar fi fost nevoie de modificarea proiectului iniţial. Asta e opinia proiectantului. Ideea este că în perioada în care am semnat actul adiţional numărul 1 în şantier din păcate lucrările nu s-au derulat mai deloc. La data de 27 septembrie 2013, lucrările erau la nivelul procentului de 62%, stadiu care s-a păstrat şi la 30 noiembrie 2013”, a arătat Sorin Stan.

Avansare cu doar 5%, în şapte luni

A urmat o nouă solicitare din partea antreprenorului italian, de prelungire a termenului de predare a lucrării până la data de 30 iunie 2014. „Fiind o perioadă de toamnă, existând riscul să reziliem contractul şi să începem noi lucrări ceea ce însemnau noi licitaţii, ceea ce însemna timp, am decis tot pe baza unei solicitări a antreprenorului să acordăm un nou termen pentru realizarea tuturor lucrărilor, ca să-şi rezolve şi problemele interne, până la data de 30 iunie 2014. Am fost de acord, din nou, cu un alt act adiţional, numărul 2. Totuşi, în cadrul acestui act adiţional, cei de la Juridic au solicitat ca graficul de lucrări să nu mai poată fi modificat şi antreprenorul să respecte întru totul graficul pe care şi l-a asumat şi pe care l-a ataşat actului adiţional, în caz contrar urmând să reziliem contractul. Din păcate, antreprenorul a fost destul de neserios şi după semnarea actului adiţional 2, astfel încât după aproape şapte luni, la 24 iunie 2014 situaţia de pe teren să nu se schimbe aproape deloc, lucrările fiind realizate atunci la nivel de 65-67%, deci a mai crescut cu 5% în şase luni. Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că antreprenorul nu avea personal pe şantier. Pe o suprafaţă de 34 de hectare, noi avem şapte clădiri, un drum de acces de 1,8 kilometri, pistă de 3,7 kilometri şi lăţime de 11-14 metri, drumuri interioare de 4-5 kilometri, deci spaţii şi locaţii unde se poate lucra. La un moment dat, antreprenorul avea pe şantier vreo 16 persoane şi câteva utilaje pentru toate aceste lucrări. De data aceasta, antreprenorul a spus că dispoziţia de şantier emisă în vederea finalizării lucrărilor, respectiv pentru a se rezolva problema cu viroaga, nu este în regulă. După ce de două ori a spus că este în regulă şi ne-a predat un grafic de realizare a activităţilor”, a afirmat managerul de proiect.

Contractul, reziliat de autoritatea judeţeană

În mod firesc, juriştii Consiliului Judeţean Mureş au decis rezilierea contractului cu firma italiană, care nu s-a împăcat deloc cu ideea de a preda amplasamentul. Dimpotrivă, italienii au încercat să dea impresia că muncesc şi au încercat să caute vinovaţi în altă parte pentru propria întârziere. „Termenul de execuţie se încheia la 30 iunie 2014 şi la 65% nu mai puteam discuta de o finalizare. La 24 iunie 2014 le-am trimis o notificare privind rezilierea contractului de lucrări, solicitând să ne predea amplaamentul. Antreprenorul a refuzat predarea amplasamentului şi a continuat lucrările cu o echipă redusă până la data de 15 octombrie 2014, deoarece încă avea la dispoziţie autorizaţie de construire valabilă. În momentul în care le-am predat amplasamentul, am predat un proiect tehnic şi toate avizele, autorizaţiile, studiile geo-topo necesare realizării lucrărilor. Antreprenorul, chiar dacă noi am reziliat contractul, fiind în posesia amplasamentului şi având o autorizaţie de construire valabilă, a continuat lucrările. Printre altele, antreprenorul s-a legat de calitatea studiului geo, spunând că acesta nu a fost bine întocmit şi din această cauză proiectantul nu a luat în calcul toate problemele care pot apărea vis a vis de pământurile din zonă. Bineînţeles, acest lucru s-a întâmplat în perioada în care se discuta de faptul că ei nu mai îndeplineau condiţiile din actul adiţional numărul 2 şi despre iminenta reziliere a contractului de lucrări. Au început tot felul de acuze, adrese trimise peste tot, inclusiv partea de studiu geo-topo. Noi aveam studiu geologic vizat la nivelul solicitat de legislaţia românească, de către experţi tehnici autorizaţi. Prin documentaţia de atribuire noi solictam ca în zonele unde se vor ridica clădirile, având în vedere că terenul este situat pe un deal, să se mai facă un studiu geo de către antreprenor, pentru a confirma că locaţia clădirilor este aleasă corespunzător şi că nu o să existe probleme vis a vis de posibile alunecări de teren în zona unde se vor realiza acestea. Antreprenorul a realizat, conform contractului, şi aceste studii suplimentare, iar noile studii nu au relevat modificări faţă de ceea ce a spus studiul iniţial. Problema e că dânşii nu au realizat nu numai lucrările la viroagă, în lungime de 300 de metri, care puteau fi lăsaţi ultimii. Restul ar fi trebuit să fie gata”, a menţionat Sorin Stan.

Situaţia a devenit şi mai complicată după ce italienii de la CEA au solicitat bani pentru o serie de lucrări făcute după rezilierea contractului. „Noi, ca proprietari, ca beneficiari, ca persoană juridică care plăteşte lucrările, am solicitat rezilierea contractului, respectiv am solicitat să oprească lucrările pentru că fiind administraţie publică le puteam plăti doar cu o factură emisă în baza unui contract valabil. Exista o problemă de ordin juridic pentru că respectivele lucrări s-au făcut fără ca noi să le dăm acceptul. Faptul că la momentul acela exista o autorizaţie de construire valabilă nu însemna că orice antreprenor care are dreptul să realizeze o anumită lucrare intră acolo şi se apucă să lucreze. Lucrările se realizează doar pe baza unui contract valabil. Din păcate, antreprenorul a refuzat să oprească lucrările şi să predea amplasamentul, iar lucrările respective au fost superficiale şi împrăştiat făcute. Nu a existat o logică, un grafic pe care să îl respecte şi din păcate au realizat premizele distrugerii unor lucrări”, a mai spus Sorin Stan, care a mai precizat că ultimele lucrări achitate datează din 30 iunie 2016. De asemenea, Sorin Stan a mai estimat că realizarea noului proiect tehnic şi a lucrărilor de finalizare a proiectului vor dura aproximativ 14 luni.

16 dosare pe rol

Detalii juridice cu privire la conflictul dintre societatea italiană CEA şi Consiliul Judeţean Mureş am aflat de la Genica Nemeş, jurist al unităţii de implementare. „Problemele juridice dintre autoritatea publică judeţeană şi operatorul care a executat lucrările au început în cursul lunii iunie 2014, când dată fiind iminenta apropiere a termenului de finalizare a contractului – respectiv durata de execuţie contractată era pentru 30 iunie 2014, în raport de procentul de realizare, de doar 67% – s-a ajuns la concluzia că într-adevăr cu toate cele două acte adiţionale prin care s-au acordat prelungiri duratei de execuţie acestui antreprenor, el s-a dovedit incapabil să finalizeze lucrarea, motiv pentru care în condiţiile de reglemenatre a contractului dintre părţi a fost notificată rezilierea contractului. Notificarea de reziliere a început să producă efecte din 24 iunie 2014, dată de la care conform contractului convenit de părţi în actul adiţional numărul 2, raporturile contractuale au încetat de drept, fără să fie nevoie pentru aceasta de intervenţia instanţei de judecată. Cu toate acestea, anteprenorul deşi contractul dintre noi avea clar reglementată modalitatea de preluare a amplasamentului într-o astfel de situaţie, a refuzat efectiv să ne predea amplasamentul lucrărilor, motiv pentru care am fost nevoiţi să formulăm o acţiune în justiţie, pentru evacuare. De la această acţiune, antreprenorul a formulat la rândul lui alte acţiuni şi astfel s-a ajuns la 16 dosare pe rol”, a declarat Genica Nemeş.

Într-unul dintre dosare, 3321 din 2014, instanţa a dispus efectuarea a şase expertize tehnice, pe categorii de lucrări, instalaţii, drumuri şi poduri, construcţii civile, utilaje tehnologice, topografie, geodezie, măsurători terestre şi cadastruşi electrotehnice. „La viitoarele procese la care noi ne vom discuta pretenţiile reciproce, să existe exact situaţia din teren, de la data notificării de reziliere, de când au încetat raporturile contractuale dintre părţi”, a afirmat juristul Consiliului Judeţean Mureş. „O altă grupă, pe lângă aceste două, ar mai fi cea promovată de antreprenor împotriva noastră, şi anume de a ne obliga instanţa să îi punem la dispoziţie un proiect viabil, deoarece antreprenorul susţine că proiectul primit în execuţie a fost imposibil de implementat. Şi în această grupă s-au formulat mai multe dosare, unul având numărul 671/102/2014, finalizat irevocabil în sensul respingerii acţiunii antreprenorului. Sigur, el a reluat aceeaşi acţiune, în mare parte similară cu dosarul 671, care e pe rol, dosarul 3439, suspendat temporar, urmează a fi repus pe rol şi judecat întrucât suspendarea s-a dispus până la soluţionarea dosarului finalizat de Curtea de Apel Bacău, dosar cu numărul 3362/2014, în care antreprenorul a încercat să ne anuleze notificarea de reziliere. Dintr-un număr de 16 dosare în instanţă cu CEA, 12 au obţinut soluţii favorabile autorităţii publice judeţene. La ora actuală ar mai fi propriu zis două dosare în care antreprenorul tinde să ne oblige la punerea la dispoziţie a unui proiect viabil, respectiv un alt dosar care are termen fixat în 16 februarie, pe rolul Curţii de Apel în recurs, în care antreprenorul doreşte să anuleze documentul constatator emis de autoritatea contractantă, ca ultima piesă a dosarului de achiziţie, în care se consemnează modalitatea de aducere la îndeplinire a proiectului. În prima instanţă, acţiunea antreprenorului a fost considerată ca fiind perimată”, a completat Genica Nemeş.

Şantierul, preluat cu executorul judecătoresc

Una din deciziile cele mai importante decizii luată de instanţa de judecată a fost consemnată în 8 ianuarie 2016, dată la care Curtea de Apel Târgu-Mureş a dispus evacuarea antreprenorului din amplasament. „Am făcut toate demersurile normale şi fireşti de a obţine o copie după dispozitivul hotărârii judecătoreşti, de a ne duce la hotărârea instanţei de fond pentru a o obţine legalizată şi astfel să avem un titlu executoriu valabil şi necriticabil de către antreprenor. Obţinând acest titlu în data de 14 ianuarie, de bună credinţă fiind, am făcut cunoscut antreprenorului printr-o adresă cu numărul 720 că avem un titlu executoriu legalizat de evacuare a lui din amplasamentul lucrărilor şi l-am invitat să vină pe cale voluntară la predarea-preluarea amplasamentului, în data de 20 ianuarie. În data de 15 ianuarie, la Consiliul Judeţean Mureş s-a înregistrat o adresă din partea antreprenorului cu număr din 22 decembrie 2015, prin care îşi exprimă intenţia de a preda amplasamentul, însă într-o manieră condiţionată, până la producerea acelui proiect viabil care să poată fi implementat. Ulterior, în 18 ianuarie, acelaşi antreprenor revine cu o adresă prin care ne cere să prorogăm data predării-preluării la 3 februarie, întrucât doreşte să fie reprezentat de vicepreşedintele societăţii care era plecat din ţară. Văzând acea disponibilitate de predare a amplasamentului condiţionată, doar provizoriu, până îi punem la dispoziţie un proiect şi în condiţiile în care noi am obţinut o preungire a finanţării până în iunie 2016 şi suntem foarte presaţi de timp, având în vedere că documentaţia de relicitare a lucrărilor rămase este finalizată şi încărcată pe SEAP pentru a fi verificată de ANAP, nu aveam certitudinea că pe 3 februarie chiar vor veni la predare-preluare am recurs la un executor judecătoresc care a somat antreprenorul, în condiţiile legii, în 20 ianuarie, acordându-i un termen legal de opt zile. Împlinindu-se termenul respectiv în data de 3 februarie, în 4 februarie executorul s-a prezentat la faţa loculului amplasamentului, împreună cu reprezentanţi ai autorităţilor, şi a preluat amplasamentul”, a arătat Genica Nemeş.

Preşedintele FRM: „Am susţinut de la început acest proiect”

Utilitatea proiectului „Transilvania MotorRing” a fost subliniată de Cristian Ioan Mureşan, preşedintele Federaţiei Române de Motociclism (FRM). „Un asemenea proiect e foarte important pentru România, atâta timp cât nu avem circuite. Prin comparaţie, e ca şi cum un campionat naţional de fotbal s-ar juca pe un maidan. Ca federaţie, noi am susţinut de la început acest proiect, chiar de când s-au demarat lucrările, şi pentru sportul cu motor din România, ramura viteză, e stadionul nostru. Fără aşa ceva, nu prea putem face sporturi cu motor, mai ales că Târgu-Mureş are tradiţie la motociclism viteză. Intenţionăm ca atunci când va fi gata, să facem etape diversificate pe un circuit ca cel de la Târgu-Mureş. La nivelul unui Campionat European s-ar putea aduce o asemenea competiţie la Târgu-Mureş, însă pentru un Campionat Mondial structura ar tebui să fie mult mai mare şi ar fi mai greu. La nivel european, nu ar fi nicio problemă să aducem etape cu sportivi din alte ţări. Omologarea o vom face la nivel de campionat internaţional, până la Campionat Mondial. Din punct de vedere turistic se va dezvolta foarte mult zona, pentru că vor veni mulţi străini. Noi ne dorim foarte mult acest circuit”, a subliniat preşedintele FRM.

Mulţumiri consilierilor judeţeni

În luna decembrie 2015, consilierii judeţeni au aprobat alocarea sumei de 35,79 milioane lei, din resursele proprii ale judeţului Mureş, pentru finalizarea proiectului în condiţii optime. „Transilvania Motor Ring” e o lucrare foarte importantă pentru noi. Lucrăm la acest proiect de foarte mulţi ani, din păcate am fost blocaţi de către constructor timp de un an şi jumătate în instanţă. Am reuşit să îi evacuăm, am reuşit să începem lucrările de expertizare, să vedem cum am lăsat acum un an şi jumătate amplasamentul şi şantierul, cum l-am găsit şi în funcţie de aceste amănunte, de stadiile fizice ale lucrărilor, să scoatem la licitaţie lucrările ce trebuie făcute. E foarte important să avem grijă ce scoatem la licitaţie, să nu ne trezim cu lucrări care ar trebui făcute şi să nu fie cuprinse în caietul de sarcini. Îmi exprim încrederea că vom reuşi să prelungim încă şase luni contractul cu Comisia Europeană şi să terminăm până la sfârşitul anului una dintre cele mai importante repere şi din punct de vedere al sportului, dar şi al turismului pentru judeţul Mureş. Cred că va aduce foarte mulţi turişti acest proiect şi mulţumesc încă o dată consilierilor judeţeni că au înţeles să voteze în bugetul pe acest an cele 35 de milioane de lei pe care să le investim în finalizarea proiectului”, a declarat Ciprian Dobre, preşedintele Consiliului Judeţean Mureş.

Valoarea totală a proiectului: 58,1 milioane lei

Proiectul „Parc auto pentru sporturi cu motor” este finanţat prin Programul Operaţional Regional, axa prioritară 5 – Dezvoltare durabilă şi promovarea turismului, domeniul de intervenţie 5.2 şi are o valoare totală de 58.136.243 lei, din care 19.044.575 lei finanţare POR şi 29.950.271 cofinanţare din partea Consiliului Judeţean Mureş, iar 9.141.396 lei reprezintă TVA.

Conform proiectului, circuitul de viteză va avea lungimea de 3.705,40 metri, iar parcul auto va cuprinde şi o clădire centrală, 11 boxe duble, grupuri sanitare, spaţii pentru administraţie, tribună, restaurant, depozite, centru medical, centru de informare, drumuri interioare, pod de beton armat şi trotuare.