Home / Cultură / „Dinte pentru dinte” – o comedie teribilă și, puțin, mai mult

„Dinte pentru dinte” – o comedie teribilă și, puțin, mai mult

Distribuie

dinte pentru dinte„Dinte pentru dinte” după „Zeul măcelului” de Yasmina Reza a fost încă o doză masivă de râs în Sala Mare a Teatrului Național din Târgu-Mureș administrată de Compania „Liviu Rebreanu”, joi, 18 februarie, de la ora 19.00. Patru actori extraordinari, un regizor inteligent, Cristi Juncu, la care se adaugă un text și un decor, în care Nicu Mihoc (Michel), Elena Purea (Véronique), Roxana Marian (Annette) și Vlad Zamfirescu (Alain) își pot desfășura personajele fără să se împiedice de replici sau obiecte inutile.

O comedie teribilă și, puțin, mai mult

Acum, să ne înțelegem, chiar dacă „Dinte pentru dinte” s-a bucurat de un succes chiar mare, a fost selecționat și la Festivalul Național de Teatru și a avut foarte multe cronici pozitive, spectacolul nu mi s-a părut o realizare artistică extraordinară, dacă e să-l analizez mai la rece. Nu e genul de teatru care să lase foarte mult în tine, nici măcar acel râs care-ar îndrepta moravurile. E pur și simplu un festin al comicului de situație și de limbaj. Textul atinge niște subiecte și ajunge în niște zone care ar fi putut fi subliniate mai acut, subiecte cu oarecare gravitate cum ar fi relația dintre părinți și copii, aparențele sociale sau relația dintre viața domestică și cea profesională, însă tot ce ar fi putut fi solid, greu, se diluează într-un malaxor al mijloacelor puse exclusiv în slujba comediei. Și… nici nu-mi dau seama de ce, lucrul acesta nu mi se pare o pierdere considerabilă. Cred că oamenii au știu ce vor și asta au făcut… un spectacol la care ajungi să râzi fără să te controlezi.

Și nu ai cum să nu râzi

Lucrurile încep relaxat, primele schimburi de replici sunt neutre, personajele parcă s-au trezit într-o situație în care habar n-au cum au ajuns și din care speră să iasă cât mai lejer, după o scurtă discuție de complezență, fiecare simținduse împăcat că a făcut ceea ce trebuia; totul părea rezolvat după primele zece replici. Povestea: un băiat de 11 ani, îi sparge cu un băț doi dinți unui coleg, familia copilului agresat invită părinții celuilalt copil la o discuție. Normal, cuplurile nu au cum să scape chiar așa lejer din situația asta. Conversația curge mai departe într-un ritm din ce în ce mai învolburat, apar fisuri în relațiile dintre partenerii care formează cele două cupluri, apar fisuri în „personajul” pe care și l-a „încropit” fiecare dintre părinți. Situațiile sunt construite cam așa, imaginați-vă o roată dintr-aceea din cușca unui hamster. Întâi plasați cele două cupluri alergând, un cuplu la un antipod – un cuplu la celălalt, apoi dublați roata, plasați fiecare cuplu pe una diferită și fiecare dintre soți într-o poziție diametral opusă celuilalt, apoi mai imaginați-vă câteva roți de rezervă, să le aveți pregătite pentru alianțele care se formează spontan între protagoniști, de exemplu, între bărbați și femei. Inevitabil cineva o să ajungă jos, cineva o să fie deasupra.
Lucrurile încep să o ia razna. Discuția curge deja cu spume, spectatorii izbuncnesc în hohote, lovesc cu palmele în mânerele scaunelor. În sală și pe scenă, parcă toată lumea își dă masca jos. Pe de o parte asta înseamnă să te lași purtat de vraja unor actori foarte buni, pe de altă parte ingredientul indispensabil unei asemenea reprezentații mi s-a părut păstrarea unei limpezimi de apă ce curge peste pietre în ce privește statutul fiecărui personaj în raport cu ceilalți – la fiecare replică. Gesturile, replicile, mișcarea scenică sunt clare, evidente, deși pe scenă se-ntâmplă o harababură greu de descris.
E o treabă, spectacolul ăstă, timp de aproape două ore, nu ai răgaz să gândești, ești prea ocupat să râzi. Încercați și voi, de n-ați facut-o, puține spectacole îți oferă o așa experiență teatrală și rar se face o comedie atât de bună. Părerea mea 😉
„Dinte pentru dinte” se va juca iarăși în 27 martie, de la ora 19.00.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO – Ziua Mondială a Apei, sărbătorită de Clubul Rotary Mureș la Școala Gimnazială „Friederich Schiller”

Distribuie Rotary Club Târgu Mureș  a organizat joi, 21 martie, începând cu ora 12:00, un …

1 comentariu

  1. Merită vizionat !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.