Home / Editorial / Dreptatea. Șeriful n-avea nevoie de surle și trâmbițe…

Dreptatea. Șeriful n-avea nevoie de surle și trâmbițe…

Distribuie

editorialMi-ar plăcea să-l văd pe primarul de Sibiu, devenit președinte peste români, la viitoarea adunare generală a barourilor de avocați. Cu laude multiple în discurs pentru felul în care și-au apărat clienții…

Pe premierul Dacian Cioloș să verifice cum se descurcă avocații din oficiu și după câtă vreme își primesc deconturile pe serviciile prestate.

Să-și dea cu părerea impenetrabila și declamativa șefă a Înaltei Curți despre Barourile paralele ce se bat pe tarlaua clientelei naționale… Și ce rost mai are prezumția aia uitată demult și însuși dreptul de a avea avocat…

Să o admirăm pe doamna ministru al Justiției, pe termen bine delimitat și cu mandat clar după cum se devoalează, cum redescoperă poziționarea inferioară a puterilor din sala de tribunal, și între magistrați, și între aceștia și avocat, că despre sistemul penitenciarelor poate s-a documentat din serialul realizatoarei Hossu Longin ce se prinde și la tv la Bruxelles…

Cum Curtea Constituțională, acum pe final de mandat a trei judecători, s-a repezit aparent la cealaltă instituție – Serviciu – denumită din trei litere și atât de șoptit rostită de români, alături de preamărita Direcție, ar fi minunat să-i vedem pe Zegrean – Pivniceru – Morar la o adunare generală a avocaților ca semn de respect al breslei unde-și vor sfârși dragostea de dreptate… Pensia.

În acord cu un prieten de pe Facebook – Viorel Ilișoi – mă tot întreb de ce nimeni nu lasă să se vadă nicio umbră pe chipul raportului anual al DNA. Parcă au fost 10 la sută achitări. În unele județe mult mai mult… Plus că sortarea dosarelor și arhivarea unora la calendele grecești sau după nevoile puterii vremelnice este deja un secret al lui Polichinelle. Încă nu s-a găsit conștiința în vreun Danton prin Direcție…

Și nici nu m-ar fi trezit din amorțeală doar atât. Fiecare cu ghilotina lui. Da. DNA și a făcut treaba. Da. Au trimis și au făcut. Perfect după cum zice prezidiul. Să facă și mai departe că doar de aceea au peste 40% la salarii mai mult ca ceilalți magistrați, plus suportul societății românești și al Serviciului până mai ieri. Când am aflat subit că 1000 de ofițeri SRI ascultă. Deci au toate condițiile. Plus buget în creștere exponențială. Plus suportul ambasadorului Klemm.

Întrebarea grea, prea rar spusă măcar, este unde sunt dosarele despre care am scris din 2000 în 2007? De ce au avut salarii și sporuri polițiștii de atunci, procurorii de atunci, ofițerii SRI de atunci, lucrătorii Curții de Conturi de atunci. Și ei care nu au lucrat și cei care au îngropat aceste dosare?! Gratis?

Un magistrat – fie judecător, fie procuror – și-a luat banii indiferent cum și-a făcut treaba atunci. Și acum. Bani la buget au fost. Și sunt tot mai mulți. Niciodată îndeajuns.

Un politician – primar – șef de CJ – deputat –senator – ministru – șef instituție a statului – și-a luat leafa, indiferent de criză și dacă și-a făcut ori ba treaba la stat pentru cetățean.

Toți până la Președinte, la fel…

Cele trei puteri în stat iau salariu în integralitatea structurilor și dacă duc țara în prăpastie. Veți zice că nu trăiesc din salariu. Ba da. Așa ar trebui să fie. Dar și cu fișă de post și cu respectarea targetului și, mai ales, a legilor.

La noi, la ziar, e altfel. Realitatea cunoscută de întreg mediul de afaceri. Am avut ieri 3 ore ridicată poprirea finanțelor, după 10 luni…

Toți vrem performanțe. Și DNA. Și SRI. Și președintele. Și premierul. Și președinta Stanciu. Și șeful CSM. Și toți șefii României.

Toți lovesc în corupție.

Oare câți investitori care citesc DW, WP, NYT, HUFF, orice agenție de presă din lumea asta care au pe prima pagină azi România – Corupție… mai vrea să vină în o așa țară…

La ei, sigur nu există Madoff, Berlusconi, Sarkozy, Kohl etc…

Pot să-și facă treaba și fără surle și trâmbițe.

În teamă și teroare nu se reconstruiește o țară!

Ca-n westernurile americane, chiar dacă erau destule victime colaterale, șeriful nu avea nevoie de surle și trâmbițe ca să facă dreptate.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

EDITORIAL: Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la Ulieş

Distribuie Undeva prin luna iulie am primit un telefon de la Costi Dumitru, profesor şi …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.