Home / Cultură / „Pescărușul” – ca un meci în care echipa mai bună pierde

„Pescărușul” – ca un meci în care echipa mai bună pierde

Distribuie

László Zsolt Bartha (Treplev) – în prim-plan, în spectacolul PescărușulPe lângă faptul că dacă am timp, buget și un pic de chef merg la tot ce mișcă pe o scenă, „Pescărușul” secției maghiare a Teatrului Național din Târgu-Mureș m-a atras din trei motive, întâi să văd scenografia, care din fotografii mi se păruse foarte faină, apoi să văd cum au făcut secvența în care Nina joacă în spectacolul lui Konstantin și, apoi, eram curios să văd dacă voi găsi răspunsul întrebării pe care mi-o pun de fiecare dată când aud că e montată piesa aceasta, de ce ar mai pune cineva în scenă textul ăsta?

Parcă simți cum se coboară cerul

Primele două lucruri care m-au ademenit în Sala Mare, luni, 29 februarie, de la ora 19.00, au fost la nivelul așteptărilor, chiar puțin peste. Decorul… spectatorii sunt pe scenă, gradene în stânga și în dreapta, pe centru, ca pe un stadion fără peluze, spațiul de joc, este folosită și avanscena, însă câmpul vizual e obturat parțial de cortină, care e ridicată doar la cel mult 1,5 metri deasupra podelei. Deasupra îți atrage atenția atenția o structură ca un tavan de nailon, e mobilă, și se coboară destul de mult în momente cheie ale spectacolului, contribuind formidabil la marcarea încărcăturii dramatice, parcă se lasă cerul peste protagoniști. Ce se întâmplă în scena în care Nina interpretează textul lui Konstantin vă las să vedeți, menționez doar că mi-a plăcut mult cum funcționează instalația de sunet.

De se mai montează „Pescărușul”?

Încă tot nu știu. Bine.. nici n-am plecat dezamăgit că nu mi-am răspuns, nu mă așteptam, pe bune, să mi se și livreze un răspuns. Probabil se montează pentru că… Cehov, dacă faci un Cehov pariul cu publicul e pe jumătate câștigat dinainte, în plus e un autor care pune probleme și piesa despre care vorbim pare să atragă foarte mult oamenii de teatru în general – fiind un text și despre teatru, mai comunică și cu Shakespeare – ce mai vrei? Un pic de viață, poate 🙂 Revenind la ce am văzut pe scenă… un Trigorin 2D, care nu m-a prins deloc, însă László Zsolt Bartha și Noémi Kádár fac un Konstantin (Treplev), respectiv o Nina (Zarecinaia) care-mi vor rămâne în minte o vreme. De asemenea, mi-au mai plăcut Lajos Makra, Sorin, și Erzsébet B. Fülöp, Arkadina.

Un meci pe care îl pierde echipa mai bună, de fiecare dată

Keresztes Attila, regizorul spectacolului, scutură destul de sănătos de praf textul cehovian, fără să se îndepărteze de el sau să se ia la trântă cu el, pur și simplu îl apretează frumos și-l lansează într-o mizanscenă contemporană. Cine sau ce e pescărușul până la urmă? Da… Nina e prima pe listă, însă mai ales după ce am văzut reprezentația de luni seară, am început să pun „sau”-uri și să adaug toate personajele, apoi spectatorii… Toate personajele sunt nefericite și au o percepție contradictorie asupra propriei persoane, poate cu excepția lui Sorin, singurul despre care știm că va muri de moarte bună și care se duce destul de împăcat cu eșecul existenței sale. Celelalte, deși unele au cunoscut „succesul”, par să creadă că ori visurile lor ori realizările lor au întâlnit în zbor un glonț – la fel ca pescărușul împușcat de Treplev și, la fel, decepțiile au fost împăiate și așezate bine de tot în universul lor emoțional. Apoi în triunghiul Trigorin, Nina, Treplev, deși la capitolul estetic punctează mai bine Nina și Treplev, ca în fotbal se pare că-ndragoste nu se punctează chestia asta, contează doar cine înscrie mai mult, așa că Trigorin câștigă din defensivă, speculând pe contra-atac. Bineînțeles, tot un pescăruș se revendică și el… doar că aici are un minus spectacolul, cel puțin a avut pentru mine, deoarece Treplev nu mi s-a părut suficient de convingător în această revendicare.

În final, tot nu-mi place „Pescărușul” lui Cehov, dar m-am bucurat că l-am văzut în varianta lui Keresztes Attila.

Următoarea reprezentație va avea loc în 12 martie.

Foto: nemzetiszinhaz.ro


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO – Ziua Mondială a Apei, sărbătorită de Clubul Rotary Mureș la Școala Gimnazială „Friederich Schiller”

Distribuie Rotary Club Târgu Mureș  a organizat joi, 21 martie, începând cu ora 12:00, un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.