Home / Cultură / FOTO: „Femei deţinute politic în temniţele comuniste”, la Muzeul Etnografic Târgu-Mureş

FOTO: „Femei deţinute politic în temniţele comuniste”, la Muzeul Etnografic Târgu-Mureş

Distribuie

1AMuzeul Etnografic din Târgu-Mureş găzduieşte, în perioada 8 martie – 23 aprilie, expoziţia „Istoria prin grafică – Femei deţinute politic în temniţele comuniste”, realizată grafic de elevi ai claselor a XI-a şi a XII-a din cadrul Liceului Vocaţional de Artă din municipiu. La vernisajul de ieri au participat elevi, dascăli, reprezentanţi ai Muzeului Judeţean Mureş, precum şi doi invitaţi surpriză care au împărtăşit tinerilor artişti câteva frânturi din vasta lor experienţă de viaţă.

Interogatorii inumane

Surpriza evenimentului a constituit-o prezenţa Irinei Goos, o doamnă în vârstă de 72 de ani, supravieţuitoare a temniţelor comuniste, care a rememorat, în faţa audienţei, câteva episoade dramatice din cei 5 ani şi 10 zile de detenţie petrecuţi în mai multe închisori din România.

Doamna venerabilă de acum avea 16 ani şi terminase al doilea an de liceu când a fost ridicată şi încătuşată de Securitate de la o întrunire de final de an penru „vina” de a asculta posturi străine de radio şi de a face comentarii pe marginea celor auzite la radio. Era anul 1959. „Am scris patru scrisori, la patru familii, părinţi de-ai colegilor, care nici nu ştiau. Erau deţinuţi politic, deportaţi la Canal şi le-am scris scrisori de îmbărbătare. În afară de asta, am împrăştiat, într-adevăr, câteva manifeste împotriva regimului”, şi-a amintit Irina Goos.

Au urmat interogatorii lungi şi dure la sediul Securităţii, prilej cu care adolescenta de atunci a fost supusă unei presiuni psihice imense de către anchetatori. „Eram scoasă din celulă cu nişte ochelari de tablă. Ochelari de sudură, care nu aveau sticlă, ci tablă. Te prindea de mână ca un obiect şi gardianul te trăgea după el. Mai punea câte o piedică şi apoi te înjura dacă te împiedicai. La anchetă te distrugea pur şi simplu moral. Te ţinea flămândă, fără să te duci la toaletă. Se schimbau din oră în oră, tu stăteai acolo legat, cu cătuşele de scaun”, a spus supravieţuitoarea.

1B

Condamnată la 20 de ani de muncă silnică

La finalul aşa zisei anchete, tânăra a fost judecată la Târgu-Mureş de către Tribunalul Militar din Cluj şi condamnată „la pachet” cu alţi 17 adolescenţi care se făceau „vinovaţi” de „delicte” similare. „Era un proces exemplar, ce pot să facă copii în ziua respectivă. Au participat invitaţi din partea organizaţiilor UTC. Procesul a ţinut două zile şi am fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică. Aveam 16 ani”, a rememorat Irina Goos.

Salvată de bunătatea colegelor de celulă

Detenţia a fost, aşa cum era de aşteptat, de coşmar. Condiţiile erau cu mult sub standardele de viaţă normale, iar Irina Goos – care comunica cu alte deţinute prin alfabetul Morse – a ajuns din arestul Securităţii la Penitenciarul din Târgu-Mureş. A urmat repartizarea la Miercurea Ciuc, unde adolescenta a fost cazată într-o cameră de 6 per 7 metri, în care se înghesuiau 42 de deţinute politic. „Trebuia să stai 15 zile într-un fel de carantină. Era februarie, nu am primit de acasă niciun pachet pentru că părinţii nu au ştiut şase luni nimic despre mine, eram cu nişte sandale cu care am fost arestată şi într-o zeghe de stofă roasă. În cele 15 zile mi-au degerat picioarele”, a povestit supravieţuitoarea, care a fost ajutată să îşi revină de colegele de celulă. „A doua zi, întâmplarea a făcut ca la masă să se primească şi câte o frunzuliţă de varză murată, din care niciuna nu a mâncat. Trei zile mi-au pus comprese cu acele frunze, de mi-au vindecat picioarele. Peste câteva zile m-am trezit că mi se oferă ciorapi făcuţi din păr de om”, a completat Irina Goos.

Pedepsită pentru că a privit cerul

Un alt episod dramatic povestit de Irina Goos se referă la o pedeapsă primită pentru „vina” de a privi cerul prin fanta de la „fereastra” celulei. „Aveam un geam ca un televizor, care avea zăbrele de fier şi o jaluzea de lemn. Nu vedeai decât cam 10 centimetri de cer. Nici nu aveai voie să te uiţi, dar eu eram tânără şi m-am uitat şi am văzut o pasăre. A fost ceva de vis, dar gardianul care era la vizorul uşei m-a văzut. Şi-a scos cătuşele şi m-a agăţat de vârful unui pat supraetajat, la etajul 4. Mi s-au albăstrit mâinile şi mi s-au umflat, iar colegele plângeau. După un timp gardianul a revenit, s-a urcat pe pat şi a deschis cătuşele. Am căzut lată, pe jos”, a rememorat Irina Goos, care a beneficiat, în anul 1964, de o graţiere generală. După 5 ani şi 10 zile…

Dreptul de a pune întrebări

Printre vorbitori s-a aflat şi dr. Aurel Sabin Rusu, un vechi prieten al Liceului Vocaţional de Artă, care i-a îndemnat pe tineri să aibă curaj să pună întrebări despre fenomenele sociale care le influenţează, mai devreme sau mai tâziu, viaţa. „Această societate de astăzi, bolnavă, tace”, şi-a început discursul dr. Aurel Sabin Rusu. „Dumneavoastră aveţi dreptul să puneţi întrebări. Oricât am luat bătaie, oricât ne-au terorizat, oricât de mult ne-au arătat zi de zi ura aia şi înfometarea, ţi se rupea sufletul când auzeai fetele, femeile, ţipând în celula alăturată. Ştiai că sunt violate, ştiai că sunt nenorocite, ştiai că nu ştii dacă mai ies vreodată. Totuşi, acolo a ajuns societatea noastră, pentru că nu s-au pus întrebări”, a spus dr. Aurel Sabin Rusu.

1C

Cele mai bune portrete, premiate

Eforturile şi inspiraţia elevilor care au creionat cu mult talent portretele unor femei deţinute politic în temniţele comuniste a fost apreciat de Mariana Şerban, profesoară de Arte în cadrul Liceului Vocaţional de Artă din Târgu-Mureş. „Lucrările mi se par valoroase, iar ideea a venit cu ocazia primei expoziţii a acestor elevi, în noiembrie 2015. Întrebându-i dacă ideea cu femeile din închisoare le-ar surâde, ei au fost deschişi şi receptivi”, a afirmat prof. Mariana Şerban, care a premiat, cu materiale de lucru, cele mai inspirate portrete.

Evenimentul a beneficiat de sprijinul Consiliului Judeţean Mureş, Muzeului Judeţean Mureş, tipografiei Cromatic Tipo şi societăţii Mustash.ro.

[zizigallery id=1921]

Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO – Ziua Mondială a Apei, sărbătorită de Clubul Rotary Mureș la Școala Gimnazială „Friederich Schiller”

Distribuie Rotary Club Târgu Mureș  a organizat joi, 21 martie, începând cu ora 12:00, un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.