Mariana Vlad, primarul care și-a promis să schimbe comuna Băla în bine

Mariana Vlad, primarul comunei Băla, este printre puținele doamne din județul Mureș care au crezut că pot să schimbe în bine, dintr-o funcție publică, viața comunității în care s-au născut. În 2000 a îndrăznit și a candidat pentru prima dată ca primar și a pierdut, însă consilierii locali au crezut în ea și au ales-o viceprimar. După aproape trei mandate recunoaște că a încercat să își țină promisiunile din 2000, deși nu le-a îndeplinit încă pe toate, iar munca de primar a trecut în prim-plan înainte de viața de familie.

Reporter: Ce v-a determinat să candidați în 2000 la primărie, în condițiile în care până atunci nicio doamnă nu îndrăznise să candideze?
Mariana Vlad: Nu cred că în 2000 știam prea multe despre administrația publică sau foarte puțin, pentru că nu proveneam din acest domeniu. Însă îmi doream să schimb ceva, îmi doream să rămân în locul unde m-am născut. Cred că a fost prima dată când am promis că voi face ceva și, privind acum, după 15 ani, mi-am spus că nu o să mai promit niciodată nimic. Atunci m-am uitat în jurul meu și mi-am dat seama că pot să schimb. De exemplu, nu aveam iluminat public decât foarte rar, atunci când era un eveniment în comună, și îmi doream să avem iluminat public în comună tot timpul, îmi doream să avem drumuri mai bune, asfaltate, cămine culturale frumoase, școli îngrijite și multe altele care se pot face într-o comună. După atâția ani mi-am dat seama că e bine să îți dorești, pentru că ai un țel care te călăuzește, dar nu le poți face singur, depinzi de cineva, de cei care guvernează, de Consiliul Local, de oamenii între care trăiești. După 15 ani nu pot să spun că am îndeplinit tot ce am promis.

Rep.: Cum a fost să spargeți gheața în acest domeniu, până atunci, masculin?
M.V.: În 2000 am candidat doamna primar de la Deda, Lucreția Cadar, și cu mine la funcția de primar și niciuna nu am câștigat, în schimb amândouă am fost alese viceprimar. Sincer nici nu mi-am dat seama că s-ar putea întâmpla. În primul rând mă gândeam să ajung consilier, nu primar, pentru că PDSR-ul la vremea aceea mi-a propus să fiu consilier și abia apoi să candidez și la funcția de primar. A fost un domeniu nou pe care l-am învățat pas cu pas, însă recunosc că nici acum nu le știu pe toate. Îmi amintesc că, la vremea respectivă, cineva mi-a spus că o să vină o vreme când serviciul o să îmi fie pe primul loc și familia pe locul al doilea și nu am acceptat, atunci mi s-a părut o insultă, pentru că mi-am spus că familia și copiii îmi vor fi întotdeauna pe primul loc. După atâția ani îmi dau seama că i-am atras și pe ei în munca mea, că sunt alături de mine și că mă ajută, iar serviciul e într-adevăr pe primul loc.

Rep.: Din punctul dvs. de vedere există diferențe între o doamnă primar și un domn primar? Cum tratează o femeie o problemă administrativă față de un bărbat?
M.V.: Eu cred că există, și oamenii o simt, pentru că nu am avut niciodată audiență la primărie, am considerat întotdeauna că trebuie să ajuți oamenii în momentul în care au nevoie și nu după un program. Câteodată simt că muncesc, cum spune o colegă de-a dvs., una într-una ca la Băla, pentru că nu am sâmbătă, nu am duminică, nu am Paști, nu am Crăciun, oamenii mă opresc pe stradă, vin acasă, mă sună la telefon, întotdeauna am încercat să le fiu aproape, deși nu am reușit să le rezolv toate problemele.

Rep.: E dificil să fii în slujba comunității 24 de ore din 24 dacă e nevoie?
M.V.: Fiind o comunitate mică, suntem ca o familie mai mare și cred că mă încarc cu destul de multe probleme care nu țin neapărat de comunitate. Câteodată mă consider un mediator, oamenii vin cu probleme personale, de familie, între vecini și încerc să îi ajut.

Rep.: Cum e relația dintre dvs. și Consiliul Local, majoritar masculin?
M.V.: Eu spun că e o relație foarte bună, nu am avut niciodată probleme de genul că suntem în partide politice diferite, întotdeauna am analizat ce resurse avem, unde să utilizăm fondurile, care sunt posibilitățile, au fost întotdeauna alături de mine, nu m-am simțit în minoritate, ci am simțit că toți tragem la aceeași căruță.

Rep.: Ce le transmiteți doamnelor și domnișoarelor de Ziua Femeii?
M.V.: Vreau să le urez multă, multă sănătate, putere, să fim bune, să ne calculăm fiecare pas, să fim alături de familie și totuși încurajez femeile să facă politică și să fie prezente în administrația publică pentru că ar mai trebui să stopăm din elanul bărbaților care sunt mai autoritari, pe când noi suntem mai aplecate către oameni.
Ligia VORO