Home / Administratie / Ne transparentizăm și noi real după aproape 15 ani?

Ne transparentizăm și noi real după aproape 15 ani?

Distribuie

site minister dialog_site

În două săptămâni, site-urile ministerelor și ale altor instituții centrale, ale companiilor din subordonarea, coordonarea sau de sub autoritatea Guvernului sau a ministerelor, Instituțiile Prefectului ar trebui să arate uniform, în urma procesului de transparentizare și standardizare pe care Guvernul l-a statuat printr-un memorandum adoptat în 2 martie. Problema este că Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic a anunțat triumfalist adoptarea Memorandumului privind Creșterea transparenței și standardizarea afișării informațiilor de interes public, însă cum arată forma finală a acestuia încă nu știm, fiind disponibil doar proiectul postat în 11 februarie. Memorandumul lasă, de asemenea, nelămurită problema accesului la informațiile publice la nivelul autorităților publice locale. În plus, nu putem vorbi despre transparență dacă, la nivel local, actele normative nu respectă nici pe departe textele legale care impun o procedură clară referitor la inițierea, publicarea, consultarea și adoptarea lor. Poate ar fi fost mai firesc ca aceste două problematici să fie analizate împreună, în același timp.

 

Primul pas, standardizarea centrală

 

În februarie, Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic anunța că a inițiat Memorandumul privind Creșterea transparenței și standardizarea afișării informațiilor de interes public. Un prim pas, iar mai încolo vă vom explica de ce e doar un prim pas.
Reprezentanții ministerului monitorizaseră peste 200 de instituții publice – ministerele, prefecturile, consiliile județene, primăriile municipiilor și a celor șase de sector din capitală. Monitorizarea a arătat ce fusese semnalat în acești ultimi 14 ani, de când Legea 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public este în vigoare, fie de mass-media, fie de ONG-uri care de multe ori s-au dus și în instanță sau de către cetățeni. Fusese chiar și constatat de către angajații Direcției pentru Strategii Guvernamentale în 2015, care aminteau că, după 14 ani subliniem, „nu s-a reușit o uniformizare a site-urile autorităților și instituțiilor publice, de aceea informațiile căutate sunt uneori greu de accesat” și că la momentul actual „încă nu sunt publicate pe site toate informațiile de interes public pentru care există obligația publicării din oficiu”.
Revenind, angajații ministerului nou-înființat, autori ai monitorizării, au descoperit – mare surpriză, că: “Mai mult de jumătate din instituțiile analizate, nu aveau afișate pe pagina de internet bugetul pentru anul în curs sau bilanțul contabil pe anul anterior, cerințe expres menționate în legea cadru. Mai puțin de jumătate din cele 200 de instituții aveau publicate planurile anuale de achiziții, în luna ianuarie 2016, pentru anul trecut. Informațiile minimale cerute de lege sunt afișate fie în rubrica Interes public fie în cea privind Legislația, în unele cazuri fiind afișate pe prima pagina a instituției, însă în majoritatea cazurilor fiind afișate pe pagini secundare sau subsecțiuni greu accesibile, creând impresia, și acolo unde datele existau, că acestea nu sunt publicate, sau că sunt în mod intenționat ținute departe de privirea publicului”.
Având aceste premise și sesizările mai multor ONG-uri, precum Academia de Advocacy, Societatea Academică din România, Freedom House etc., care arătau disfuncționalități în aplicarea legii mai sus amintite, Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic și Cancelaria Prim-Ministrului României au elaborat și prezentat modelul de standardizare a afișării informațiilor de interes public, cât și setul de informații/documente pe care ministerele și celelalte autorități ale administrației publice centrale, companiile, agențiile și alte instituții din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, precum și instituțiile prefectului, le vor afișa pe site-urile proprii, spre informarea publicului, până la data de 29 februarie 2016.
Apoi, memorandumul a fost pus în dezbatere, desi inițiatorii scriau că nu e nevoie de dezbatere pentru că e doar un memorandum. Așa că, incluzând și dezbaterea înainte de oficializarea memorandumului, termenul de 29 februarie a fost depășit, nu însă pentru toate instituțiile pentru că Instituțiile Prefectului s-au conformat înainte de adoptarea memorandumului de către Guvern, chiar dacă vor modifica din mers ce mai e de adăugat.
Și asta pentru că, doar în 2 martie, Memorandumul a fost aprobat de Guvern. Doar că nu știm în care formă exact pentru că ne-au anunțat printr-un comunicat că a fost aprobat, însă nu și cum arată acesta la final, deși discutăm, nu-i așa, despre transparentizare și alte cuvinte frumoase. Am încercat să îl obținem de la minister, de la persoana de contact indicată la sfârșitul comunicatului, însă se vede treaba că nu e atât de simplu să atașezi un document word sau pdf. Poate zilele următoare. Din comunicat însă am aflat că în termen de două săptămâni
de la data publicării, “ministerele și celelalte autorități ale administrației publice centrale, companiile, agențiile și alte instituții din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora precum și instituțiile prefectului vor afișa, în format standardizat și în aceleași secțiuni din paginile de internet, în total 25 de seturi de informații, atât documente prevăzute, minimal, în legea nr. 544/2001 (cum ar fi: programul de audiențe, bilanțul contabil, bugetul instituției) cât și alte documente, publicabile și fără să conțină informații clasificate/confidențiale, cerute constant de societatea civilă: execuția bugetară, evidențierea posturilor vacante, agenda persoanelor din conducere, drepturile salariale ale persoanelor din aparatul public și beneficiile acestora, centralizatorul achiziţiilor publice care să arate execuţia contractelor de peste 5.000 euro și contractele aferente, formularele tip – cerute de autorităţi persoanelor fizice/juridice, durata completării acestuia urmând a fi specificată”.

 

Ce facem cu primăriile?

 

Scriam că e un prim pas spre o normalitate pe care o așteptăm de aproape 15 ani. Doar un prim pas pentru că sunt vizate doar instituțiile centrale și toate anexele lor, precum și prefecturile care sunt reprezentanții Guvernului în teritoriu. Însă marea problemă rămân primăriile care reprezintă numărul covârșitor de autorități publice. Doar în județul Mureș, după cum știm, avem 102 unități administrativ-teritoriale, inclusiv Consiliul Județean. Dacă site-urile municipiilor și orașelor arată cum arată și sunt cuprinse majoritatea informațiilor de interes public, deși îți trebuie o răbdare de fier ca să le identifici, la comune e jale mare. În special, motivul invocat pentru lipsa de transparență a informațiilor de interes public se leagă de resursele financiare precare, adică lipsesc banii necesari pentru întreținerea unui site și pentru angajatul care să se ocupe doar de treaba asta. Aici însă ajungem la întrebări mai complicate: De ce există administrații publice locale care nu se pot susține financiar?, Cine se duce în mediul rural să se ocupe de site-urile administrațiilor publice locale? Și, guvernanții se cam feresc de răspunsuri când ajungem în aceste puncte.
Apoi, e într-adevăr bun memorandumul dacă, după aceea amendăm și legea 544, iar, de la mic la mare, cei responsabili de transparentizarea și standardizarea informațiilor publice pentru noi, muritorii de rând, vor răspunde pentru îndeplinirea celor asumate acum și pentru updatarea pe mai departe, ceea ce acum nu se prea întâmplă să fim sinceri. Adică un act normativ care nu cuprinde sancțiuni, e ceva incomplet și are o finalitate tracasantă pentru cetățenii nevoiți să se adreseze justiției, după o procedură deja greoaie și îndelungată, după 60 de zile mai precis. În plus, ce ne facem cu răspunsurile trunchiate, pentru că accesul la informațiile de interes public nu înseamnă doar lecturarea de site-uri, mai ales acolo unde nu prea sunt, și cum vor fi acestea sancționate? În sport, tragerea de timp se pedepsește, de ce nu am împrumuta din domeniul unde se presupune că domnește fair-play-ul câte ceva?
Un alt aspect pe care nu ar trebui să îl uităm este cel legat de amendarea Legii 52 din 2003 fără de care demersul actual ni se pare incomplet. De ce incomplet? Pentru că o democrație participativă fără participarea cetățeanului e o poveste. Iar participarea cetățeanului nu se va întâmpla veci pururi dacă acesta nu are acces la actele normative aflate în dezbatere publică și, în secundar, acesta nu este cointeresat să se implice și să participe. Iar în ceea ce privește cointeresarea cetățeanului, cu o coloană civică fragilă și pe alocuri ruptă, va fi nevoie de un drum lung de străbătut, pentru că încrederea în instituțiile publice centrale și locale nu se recâștigă peste noapte și fără trudă.
Ligia VORO


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

VIDEO. Propunere PNL. Pasaj subteran în zona Cocoșul de Aur

Distribuie Consilierul local al Municipiului Târgu Mureș, Horea Șarlea, a prezentat, în cadrul unei conferințe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.