Metode de protecţie contra îngheţurilor tardive de primăvară a pomilor fructiferi

Primăvara, în timpul înfloritului survin temperaturi scăzute, uneori negative, care pot afecta florile total sau parţial. Pentru a preveni efectul negativ al acestor temperaturi asupra florilor, în prezent se cunosc metode directe şi metode indirecte. Dintre metodele directe se aplică pe scară largă metoda fumigaţiei, încălzirea aerului din livadă, metoda ventilării aerului şi mărirea umidităţii aerului.

Metodele indirecte contribuie şi ele la prevenirea efectului negativ al temperaturilor scăzute asupra florilor şi sunt reprezentate de  lucrările culturale, genetice şi de aplicarea tratamentelor biochimice.

Metoda fumigaţiei – se bazează pe principiul micşorării efectului radiaţiei nocturne cu ajutorul unui ecran protector de fum, de durată limitată, generat de o substanţă fumigenă. Perdeaua de fum împiedică răcirea solului şi a pomilor, reducând efectul radiaţiei nocturne.

Se recomandă folosirea unor substanţe care să producă un fum persistent în jurul pomi­lor. Aerosolii produşi trebuie să fie de culoare albă, întrucât au o mai mare putere de reflecţie şi împiedică astfel producerea radiaţiei noc­turne.

Ecranele de nori artificiali de fum se formează prin arderea a 80-100 grămezi/ha, confecţionate din material fumigen (paie umezite, talaş, ramuri tăiate, rumeguş), la care se adaugă reziduuri de petrol. Se pot folosi vase speciale în care se pune un amestec format din patru părţi turbă, o parte smoală şi o parte reziduuri de petrol, sau patru părţi rumeguş şi o parte smoală. Grămezile fumigene confecţionate din resturi ale gospodăriei sunt cele mai economice, fiind eficiente mai ales în cazul unor îngheţuri de scurtă durată şi de intensitate moderată.

O metodă rapidă constă din lansarea din avion sau elicopter a unor substanţe chimice (acid clorhidric şi amoniac), care în contact cu vaporii de apă din atmosferă se transformă în nori artificiali. În S.U.A. şi Italia norii artificiali se produc, folosind ca materie primă amoniacul şi bioxidul de sulf (fumul poate acoperi o suprafaţă de 100 ha) (Veronesi, 1972). Ecranele de nori artificiali sunt eficiente numai în zilele calme, fără vânt şi numai pentru temperaturi ce coboară cu 2°-4°C sub pragul de rezistenţă al pomilor.

Încălzirea aerului din livadă se poate realiza cu ajutorul unor sobiţe spe­ciale, arzătoare sau instalaţii emiţătoare de radiaţii infraroşii. Încălzirea se poate executa cu combustibil (reziduuri de petrol, motorină, ţiţei etc.) sau prin curent electric. O sobiţă de mărime mijlocie, poate încălzi o suprafaţă de circa 50 m², ceea ce înseamnă că un număr de 150-200 de sobiţe/ha pot proteja pomii până la temperaturile de -6…-7°C. În ţara noastră au fost folosite sobiţe tip Bujorean, denumite antibrumar (inovaţie a prof. Gh. Bujorean de la Insti­tutul agronomic din Timişoara). Sobiţele trebuie aşezate în zigzag. În Anglia se practică un sistem automat de încălzire, cu un consum de 1,20 litri combus­tibil/oră şi care ridică temperatura aerului din livadă cu 2,4-3,2°C. În Italia şi Franţa se folosesc numeroase tipuri de turbogaz (generatoare de aer cald pe bază de gaz natural) şi lumânări de parafină  (Tabard,   1969).

Indiferent de modul cum se realizează, încălzirea aerului determină for­marea curenţilor de convecţie. Aerul cald se ridică până ce întâlneşte un alt strat de aer având aceleaşi temperaturi şi densitate, fiind înlocuit de cel rece din zonele neîncălzite. În acest mod se elimină inversiunile termice de radiaţie.

Metoda ventilării aerului constă în amestecarea păturilor răcite din ime­diata vecinătate a solului cu cele mai calde de deasupra, urmărindu-se elimi­narea inversiunii termice. Principiul de ventilare se bazează pe constatarea că inversiunea de radiaţie se produce în nopţile senine fără vânt şi că vântul care depăşeşte 4 m/sec o distruge. Ventilarea aerului se execută cu ajutorul unor ventilatoare speciale de mare capacitate, care se instalează la capătul parcelelor. Ventilatoarele se folosesc în S.U.A. (California), Franţa, pentru plantaţii mari (peste 100 ha) şi se fixează pe nişte piloni înalţi de 10-15 m, cu elicea lungă de 5 m. Puterea motorului (electric sau cu explozie) este cu 60-150 CP şi determină o turaţie a elicei de 600-800 rotaţii pe minut. Un ventilator protejează în medie 4 ha de livadă. Ventilatoarele sunt eficace în văile înguste, unde drenează masele de aer rece (Baldini,  1961).

Mărirea umidităţii aerului pentru combaterea îngheţurilor nocturne cu ajutorul aspersoarelor care pulverizând apa în atmosferă ridică temperatura aerului cu 2-4°C. Irigaţia prin aspersiune se declanşează cu câteva minute înainte de apariţia îngheţului (la avertizarea Institutului  meteo­rologic). Stratul de gheaţă, care se va forma pe ramuri, devine un strat izolator, care împiedică răcirea ramurilor, menţinând în acelaşi timp la exterior temperatura foarte apropiată de 0°C. Instalaţiile de aspersoare sunt rentabile când pot fi folosite ulterior la udarea pomilor şi aplicarea îngrăşămintelor.

Citește și alte metode indirecte: Sursa agrias.ro