Home / Opinii / După 12 ani…, amintiri despre Zi de Zi

După 12 ani…, amintiri despre Zi de Zi

Distribuie

ligia

În 2003, toamna, un nucleu de la Ziarul de Mureș ne petreceam serile închegând proiectul unui nou cotidian în județul Mureș, proiect care de la începuturi a avut opozanți redutabili chiar printre noi. Nu era timpul, nu erau bani și multe altele. Cine îl cunoaște pe Aurelian știe cât de încăpățânat poate să fie când își pune ceva în minte. Așa că am mers mai departe. Arheologie în ale jurnalisticii am făcut săptămâni în șir, care apoi s-au transformat în luni lungi. Am citit și recitit, analizat și răs-analizat zeci de cotidiane românești și străine ca să vedem cum arată piața. Am gândit în serile acelea multe de la fonturi la siglă, de la motto la rubrici, de la culori la prima pagină. S-au născut așa primele coordonate – sigla galben-negru, format mare, 12 pagini, domenii inedite și rubrici diverse și colorate. Însă paginile acestea nu se puteau scrie singure și am început căutările echipei, să nu fi fost jurnaliști a fost o condiție, pentru că ne doream un suflu nou și o altă scriitură. Am lucrat numere multe la rece, am luat-o de la zero cu noii colegi și, în 16 martie, primul exemplar cald al cotidianului Zi de Zi – O parte din viața ta! ajungea pe tarabe.
Nu au fost ani ușori, nu aveam o lampă a lui Aladin pe care să o înduplecăm și să ne apară subiectele, fotografiile, articolele, ideile de paginare și multe altele. Viața în presă, dacă e, dincolo de un loc de muncă, pasiune, te fascinează, te macină, te urmărește, niciodată nu mai privești lucrurile simplu, întotdeauna cauți notele ascunse, nuanțele nevăzute, tușele insesizabile, întotdeauna vine o a doua zi când nu ești mulțumit de cum ți-a ieșit textul, de titlu, de fotografie, de tot. Erau zile lungi de muncă, mult mai lungi decât astăzi, însă întotdeauna am zis că ai de ales: faci meseria asta sau îți vezi de treabă în altă parte. Erau de multe ori și vesele, uneori încordate, alteori isterice. Eu cel puțin nu eram o persoană ușor digerabilă în redacție, nu sunt nici acum, dacă mă gândesc bine :). Cu stres, multă muncă, duritate uneori, umor pe alocuri s-au șlefuit câteva prietenii faine.
Și sunt multe de povestit. Cine ar sta însă să le citească?
Cotidianul l-am văzut crescând până la vârsta de ce-urilor, într-o zi l-am abandonat brusc și din senin. Inexplicabil chiar, îmi mai spun colegi azi. Viața sau eu m-am dus în altă parte. Anul trecut m-am întors de dorul hârtiei și cu un sentiment că mai am unele de spus și de scris și am nevoie de spațiu ca să mă desfășor. S-au aliniat și astrele – sau oamenii – bine. Câteodată uit că am alte sarcini și proiecte mai mari de făcut, însă dragul meu de orașul natal, durerea că se stinge sau bucuria că mai văd câteodată un mâine mă surprind scriind la copilul meu drag. Pentru că știu că mă repet și o subliniez an de an, însă eu nu obosesc scriind-o sau spunând-o, dintre toate făcute, Zi de Zi rămâne cel mai de suflet proiect al meu.
Sunt 12 de ani de la apariția Zi de Zi și mai mulți în presă și simt cronic că nu mai am nimic de demonstrat nimănui. Poate uneori mie.
Acum, Zi de Zi e aproape de adolescență, cu ușoare răzvrătiri, greu de strunit uneori, însă vă mai spun cum ne-am descurcat anul viitor :). Până atunci, La mulți ani, Zi de Zi, La mulți ani, rezistență, nervi tari, povești vrăjite și zâmbete largi, micuță echipă ce suntem! Gânduri bune celor care și-au dedicat ore, zile, luni și ani din viață, cândva, aici și care au ales un alt drum.
Și nu pot uita de o altă zi importantă, ziua de naștere a lui Cori. Mulți Anișori sănătoși și fericiți, Corina, să te bucuri de drumul ales și să ne spui povești frumoase din țara aceea care te fascinează! Chineză încă nu am învățat :).
Fotografia e făcută de Ionuț Oprea pentru că mi-a plăcut aerul brâncovenesc al casei :). Fără tag că așa e protocolul între noi, însă îl salut acolo, la Cannes, pe unde e acum.
A dvs., Ligia VORO


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Când trecem la ora de vară

Distribuie România va trece de la ora de iarnă la ora de vară 2024. Această …

2 comentarii

  1. Va doresc viata lunga . Va citesc in fiecare zi.

    • Vă mulțumim mult. Sperăm să vă dăm motive să ne citiți și în continuare 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.