Home / Business / VIDEO: Omul de Masterchef care reformează bucătăria de la Manadas

VIDEO: Omul de Masterchef care reformează bucătăria de la Manadas

Distribuie

balint 1
Prazul sfârâie în tigaie, umplând bucătăria de la Manadas de arome neștiute locului…

Cu meticulozitate, tânărul cu mustața înfoiată de lângă plită pregătește faimoasa supă-cremă Vichyssoise, a cărei origine e disputată de decenii de francezi, britanici și americani. În ciuda acestora parcă, omul nostru i-a mai adăugat ulei de salvie și bacon crocant, ca să obțină cu adevărat o minunăție. Se întoarce cu rezultatul spre noi, zâmbind larg. Șorțul îi trădează, și el, identitatea: Liviu Balint, finalistul de la Masterchef. Ce caută în Târgu-Mureș?

Liviu Balint e cartea pe care mizează proprietarii Complexului President – care include Hotelul President, Hanul Manadas și zona de entertainment Aqua Rock Spa – să aducă un aflux important de clienți pasionați de gastronomie. Povestea sa personală, succesul recent de la Masterchef, rețetele sale, mustața salvadordaliană, energia sa pozitivă – toate sunt elemente care au cântărit greu în decizia proprietarilor de la President de a-l recruta pe Liviu Balint. Din acest punct, bucătăria complexului nu va mai fi doar locul unde se gătește, mâncarea nu va mai fi doar hrană, plating-ul nu va fi doar deșertarea polonicului în farfurie, servirea nu va fi doar livrarea la masă iar clientul nu va fi doar flămândul care trebuie îndestulat. Liviu are mână liberă să schimbe toate aceste lucruri, de fapt procesul a început deja.

Aventura italiană

Două fire subțiri de praz, contrast puternic de culoare, sunt înfipte brusc în mijlocul supei-cremă…

Omul e un stresat și un încăpățânat, recunoaște singur, cu jumătate de gură. Nu are stare până când totul iese perfect în viziunea lui. Dansul printre oale și tigăi este tangoul lui perfect, deși n-a visat niciodată să fie bucătar și nici acum nu-și dorește asta. Nu vrea să curețe ceapă pentru 200 de clienți pe zi, vrea să fie cel care ambalează ceapa într-o feerie de gusturi și duce povestea ei la masă.

Întotdeauna a mâncat puțin. Și a urât spanacul. La 20 de ani era șofer pe autocar, făcea transport de persoane în România. Mânca din brișcă. Mulți se temeau să urce când îl vedeau ce față de copil are.

În 2009, a plecat în Italia să muncească. A lucrat o vreme la o firmă de colectare a deșeurilor toxice, făcând naveta șase ore pe zi. O perioadă groaznică, își amintește Liviu, dar care avea zilnic un moment strălucitor: masa de prânz. Angajatorii îi plăteau meniul zilei la un restaurant din apropiere și tânărul a început să aștepte cu sufletul la gură pauza de amiază: se mânca extraordinar. El, care nu era nici pe departe un gurmand, a devenit, încet încet, pasionat de mâncare și de gusturi. Urmărea gesturile bucătarilor și ale chelnerilor, punea întrebări despre meniu, despre ingrediente, studia plating-ul. A început să iasă și seara la restaurant iar noaptea încerca să reproducă mâncărurile în bucătăria de acasă. Odată a muncit opt luni să copieze o rețetă, gătind noapte de noapte același lucru până a fost mulțumit. A lucrat apoi la o firmă de produse de panificație și patiserie, dar nu s-a simțit atras în mod deosebit de pregătirea prăjiturilor și și-a urmat pasiunea descoperită pentru mâncăruri. O schimbare majoră a fost revenirea la meseria pe care o practicase în România: șofer. Dar mâncatul din brișcă nu mai era de actualitate pentru Liviu, pentru că restaurantele deveniseră acum parte din viața sa. O bună parte din venituri i se duceau pe mâncare, dar nu a existat niciodată un regret. Pasiunea devenise prea mare. Atât de mare încât, după ce s-a însurat în 2013, a anunțat-o pe soție că banii strânși la nuntă vor fi cheltuiți pe restaurante. Un an de zile asta au făcut tinerii căsătoriți: au mers și au mâncat, de trei-patru ori pe săptămână, în cele mai renumite localuri din regiune, uneori călătorind peste 100 de kilometri să ajungă acolo. Ce mâncau la cină, Liviu se căznea să reproducă acasă, fără nici cel mai mic gând că ar putea ajunge vreodată bucătar. Și la un moment dat, cei pentru care gătea de atâta timp, soția și prietenii apropiați, i-au confirmat că mâncărurile sale sunt deja la nivel de restaurant.

Îndoiala

Două feliuțe crocante de bacon sunt aliniate în supa-cremă, perpendicular pe firele de praz… E o chestiune de creație și Liviu mustăcește ca un artist ce caută perfecțiunea…

Visul italian s-a încheiat în 2014, când Liviu a suferit o hernie de disc și a fost operat. Nu mai putea lucra pentru că urma o perioadă lungă de recuperare, iar soția sa a aflat că este însărcinată cu gemeni. Întoarcerea la Cluj părea singura soluție, deși nu exista și o perspectivă financiară imediată. Ce aveau să facă? Din ce aveau să trăiască? Cinci luni a stat Liviu acasă, cât a durat și recuperarea sa fizică, și și-a întors opțiunile pe toate părțile. Familia trăgea de el să-și găsească un job, iar el visa încă la mâncărurile fine din restaurantele italienești. Ce ar fi dacă?… De ce nu?… A învățat destul?… Nu e riscul prea mare?…Să deschidă un restaurant?… Foarte mare investiția… Și riscantă… Au venit pe lume și gemenii… Să se angajeze bucătar?… Unde?… Cine îl ia?… La noi se caută diplome, nu talente… Unul a vrut să-l ia ca ajutor de bucătar… Cu 900 lei/lună… Ce bani sunt ăștia? Nu e ce a visat… să curețe ceapă în colțul bucătăriei? N-a vrut să-i dea nicio șansă… I-a cerut o perioadă de probă, neplătită, să arate ce știe… N-a vrut proprietarul… Masterchef? Asta ce variantă o fi? Să încerce? Să demonstreze ce a învățat într-un concurs național și să vadă ce iese? Să sacrifice încă șase luni din viață? Da… De ce nu? Poate că astfel timpul și banii pierduți în Italia cu pasiunea aceasta nu ar fi irosiți… Daca are o șansă?

Mustața care vinde

Farfuriile noastre sunt gata. Supa-cremă arată ca o pictură semnată van Gogh, simplu, în pastelul cald al postimpresionismului. Ne așezăm la masă…

Vichissoise, Falafel, Mousse, Chevise, Remoulade, Cassoulet, Raclette, Geziers, Tartiflette, Quiche, Bearnaise, Ratatouille, Clafoutis, Croquembouche, Posset, Croque Madame… Mâncăruri celebre, denumiri din vocabularul curent al unui Chef adevărat. Aproape toate lipsă din bagajul de cunoștințe al lui Liviu Balint la ora înscrierii în concurs. S-a speriat, recunoaște acum. Nu stăpânea deloc acest limbaj și credea că nici mâncărurile din spatele denumirilor nu le știe pregăti. A fost inspirat însă și a răsfoit rapid câteva cărți de specialitate, constatând că el știe găti acele mâncăruri, atât că nu le asocia cu denumirile oficiale. Sperietura a trecut și a defilat în competiție, ieșind la final pe locul doi. În primă fază, după ce euforia succesului a trecut, s-a pus pe așteptat. Ceva bun trebuia să se întâmple: o ofertă, un job, o carieră, un nou drum… În afară de un parteneriat de imagine cu un mare producător de condimente, nimic. Câteva telefoane de la proprietarii unor restaurante din București și Cluj care vroiau „să așeze” în vitrină mustața lui Liviu ca să-și crească vânzările. Adică să-i folosească imaginea, și atât, nu talentul, nu priceperea, nu creativitatea.

Marea schimbare

Supa-cremă e delicioasă și urcă spectaculos prazul în clasamentul legumelor noastre preferate… Liviu se pune pe râs…

Oferta de la Târgu-Mureș a schimbat totul pentru el. A deschis drumul mult-așteptat, a alimentat visul ce pălise foarte tare. Proprietarii de la President – cu un hotel și o zonă de Spa impresionante – își doresc și cea mai bună bucătărie din oraș și pentru asta au vrut „o achiziție” de marcă, un nume cunoscut, care se reformeze din rădăcini acest sector. Și contactul cu Liviu a venit firesc, pentru că acesta întrunește toate calitățile: e talentat, e energic, e disponibil, are carismă, vrea să muncească și a acceptat marea provocare de a ridica ștacheta mâncărurilor fine din Târgu-Mureș. A venit de patru săptămâni, s-a mutat cu familia în Hotelul President și lucrează de dimineața până noaptea, la ora închiderii. A primit mână liberă să schimbe tot ce dorește, e ca și cum ar avea propriul restaurant, spune el, în glumă. A început cu meniul. A studiat concurența. A introdus mâncăruri sofisticate. Gătește zilnic, creează, inventează, își pune amprenta, decorează, adaugă gusturi, face plating, socializează cu clienții, semnează autografe. Se ocupă de meniurile pentru evenimente. În viitor vrea o bucătărie deschisă, astfel încât clienții să-l vadă cu tigaia în mână. Vrea o terasă, cu grătar. Și pietre vulcanice încinse la mese, astfel încât clienții să-și poată găti singuri, atât cât vor, friptura. Va reforma și bufetul Hotelului, dar și bucătăria de la Aqua Rock Spa. E adevărat, știe, oamenii au așteptări și asta iscă o presiune asupra sa, dar iubește această presiune. E șansa de a apela la creativitatea lui debordantă. Provocarea este să pună bazele unei bucătării speciale și ale unui sistem de servit care să funcționeze perfect, la aceleași standarde, și în lipsa lui. În lipsa lui pentru că și-a propus să călătorească foarte mult în viitor. Azi, se simte jumătate bucătar, jumătate showman, dar mâine cine știe… Modelul său este Raymond Blanc, un fost chelner ce a ajuns unul dintre cei mai respectați bucătari din Marea Britanie, proprietar al unul restaurant cu 2 stele Michelin.

Deci, de ce un fost șofer de TIR nu ar reuși?

balint 2

“Mâncarea pentru mine nu este doar hrană, e un liant între oameni. O mâncare bună adună oameni, îi așează la o masă, îi face să comunice, e un pretext de socializare. Aș vrea să apară mai pregnant și în România această cultură!”

Liviu Balint, bucătar-showman President/ Manadas

Alin BOLBOS

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Mureș: Licitație de 2,6 milioane de euro pentru exploatarea forestieră a 89.320 de metri cubi de lemn

Distribuie Regia Națională a Pădurilor Romsilva RA Mureș a demarat, în data de 1 martie …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.