Republica SRI România

Ministerul Justiției s-a mobilizat foarte rapid după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 51 a Curții Constituționale privind admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală privind interceptările efectuate de SRI și de alte organe specializate. Joi, problema a fost discutată în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, iar vineri ordonanța de urgență cu nota de fundamentare a fost deja adoptată, deși publicarea pe site-ul Guvernului s-a petrecut abia luni, 14 martie, într-o lipsă de transparență totală. Prin OUG, după aproape 25 de ani, SRI primește, în mod oficial, dreptul de a face acte de cercetare penală, inclusiv interceptări. Altfel spus e o recunoaștere indirectă a faptului că 25 de ani, SRI a făcut interceptări paralel cu legea în celelalte domenii decât siguranța națională.

Decizia Curții Constituționale a fost publicată săptămâna trecută în Monitorul Oficial, moment din care este obligatorie, iar Parlamentul, în acest caz, obligat să modifice articolul declarat neconstituțional în termen de 45 de zile. Mult mai rapid însă, Ministerul Justiției a pus pe masa Guvernului Ordonanța de Urgență privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, invocând o stare de urgență, pseudo urgență, în opinia noastră pentru că legea SRI care interzice serviciului să facă acte de cercetare penală este în vigoare de aproape 25 de ani.
Nota de fundamentare care însoțește ordonanta de urgență explică necesitatea actului normativ astfel: “În acest context, activitatea unităților de parchet, în absența infrastructurii tehnice necesare pentru realizarea unor astfel de metode speciale de supraveghere sau de cercetare, ar fi în mod serios afectată atât din punct de vedere al operativității efectuării actelor de urmărire penală, cât și sub aspectul administrării unui probatoriu complet pe baza tuturor metodelor de investigare prevăzute de Lega nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Metodele speciale de supraveghere sau cercetare sunt prevăzute pentru infracțiuni cu un grad de pericol social abstract ridicat, din sfera terorismului, criminalității organizate, infracțiuni care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicații electronice, infracțiuni de corupție, alte infracțiuni grave contra persoanei și contra patrimoniului. Metodele speciale de supraveghere prezintă relevanță și în sfera cooperării judiciare în materie penală, cea mai recentă consacrare fiind dată prin Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (în particular, art.30 – Interceptarea telecomunicațiilor cu asistență tehnică din partea unui alt stat membru).”.
În consecință, prin promovarea ordonanței de urgență, vor fi modificate patru acte normative (deși la enumerare am numărat 3, însă la prezentarea individuală a fiecăruia am descoperit patru), și anume Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcționarea Serviciului Român de Informații, precum și Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Ce se modifică în Codul de procedură penală?

Mai întâi, sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală care a fost declarată neconstituţională va fi eliminată.
Astfel că alineatul 1 va avea următorul cuprins: „ (1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”.
După acest alineat se introduce unul noi care va conține următoarele: „Pentru realizarea activităților prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) –d), procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializați din cadrul poliției folosesc nemijlocit sistemele tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea și confidențialitatea datelor și informaţiilor colectate.”
Și ultima modificare la acest articol atât de discutat va fi modificarea alineatului 2 astfel: „(2) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligaţi să colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializați din cadrul poliției, în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică”.
În același timp, articolul 57 va primi un nou conținut, și anume: „(2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condițiile art. 55 alin. (5) și (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârșirii infracțiunilor de către militari sau în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție și de serviciu prevăzute de Codul penal săvârșite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranța navei sau navigației ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penală speciale efectuează, în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Titlul X din Codul penal și infracțiunilor de terorism, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.” 2. Alineatul (1) al articolului 142 se modifică şi va avea următorul cuprins: „ (1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei”.
Organele de cercetare penale speciale sunt, așa cum am citit în nota de fundamentare SRI, pentru că altele nu le-am văzut pomenite.

Ce se modifică în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară?

Prima modificare este introducerea unui articol nou, art. 30(1) , cu următorul cuprins: „(1) Semestrial sau ori de câte ori este nevoie, președintele sau unul dintre judecătorii anume desemnaţi de către acesta verifică modul de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală (2) Verificarea prevăzută la alin. (1) se face în condițiile prevăzute prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”
Partea aceasta cu verificarea e de-a dreptul amuzantă, ca și cum un magistrat are habar ce face un ofițer de informații ca să îl poată verifica.
De asemenea, prin OUG, se modifică și articolul 66, astfel: „(1) Ministerul Public este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea informaţiilor privitoare la infracţiunile date în competenţa parchetelor, în condiţiile legii. (2) Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală, în mod nemijlocit, sub conducerea şi supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia. (3) Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor. (4) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3) atrage răspunderea juridică potrivit legii”.
După acest articol este inclus unul nou care legitimează funcționarea, prin detașare, a ofițerilor sau agenților de poliție judiciară, sub directa conducere şi controlul nemijlocit al procurorilor și traseul pe care îl va parcurge actul de detașare.
Dacă am ajuns în acest punct menționăm că Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se modifică astfel încât să poată fi încadrați și detașați la DIICOT ofițeri și agenți de poliție judiciară.

SRI va asculta legal

Potrivit articolului 13 din Legea nr. 14 din 1992: “Organele Serviciului Român de informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest”.
Prin OUG se modifică articolul 13 se modifică și va avea următorul cuprins: „Organele Serviciului Român de informații nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive și nici dispune de spatii proprii de arest. Prin excepție, organele Serviciului Român de Informații pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5), (6) Cod procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor aceluiași cod.”
În opinia noastră, se legitimează o ilegalitate petrecută timp de aproape 25 de ani, timp în care SRI a făcut acte de cercetare penală, teoretic sub supravegherea procurorului, deși lucrurile funcționează exact invers, adică ofițerii de informație interceptează, pregătesc note și le transmit procurorilor – când le transmit – care merg mai departe cu investigația sau, dimpotrivă, le dosesc prin sertare.
Mai mult chiar din ce am priceput până acum, deși SRI făcea interceptări cu mandat pe siguranța națională, acum vor putea asculta pe oricine dacă vor avea mandat, deși, după cum subliniam SRI nu face acte de cercetare penală cum sunt considerate și interceptările. Însă, Ministerul Justiției, cu binecuvântarea Guvernului, tocmai a mai inventat o struțocămilă instituțională tipică sistemului legislativ diletant pe care îl avem.
O altă modificare în Legea SRI este introducerea la articolul 8 a două alineate, cu următorul cuprins: „(2) Pentru relația cu furnizorii de comunicații electronice destinate publicului, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor este desemnat cu rolul de a obține, prelucra şi stoca informații în domeniul securității naţionale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit şi distinct al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art.138 alin. (1) lit.a) din Codul de Procedură Penală. (3) Condiţiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare.”
Ordonanța de Urgență va ajunge însă în Parlament spre aprobare, unde vom vedea ce va mai rămâne sau cum va rămâne actul normativ.

Implicarea SRI, nesănătoasă

În cele ce urmează redăm reacțiile integrale ale mai multor asociații ale magistraților.
Asociația MEDEL – Magistrats Européens pour la Démocratie et les Libertés – solicită respectarea independenței justiției și “încetarea de îndată a oricăror influente a serviciilor secrete în justiția din România”, se arată într-o rezoluție a organizației magistraților europeni adoptată la Pisa pe data de 12 martie 2016.
În aceeași rezoluție, magistrații europeni au mai cerut și respectarea independenței justiției de către guvernul polonez și eliberarea de către guvernul turc a judecătorilor arestați pentru fapte ce țin de activitatea de judecată și hotărârile pronunțate de aceștia.
Referitor la situația din România, rezoluția MEDEL a reiterat afirmația Generalului SRI Dumitru Dumbravă, care a spus că instanțele au devenit „câmp tactic” pentru acest serviciu secret de informații, că tuturor judecătorilor li se face profiling după „pattern-uri” și că, în prezent, SRI își „menține interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”.
„Acest lucru ridică ingrijorări serioase cu privire la integritatea sistemului judiciar în ansamblul sau, precum și cu privire la independența acestuia. La aproape un an de când acest scandal a izbucnit, autoriățile române nu au clarificat implicarea SRI în procesul judiciar”, se afirmă în rezoluție.
În rezoluție se mai arată că actualul directorul SRI a declarat public că acest serviciu de informații este în parteneriat cu procurorii în efectuarea anchetelor penale, o activitate care nu le este permisă de lege.
„În același timp, invocând proceduri clasificate și protocoale secrete, autoritățile române nu au reușit să explice într-un mod transparent modul în care au desfășurat verificările ce au condus la concluzia că nu există agenți sub acoperire ai unui serviciu secret în rândul magistraților”, se afirmă în rezoluție.
Magistrații europeni atrag atenția că, „în contextul în care SRI este parte activă în urmărirea penală și pare, de asemenea, implicat în instanțele de judecată, coroborat cu eșecul autorităților de a clarifica în mod transparent aceste aspecte, acest lucru ridică îndoieli serioase cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale omului și garantarea unui proces drept și echitabil pentru orice persoană acuzată de către stat”.
Nici atacurile la adresa Curții Constituționale nu au fost trecute cu vederea.
„Cele mai recente atacuri la Curtea Constituțională din România, pentru declararea ca neconstituțională a articolului de lege folosit de către procurori să delege SRI-ul efectuarea de acte de cercetare penală, confirmă faptul că există o implicare nesănătoasă a SRI în procesul judiciar”, au spus magistrații europeni.
„Soluția aleasă de Guvernului României de a corecta acel articol din Codul de Procedură Penală declarat neconstituțional, prin trecerea unei ordonanțe de urgență care a făcut din SRI un «organ special» de cercetare penală, legalizează în fapt implicarea unui serviciu de informații secret în procesul judiciar, subminându-i astfel independența”, mai afirmă magistrații europeni.
Având SRI-ul, pe de o parte, acum participant activ în mod legal în cercetarea penală, iar pe de alta, apărând implicat în instanțe, pe care le consideră „câmp tactic”, „România încalcă drepturile omului, independența justiției, statul de drept și principiile separației puterilor în stat”, au concluzionat magistrații europeni.
Medel este o asociație profesională a judecătorilor şi procurorilor europeni, ce are ca membri un număr de 22 de asociații naționale din 15 state europene și are ca principal scop apărărea independenței justiției, a democrației și a drepturilor fundamentale ale omului.

AMR respinge OUG-ul interceptărilor

„Asociația Magistraților din România (Foto 1: Gabriela Baltag, președintele AMR) respinge categoric varianta adoptată de Guvernul României, în procedura de urgență, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor pentru punerea în executare a mandatelor de interceptare și supraveghere tehnică dispuse în procesul penal prin intermediul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, unitate militară aflată în subordinea SRI, înființat în anul 2008, după toate informațiile existente în spațiul public, printr-o hotărâre a CSAT al cărei conținut nu este dat publicității.
Mergând pe o procedură eronată, netransparentă s-a ajuns ca o autoritate administrativă autonomă, cu atribuții în organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărărea țării și siguranța națională, așa cum este Consiliul Suprem de Apărare a Țării, să dispună asupra funcționării justiției peste legile speciale care o guvernează, dar și peste legea fundamentală.
Astfel, „custodele” interceptărilor și supravegherilor nu este altcineva, în raport de propunerea legislativă adoptată, decât tot Serviciul Român de Informații, printr-un intermediar al său, Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor, autoritate care nu apare înregistrată/înființată ‘la vedere’ în niciun act oficial. Menționarea acestei autorități în recentul act normativ nu înseamnă aducerea ei în legalitate în condițiile în care nu se cunoaște care este actul de înființare, sediul, statutul, regulamentul de funcționare, competențele până la momentul adoptării ordonanței de urgență și nu numai, persoana care deține cea mai înaltă funcție, organigramă etc. Nu este posibil ca un organism care va fi însărcinat cu derularea unei părți din actul de justiție, așa cum se va întâmpla de acum încolo, să rămână necunoscut, ca modalitate de înființare, administrare și reprezentare.
Dacă Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor este o unitate militară secretă, astfel cum au ajuns în spațiul public informațiile, în ultimul timp, pornind de la acest aspect, rezultă că acesta funcționează obligatoriu pe baza principiului subordonării, motiv pentru care suntem îndreptățiți să ne întrebăm în ce măsură instituția aleasă poate garanta o independență deplină operațiunilor ce ar trebui să se realizeze potrivit mențiunilor din actul normativ.
Această modalitate ocultă de lucru, lipsa de asumare a responsabilităților în respectarea legii ale cărei dispoziții deși erau clare, precise, au fost nesocotite cu bună știință atâția ani, sunt cauze care ne-au adus în situația de astăzi. Soluția identificatp „în grabă” de executiv dovedește că, sub pretextul rezolvării acestei situații prezentate apocaliptic, în realitate, s-a urmărit cu intenție, nescuzabil, revenirea la modalitatea de lucru anterioară pronunțării deciziei Curții Constituționale, chiar în condiții mult înăsprite.
Prin urmare, implicarea Serviciului Român de Informații prin asigurarea suportului tehnic necesar activităților de interceptare și executare a mandatelor care nu se referă la siguranța națională (pentru acestea din urmă competențele nefiind niciodată înlăturate, contrar celor susținute incorect după adoptarea deciziei nr. 51 a Curții Constituționale), reprezintă o nesocotire gravă a legii.
Mai mult decât atât, atribuirea calității de organ de cercetare penală specială Serviciului Român de Informații cu toate implicațiile ce decurg din această calitate, anume posibilitatea de a lua chiar și măsura reținerii și de a deține spații proprii pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri, în condițiile în care prevederile art. 209 alin. 1 Cod procedură penală nu fac nicio distincție între organele de cercetare penală amintite la art. 57 Cod procedură penală, conduce la pierderea tuturor progreselor înregistrate în ultimii 26 ani împotriva concepțiilor și practicilor unui stat totalitar, cum a fost cel anterior anului 1989, întemeiat pe organe de forță.
A fost extinsă în mod nepermis aria organelor de cercetare penală speciale reglementare existentă și în prezent, dar care a vizat numai ofițerii, anume desemnați de către comandanții unităților militare, comandanții de garnizoană, comandanții centrelor militare și căpitănii porturilor. Această prevedere a garantat până acum, fără nicio excepție, faptul că nu pot fi organe de cercetare penală speciale angajații Serviciului Român de Informații, răspunzând în acest mod unor exigențe elementare unui stat de drept ce a consolidat principiile unei democrații autentice. Până în prezent, angajații acestui serviciu de informații au avut, potrivit reglementărilor legale care s-au bucurat de publicitate, numai competențe în acordarea de sprijin la efectuarea anumitor activități de cercetare penală, pentru infracțiuni privind securitatea națională.
Toate persoanele aflate în cele mai înalte funcții care au reclamat zilele acestea respectarea deciziei instanței de contencios constituțional, prin soluția ‘de avarie’, identificată și adoptată, nu au făcut decât să nesocotească scopul deciziei și să ignore cele mai elementare principii ale statului de drept.
Asociația Magistraților din România (AMR) solicită sprijinul tuturor autorităților publice, dar, mai ales, Avocatului Poporului, autorități care prin lege au posibilitatea contestării recentei ordonanțe de urgență, dar și explicații Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru a cunoaște care au fost motivele neimplicării directe a procurorilor, până în prezent, în efectuarea operațiunilor de interceptare și supraveghere astfel cum a dispus totdeauna legea, precum și considerentele încredințării și acceptării derulării acestor operațiuni de către un serviciu specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională.
Instituirea unui control, cu titlu general, asupra modalității în care sunt executate mandatele de interceptare și supraveghere tehnică, prin concentrarea numai în responsabilitatea unui singur judecător, respectiv a Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a acestor atribuții, imposibil de realizat, în concret, reprezintă o altă măsură incorectă. Verificarea unui număr considerabil de mandate de interceptare și supraveghere, emise anual, în măsură să dezechilibreze și cele mai relevante statistici în materie, la nivel mondial, exclude reprezentantul instanței supreme de la posibilitatea desfășurării oricărei alte activități profesionale, chiar dacă ar mai delega pentru această activitate și un alt judecător.
De asemenea, nominalizarea unui judecător anume, raportat la funcția deținută și instanța de unde provine, prin chiar actul normativ adoptat, contestat, încalcă principiul repartizării aleatorii, principiul după care funcționează, ca regulă, în prezent, sistemul judiciar și, înlătură posibilitatea ca orice judecător care are competență să instrumenteze cauze în materie penală, să poată controla activitatea de urmărire penală, așa cum se întâmplă cu toate celelalte acte supuse controlului judecătoresc, dar mai ales așa cum rezultă din ansamblul normelor de procedură, în vigoare.
Desemnarea Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție drept unica entitate în măsură să confirme legalitatea executării mandatelor de interceptare și supraveghere tehnică, potrivit viziunii ordonanței de urgență adoptate, reprezintă o reiterare a excepției instituite pentru desemnarea și funcționarea completurilor de 5 judecători, de această dată la o scară mult mai gravă, încălcând fără niciun temei regulile procedurale obligatorii pentru întreg sistemul judiciar, anume repartizarea aleatorie.
O mențiune deosebit de periculoasă, în măsură să genereze incertitudine, prin modalitatea în care a fost redactată, care suferă, la o primă examinare, de aceleași vicii reținute și în sarcina recentelor dispoziții declarate neconstituționale în ceea ce privește claritatea, precizia și previzibilitatea, se referă la faptul că detalierea condițiilor concrete, a modalității în care se va realiza controlul exercitat de către reprezentantul instanței supreme urmează a fi explicate prin modificarea regulamentului de organizare și funcționare al instanței.
Asociația Magistraților din România (AMR) solicită responsabilitate tuturor factorilor de decizie într-un moment important care poate să ne deschidă ușa spre viitor sau, dimpotrivă, ne poate întoarce pentru multă vreme în trecut”.

UNJR condamnă OUG

Uniunea Națională a Judecătorilor din România (Foto 2: Dana Gîrbovan, președinte UNJR – sursa: contul personal de Facebook) condamnă în termeni categorici faptul că Guvernul a acordat Serviciului Român de Informații, printr-o ordonanță de urgență, statutul de “organ special de cercetare penală”, atribuind astfel unui serviciu de informații secret un rol activ în procesul penal, fapt de natură a afecta drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul la un proces echitabil.
Modul în care Guvernul a înțeles să rezolve situația rezultată în urma deciziei Curții Constituționale contravine în mod flagrant art. 115 alin. 6 din Constituție, care prevede în mod neechivoc ca ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
În mod eronat, atât Ministrul Justiției cât și Prim Ministrul au afirmat în spațiul public că, prin această ordonanță, SRI nu a primit absolut nicio competență pe care nu o avea până la decizia 51/2016 a Curții Constituționale.
Această afirmație este contrazisă de însăși prevederile legale în vigoare, modificate prin textul ordonanței. Art. 13 din Legea 14/1992 de funcționare a SRI prevede în mod ferm că “organele Serviciului Român de Informații nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive și nici dispune de spații proprii de arest”.
Această prevedere a fost inclusă, în mod expres, în legea privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, tocmai pentru a se evita abuzurile permise de un astfel de amestec între munca informativă și cea de cercetare penală. O astfel de competență a permis Direcției VI – anchete penale – a fostei Securității comiterea, sub acoperirea legii, a celor mai atroce abuzuri și încălcări ale drepturilor omului.
Prin ordonanța dată de Guvern, Serviciul Român de Informații dobândește atribuții de cercetare penală, fapt ce înseamnă o îndepărtare de valorile europene și o întoarcere spre trecutul comunist.
Vulnerabilitățile generate de amestecul atribuțiilor serviciilor de informații cu cele ale cercetării penale au fost sesizate încă din 2006, într-un raport întocmit de expertii Comisiei Europene. Acestia au subliniat ca nu exista nici un control asupra modului în care SRI, folosindu-se de structura sa strategică, colectează informații despre investigații și, dacă este așa, cum folosește aceste investigații.
Această veche vulnerabilitate este acum mult agravată. Dubla subordonare a ofițerilor de informații, creată prin această ordonanță, față de procuror pe de-o parte şi față de superiorii din SRI, pe de altă parte, va crea probleme legate atât de securitate, cât și de dreptul la un proces echitabil.
În loc să rezolve problemele, soluția adoptată de Guvern le adâncește. România are deja o structură specializată în domeniul terorismului, și anume DIICOT, astfel încât știrbirea atribuțiilor sale, pentru a fi trecute unui serviciu secret, este de neînțeles într-un stat care a ales să confere procurorilor statut de magistrați, tocmai pentru a permite anchete independente, și de neacceptat în situația în care soluția este adoptată printr-o ordonanță de urgență.
De asemenea, UNJR atrage atenția asupra faptului că Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor, despre care se vorbește în ordonanță, nu are o lege de fundamentare transparentă, care să îi stabilească în mod clar natura juridică, structura, funcțiile și modul de control, fapt ce ne situează, din nou, în afară principiului legalității.
Ordonanța mai adaugă organelor de cercetare penală și „lucrători specializați din cadrul poliției”, ceea ce extinde din nou – în mod neclar – sfera persoanelor ce dobândesc dreptul de a face cercetare penală. Codul de Procedură Penală vorbește de organe de cercetare penală speciale, o categorie mult mai restrânsă decât a lucrătorilor specializați din cadrul poliției, acesta din urmă incluzând și lucrătorii din structurile de informații ale Ministerului de Interne.
Nu în ultimul rând, UNJR atrage atenția că orice probe strânse în baza acestei ordonanțe ar putea fi periclitate, motiv pentru care constituționalitatea acestei ordonanțe trebuie verificată în integralitate de îndată.
Față de aceste vulnerabilități grave, UNJR solicită Avocatului Poporului sesizarea de urgență a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate vizând această ordonanață, pentru a se evita și riscul bulversării unor acte procedurale importante în procese penale în curs.
UNJR trage un semnal serios întregii opinii publice să conștienteze faptul că până acum actele de cercetare penală erau atributul exclusiv al procurorilor, care sunt magistrați, parte a autorității judecători și independenți de orice altă putere. Atribuirea dreptului de a face acte de cercetare penală unui serviciu secret ne duce înapoi în era comunistă și compromite independența anchetelor și, implicit, independența justiției.

Ligia VORO