Vedetele camerei web de la Dumbrăvioara s-au întors acasă

Acvilele țipătoare mici, dumbrăvencele, vântureii de seară, berzele albe și alte păsări migratoare sunt pe drum, spre zonele de cuibărire din Europa. Le așteptăm și noi în România începând cu luna aprilie, însă primele berze pot fi observate deja din această lună, respectiv vedetele camerei web de la Dumbrăvioara, care tocmai au sosit.

” În ziua de 27 martie, în jurul orei 16.00, berzele au ajuns în cuib, cuibul, însă, din păcate, e într-o stare destul de proastă, Stăncuțele au furat foarte mult material. După cele 2-3 zile în care berzele se refac după drum, se vor apuca de reconstruirea lui”, ne spune biologul Márton Kelemen, vicepreşedintele Asociației Grupul Milvus. Berzele  migrează prin strâmtoarea Bosfor de-a lungul Mării Roșii până, în Africa de Sud, 9000 de km, practic dus-întors, o barză străbate o distanță de 20.000 de km într-un an. Camera web de la Dumbrăvioara este deja o tradiție pentru Grupul Milvus, aceasta a funcționat, în fiecare an, din 2006 încoace.

În cursul anului trecut, 10.000 de vizitatori au fost înregistrați în doar două săptămâni, un total de peste 100.000 de vizitatori în sezonul trecut. O poate accesa oricine dând un clik aici.: milvus.ro .

Potrivit biologului Marton Kelemen, multă lume întreabă care din cele două berze e mascul și care e femelă, dar diferenţele dintre sexe sunt aproape inexistente, în general masculul este mai mare decât femela, iar vizitatorii camereu web care le studiază timp îndelungat și cu atenție, își vor da seama, la un moment dat.

Arlie se întoarce acasă, încet, cu treabă bună

Dintre păsările cu emițătoare numai două puteau fi urmărite în migrația de toamnă din 2015, dar din păcate, una dintre acestea, Erika, cel mai probabil a murit în Botswana în ianuarie 2016, unde a putut fi localizată geografic, dar temperatura corpului era constantă, joasă.

Cea de-a doua, Arlie, vine din sudul Africii și se îndreaptă spre noi, încet, cu treabă bună. Acum se află în nordul Sudanului, aproape de Marea Roșie, în fiecare sezon folosește o rută conservatoare, în aproximativ 2-3 săptămâni este așteptată să ajungă în țară. Potrivit celor afirmate de biologul Kelemen, perioada de migrație a păsărilor este una din cele mai periculoase, existând multe riscuri de otrăvire, vânătoare, temperaturi extreme, lipsă de hrană. Inițial, au fost montate 22 de transmițătoare în cadrul proiectului „LIFE08 NAT/RO/000501 – Conservarea acvilei țipătoare mici în România” menit să implementeze diverse măsuri de conservare a acestei specii. Proiectul a fost realizat în parteneriat, de către Agenția de Protecția Mediului Sibiu, Asociația „Grupul Milvus” și Societatea Ornitologică Română.

Acvilele parcurg în medie 9000 de km în 80 de zile pentru a ajunge în cartierele lor de iernare, migrația de primăvară este însă mai scurtă și cu două săptămâni.

Piedici în traseul acvilelor

Din observațiile științifice furnizate de transmițătoare, în ultimii ani au fost observate mai multe piedici pe ruta lor: de exemplu, peninsula Sinai pare a fi o capcană geografică unde intră de obicei doar păsările tinere, fără experiență, pe când adulții – experimentați – ocolesc Golful Suez la nord de orașul Suez. Păsările tinere coboară instinctual spre sud, până când ajung în vârful peninsulei Sinai, unde de multe ori nu reușesc să treacă golful Suez (lat de 20-30 km), epuizați se adună la stația de epurare a localității Sharm-al-Sejk (sursă de apă dulce) unde multe mor din lipsă de hrană. O acvilă – Jakab – a ales o rută interesantă, a trecut peste Peninsula Arabă și a intrat pe continentul african prin strâmtoarea Bab el Mendeb.

Dacă totul va merge bine,  Arlie va ajunge la cuibul său din Piemontul Făgărașului la începutul lunii aprilie.

Penaj color de-ți fură ochii

Dumbrăveanca este o pasăre cu un colorit foarte frumos, care este cel mai bine pus în valoare atunci când pasărea este în zbor. La noi în țară este întâlnită în toate zonele de șes și de deal, mai puțin în Transilvania.

Două dumbrăvence (Coracias garrulus) echipate cu transmițătoare în Ungaria, în cadrul proiectului româno-maghiar „Conservarea dumbrăvencei în Bazinul Carpatic (LIFE13/NAT/HU/000081)” în care Grupul Milvus este partener, au oferit cercetătorilor informații interesante despre rutele lor. Au străbătut Balcanii prin Grecia și Serbia și au trecut Marea Mediterană spre Egipt.

Au ales să petreacă o lună, sfârșitul de septembrie – sfârșitul de octombrie, în regiunea Sahel (granița dintre Ciad și Sudan), o savană verde, plină de vegetație, numai bună pentru a-și înnoi resursele de energie necesare pentru drum! După o pauză de o lună și jumătate, păsările s-au îndreptat către zonele de iernare din Namibia și Botswana). Ne așteptăm, ca păsările să pornească în orice moment. În Câmpia de Vest, populația dumbrăvencei este estimată la o sută de perechi și este considerată o specie vulnerabilă. De altfel, în Europa, aproximativ 40 la sută din populațiile acestei specii au dispărut în ultimii 50 de ani.

Vânturelul de seară, ținta Milvus

Vânturelul de seară, cea mai mică pasăre răpitoare din țara noastră, înainte de a pornit în lungul ei drum spre Africa, se adună în zone de premigrație. Acestea sunt teritorii tradiționale, neschimbate de ani de zile, unde se strâng sute sau uneori chiar mii de exemplare pentru a înnopta împreună. De altfel, migrează spre cartierele de iernare din sudul Africii fără a urmări rute bine conturate.

Pe la mijlocul lunii aprilie, vânturelul de seară se întoarce în Europa, depunerea pontelor (între 2-4) are loc abia prin mijlocul lunii mai. Este o specie țintă pentru Milvus, pasăre răpitoare de zi, migratoare, care cuibărește în colonii.