10 ore de frecat menta

Ei, da, uite asta mi-a plăcut la nebunie! un parlamentar propune ca weekend-ul să aibă trei zile, iar în restul săptămânii, angajații să lucreze 10 ore pe zi. Asta în condițiile în care, potrivit unui studiu Eurofound, România se afla pe primul loc în Uniune la numărul de ore lucrate săptămânal, dar la productivitate, ocupă locul 23 din 28 de state. În companiile și instituțiile de Stat, până mai sus în ministere, și chiar și mai sus ( pune-ți palma streașină la ochi ca să te ferești de lumina ce te izbește!), de poți cuprinde cu privirea, în cele mai înalte structuri ale Guvernului, nu prea poți să obligi pe cineva să muncească, dacă omu’ nu are chef.

De câte ori nu ți s-a întâmplat să aștepți în fața unui ghișeu, implorând-o pe angajată, o femeie la vârsta a treia, cu gura mare şi atotştiutoare în toate cele, machiată strident, dar salvată de-o coafură impecabilă, să-ți ștampileze o hârtie?! Iar angajata, deja cu capsa pusă, probabil de la prostovanul dinaintea ta, îți explică ție – habarnistule care ești! – că nu figurezi în baza lor de date de cel puțin un an și mai bine. Dar că poți rezolva această problemă dacă traversezi strada, către cealaltă instituție, unde faci dovada, primești o hârtie în plus, o ștampilă, cu care hârtie vii înapoi, dar nu la același ghișeu, înțelegi? ci la etajul doi, unde iei timbru fiscal, faci o copie, și-abia apoi de întorci și mai vorbim.  De câte ori nu ți s-a întâmplat să stai cu ochii lăţiţi pe pereţii biroului, care n-au mai văzut o zugrăveală mai de Doamne-ajută de foarte mult timp, fără să schiţezi nici un gest, să simți cum inima îți bate slab şi, uneori, parcă nu bate deloc, de supărare și frustrare?!

De exemplu, mamele care tocmai au născut trebuie să depună trei dosare, de multe ori cam același tipuri de documente: unul pentru indemnizația de creștere a copilului, altul pentru alocația de stat și un altul pentru stimulentul de reinserție. Aceste trei dosare conțin cam aceleași documente și trebuie să se plimbe de multe ori pe la aceleași instituții, cu trei hârtii în copii diferite.

Nu știu de ce am adus în discuție cele două aspecte, faptul că la stat angajații, în general, freacă menta, și faptul că România este țara care-și îngroapă cetățenii în hârțoage. O fi vreo legătură între cele două, cu siguranță, că doar nu vorbesc doar așa, ca să mă aflu în treabă, dar nu mai am timp, acum, să o filosofez, îmi pare rău, mi s-a încheiat programul, continui mâine editorialul. Hai, încuie ușa după mine. Am lăsat vorbă la poartă, că mă întorc dimineaţa la opt!