Călătoria Roxanei Roşca a început de pe băncile Colegiului Naţional “Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş unde a terminat ca şefă de promoţie şi a continuat în prestigioasa universitate Cambridge. În octombrie anul acesta a început studiile de doctorat în Relativitate Numerică, iar în prezent studiază Scalar Tensor Theories (teorii alternative ale Relativităţii Generale). Performanţa Roxanei este o dovadă a perseverenţei şi a faptului că poţi ajunge oriunde atunci când lupţi pentru ceea ce îţi doreşti. Ajungând o mândrie pentru comunitatea târgumureşeană, cât şi pentru Colegiul “Papiu” care i-a dat aripi, ea a acceptat cu drag să se adreseze tinerilor care decid să urmeze această cale a succesului.
Reporter: Cum ai descrie experienţa ta ca studentă la Cambridge?
Roxana Roşca: Mi-au plăcut oportunităţile oferite aici în afara cursurilor. Există societăţi pentru absolut orice activităţi: sportive, politice, de gaming, orchestre etc. Sunt multe evenimente cu oportunităţi de cariere în care colegiul, departamentul sau universitatea invită angajatori să vorbească cu noi şi să ne prezinte ofertele lor pentru internship sau graduate jobs. În plus, Cambridge e destul de particular. Este un oraş universitar, cam jumătate din el fiind constituit din colegii, departamente şi alte clădiri ale universităţii. Are de asemnea multe tradiţii vechi şi hazlii care face locul acesta amuzant de multe ori.
Rep.: Ce diferenţe ai observat între sistemul de învăţământ din România şi cel de acolo?
R.R.: În primul rând, aici performanţa nu e definită prin competitivitate. Mulţi dintre colegii mei de an nu au fost la concursuri. În momentul în care arăţi ceva aptitudini pentru un subiect, nu vei fi trimis la concursuri, ci vei fi încurajat să continui să descoperi acel domeniu. Astfel, universităţile care au interviuri ca parte din procesul de admitere nu sar în sus de uimire la lista de premii pe care le-ai obţinut. Ei vor să vadă că în afara şcolii nu ai pierdut tot timpul “relaxându-te” şi sunt foarte interesaţi de majoritatea activităţilor extracuriculare. Eu am fost întrebată cu privire la voluntariatul pe care l-am făcut în timpul liceului şi pe care l-am menţionat în personal statement, deşi înşirasem succesele mele la Olimpiadele Naţionale. Altă diferenţă între cele două sisteme, ştiind câte ceva despre cel românesc universitar de la prietenii mei ce studiază în România, este flexibilitate în a-mi alege cursurile. Din anul 2 am fost liberă să aleg, deoarece nu trebuia să mă concentrez pe un anumit subdomeniu şi puteam să studiez teoretic câte cursuri doream – eventual cu o limită inferioară pentru a-mi asigura necesarul de întrebări la examen. O particularitate a Universităţii Cambridge este faptul că are supervizii similare cu seminariile din România, în care sunt în medie doi studenţi la un supervizor. Fiind un număr mare de studenţi, evident există mai mulţi supervizori pe acelaşi curs, aceştia putând fi profesori, doctoranţi, simpli cercetători. Dar îţi dă ocazia să ţi se explice mai în amănunt. Unul din lucrurile care mi s-au părut mai grele era faptul că am avut o singură sesiune de examen pe an. Această practică e mai grea pentru studenţi fiindcă ai de pregătit materia pe un întreg an pentru o sesiune de una-două săptămâni. La Matematică ai puţine oportunităţi să iei ceva credite în afara sesiunii, deci punctajul tău final depinde de aceasta în proporţie covârşitoare. Temele ce le avem în timpul anului sunt mai mult pentru a ne ajuta pe noi să înţelegem materia şi pentru a avea oportunitatea să ni se explice din nou conceptele care ni se par prea grele, însă nu primim decât nişte comentarii şi calificative orientative la sfârşitul trimestrului ca să ni se indice la ce nivel suntem şi cam ce am putea face pentru a ne îmbunătăţi abilităţile pentru cursul respectiv. În plus, nu avem examene pentru măriri sau restanţe şi totul depinde de acele câteva examene de la sfârşit de an.
Rep.: Ce planuri de viitor ai?
R.R.: Eu sper să termin cu bine doctoratul în primul şi primul rând. Apoi, dacă mi se pare că sunt destul de bună, aş vrea să rămân în cercetare, dacă nu probabil mă voi orienta spre lumea muncii ca orice absolvent.
Rep.: Ce sfaturi ai putea da altor tineri care vor să urmeze exemplul tău?
R.R.: Aş încuraja pe oricine ar dori, să aplice la Cambridge sau Oxford. Este o experienţă minunată, deşi te pune la încercare. Competitivitatea e mare aşa că e greu de intrat, dar cred că şi doar mergând la interviu te va ajuta ca experienţă, ţinând cont că în România până la faza de angajare nu avem procese aşa complexe. Alt sfat ce l-aş putea da este să nu îşi facă planuri precise pe termen lung. E bine să stabileşti o orientare pe viitor, dar să-ţi laşi opţiunile deschise căci pot apărea atâtea oportunităţi pe care le-ai rata dacă ai avea viziunea unidimensională. Aş putea da exemplul meu: eu am vrut să studiez Fizică, dar, când m-am uitat la ce cursuri implică Fizica la Cambridge în primul an nu am fost prea entuziasmată. Aşa că am aplicat la Matematică cu Fizică ce îmi oferea oportunitatea să studiez 75% din cursurile de la Matematică şi cursul de Fizică de la Ştiinţele Naturii. Iar, din anul 2, puteam să mă transfer la Ştiinţele Naturii Fizică dacă doream. Dar mi-a plăcut foarte mult Matematica Aplicată şi Fizica Teoretică de la Matematică întrucât am rămas acolo timp de trei ani. Am cochetat cu Dinamica Fluidelor, Metode Complexe, Fizica Cuantică, până am decis să mă concentrez mai mult spre Astrofizică. Dar am descoperit că ceea ce îmi plăcea cel mai mult e abordarea riguroasă a fizicii din punct de vedere matematic pe care o avea Departamentul de Matematică. Cred că nu aş fi descoperit partea aceasta a Matematicii Aplicate şi Fizicii Teoretice dacă mă ţineam cu încăpăţânare să studiez Fizica la Ştiinţele Naturii. Alt sfat ce l-aş putea da viitorilor studenţi este să meargă pe un domeniu ce le place foarte mult. Când elevi de A-level (A-level reprezintă ultimii doi ani de studii pre-universitare – n.r.) vizitează veun colegiu pentru a afla detalii despre cursuri sau admitere, sunt sfătuiţi când aplică la un curs anume din Cambridge, să nu o facă fiindcă e unul din materiile lor de A-level cele mai bune, întrucât acest lucru nu ar fi destul. Nivelul este mult mai înalt la universitate şi trebuie să îţi placă foarte mult ceea ce faci ca să fii motivat să continui. Şi, în ultimul rând, să nu uite, că pe termen lung o să conteze nu performanţele , ci şi colectivul cu care vei lucra.
A consemnat Ada ROMANŢI
