Oașa, un locaș paradisiac…

„Dumnezeu i-a făcut pe oameni incompleți, tocmai ca să aibă nevoie unul de celălalt. Dacă ne-ar fi făcut perfecți, ne-am fi fost suficienți singuri. Sigur, există oameni care dăruiesc mai mult, oameni care dau mai puțin, dar nu trebuie să ne oprim la relația cu un singur om, trebuie să învățăm să iubim pe toata lumea, să câștigam un rod din relația cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viață. Orice om e un dar potențial pentru noi, cu care ne putem îmbogăți”, spune Părintele Pantelimon Șușnea, unul dintre duhovnicii de la Mănăstirea Oașa.

Noi, tinerii, asta învățăm atunci când mergem în excursii sau tabere la Oașa. Tabăra de vară de la Oașa ne-a oferit, pe parcursul a câtorva zile, o nouă casă, o nouă familie, născută din mulțimea tinerilor veniți din toată țara, dar și din părinții mănăstirii, în ale căror priviri se oglindesc seninul cerului și bucuria Raiului.

Oașa este bucurie! Acolo … te trezești dimineața zâmbind. Programul începe la ora trei dimineața; pe ulițe vezi tinerii grăbiți să ajungă la rugăciune. Când ieși din Locașul Sfânt, simțindu-te un om mai puțin greu, mai fericit, te copleșește un peisaj superb: soarele abia răsărit își reflectă razele în lacul atât de limpede, încât poți vedea imaginea munților din împrejurimi care, uneori, sunt parcurși din zori de obște, împreună cu tinerii. Zâmbești când observi că acolo, din privirea tuturor zvâcnește ceva special, chiar și la ascultare… nu poți să nu zâmbești. După o zi plină de rugăciune, muncă , drumeții și multă distracție, ne adunăm într-o sală și începem să povestim, părinții/monahii ne împărtășesc gândurile și părerile despre o anumită temă și fredonăm cântece patriotice. Astfel se scurge o zi în inima Munților Șureanu.

Adolescenții cu personalități diferite, dar toate pozitive, sunt mereu cu zâmbetul pe buze și în privire, orice gând, orice îngrijorare dispar acolo. Relația dintre noi, tinerii, dar și cu monahii mănăstirii, este una foarte strânsă. La Oașa nu există certuri, bârfe sau înjurături. Oașa este pace, pacea sufletească izvorâtă din încercările noastre de a depăși ispita judecării aproapelui.

Mănăstirea Oașa a fost, este și va rămâne pentru mine un locaș liniștit și extraordinar ca spiritualitate, unde m-aș întoarce oricând cu mare drag. Acest loc este unul special, fiind locuit de numeroși monahi înțelepți, de a căror învățătură ar putea beneficia orice om doritor de a fi mai aproape de Dumnezeu cu fiecare suflare a ființei sale.

Denisa CENGHER, clasa a X-a

Colegiul Economic ,,Transilvania” Târgu-Mureș