Home / Eveniment / Monarhia României, 150 de ani de istorie

Monarhia României, 150 de ani de istorie

Distribuie

Ziua de 10 mai poate fi una ca oricare alta, dar nu şi pentru cei mai în vâstă sau pentru istoricii care cunosc semnificaţia istorică a acestei zile. Printre aceştia se numără şi profesorul de istorie Sabin Urzică de la Liceul Tehnologic “Lucian Blaga” din Reghin care ne-a vorbit despre semnificaţia zilei de 10 mai, anul 2016 marcând 150 de de la începutul Monarhiei constituționale în România, respectiv întemeierea Casei Regale a României.

Reporter : Cum a ajuns România să devină Monarhie cu un principe străin la conducere ?

Sabin Urzică : La Congresul de la Paris din 1856 s-a discutat despre Unirea Principatelor Române. Atunci și oamenii politici români, și puterile europene au propus unirea sub un principe străin. Nu se spunea care, cine, ideea era un principe străin. Unirea nu s-a putut face sub un principe străin din diverse motive, nu a fost de acord Anglia, alte puteri s-au opus, și s-a ajuns la unirea sub Alexandru Ioan Cuza. A fost un mare domnitor, a făcut o serie de reforme, practic a pus bazele statului român modern. Spre final a greșit în domnia sa, fiind silit să abdice. În ultimii săi ani de domnie a instaurat un regim autoritar, un fel de dictatură. Dacă ne raportăm la anul 1864, puterea era în mâinile lui Cuza, nu mai ținea cont de Parlament. Scuza lui a fost că a vrut să impună reformele, însă în ultimul an al domniei Cuza și-a deteriorat poziția, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, și-a pierdut susținerea împăratului Franței, Napoleon al III-lea, care a fost principalul său susținător. La acestea se adaugă și problemele sale de sănătate, lipsea mult din țară fiind plecat la tratament, a neglijat problemele financiare ale statului, l-a pierdut pe Kogălniceanu, principalul lui colaborator. În final Cuza a înțeles că trebuie să lase conducerea statului. A înțeles în cele din urmă că misiunea lui istorică s-a încheiat, mai ales în momentul în care a aflat că nu mai are susținerea externă din partea Franței, nici susținere internă, iar împotriva lui se crease o coaliție, cunoscută sub numele de ”Monstruoasa coaliție”, formată din liberalii radicali și conservatori. Pe vremea aceea oameni aveau simț politic iar coalițiile erau denumite monstruoase. Azi în schimb, se poate alia oricine cu oricine, că nimeni nu mai spune coaliție monstruoasă, deși e de-a dreptul dezastroasă. Acești opozanți ai lui Cuza de fapt au pregătit detronarea lui, și aducerea unui principe străin, ei nerenunțând la ideea unui principe străin din 1856. Așa se face că în februarie 1866 Cuza este detronat, silit să semneze actul de abdicare. El nu se opune, fiind dispus să renunțe la putere.

Rep.: Cum a fost pasul spre Monarhie ?

S.U.: După abdicarea lui Cuza trebuia căutat foarte repede un înlocuitor, respectiv un principe străin. Întâi a fost ales principe Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, care de fapt era un german. Belgia era o țară democrată la ora aceea, cu prima Constituție modernă din Europa, iar România se dorea a fi un fel de Belgie a Orientului cum a fost ea denumită. Nu s-a putut numirea principelui Filip de Flandra, acesta nu a acceptat, nefiind susținut de Franța, și s-a renunțat rapid la această soluție. Printre alte căutări, inclusiv împăratul Franței Napoleon al III-lea a fost implicat, și așa s-a ajuns să fie propus Principele  Carol de Hohenzollern, provenit dintr-o familie nobiliară germană, înrudită cu Casa Regală germană. Ion C. Brătianu aranjează venirea lui Carol în România. Aici a fost organizat chiar şi un referendum în aprilie 1866, nu a fost adus acest principe străin peste noapte pe ascuns, în care cetățenii erau întrebați dacă sunt de acord sau nu cu aducerea pe tronul României a Principelui Carol de Hohenzollern. În urma referendumului se aprobă aducerea Principelui Carol în țară. El călătorește clandestin prin Austria cu pașaport fals, sub un alt nume, pentru faptul că Austria era în Război cu Prusia, ţară care era împotriva Unirii Principatelor, împotriva României. Dacă ar fi venit cu adevărata identitate și cu scopul urcării pe tronul României cu siguranță ar fi fost arestat. Așa se face că a venit în țară cu un pașaport de negustor care mergre pe undeva prin Crimeea. Abia când ajunge în România, pe Dunăre, la Baziaș, alături de I. C. Brătianu, viitorul Prim-Ministru, acesta îi spune : “Majestate, bine ați venit în România”. Carol coboară la Turnu Severin pe tărâm românesc și până la București vine cu caleașca. Principele Carol este încoronat în același 10 mai, dată de la care în acest an se împlinesc 150 de ani.

Rep.: Care a fost contribuţia majoră a Monarhiei asupra dezvoltării României ?

S.U.: Aducerea principelui străin a creat toate premizele pentru modernizarea României. Se adoptă Constituția, se adoptă moneda, Banca Națională, se construiește rețeaua de căi ferate, România îşi obține independența, se crează industria modernă în România. Ea devine factor al politicii europene, intră în prima alianță care exista atunci în Europa, Tripla Alianță în anul 1883, formată din Germania. Austria și Italia. România începea să ducă o politică activă în Europa, ea devine un factor activ la nivel de continent. Perioada începută sub Principele Carol, cea mai lungă și glorioasă a României. Este fără discuție cea mai importantă, nu doar ca durată, dar și ca importanță. Carol a adus un model de a face politică în România. Era un neamț rece, distant, dar foarte punctual la ședințe. Când a văzut cum sunt politicienii români, le-a cumpărat câte un ceas la fiecare, ca aceștia să respecte ora de întâlnire la ședință. Nu știa un cuvânt românește, la depunerea jurământului nu a rostit un singur cuvânt în limba română. Avea în anii următori să învețe limba, ajungând să fie atât de riguros, că putea să corecteze textele miniștrilor români.

Rep.: Cât a pierdut România după ce Monarhia a devenit istorie ?

S.U.: Foarte mult. Pentru că perioada comunistă a distrus toată elita românească, una care a pierit în închisori, marginalizată, eventual atrasă de partea comunismului, cum a fost cazul oportuniștilor care au dorit să-și salveze cariera dar pe care și-au compromis-o în cele din urmă. România a avut o șansă în 1990, pe care din păcate a pierdut-o. S-a spus atunci că revenim la democrație după căderea comunismului, ceea ce ar fi însemnat să revenim la regimul monarhiei. România nu a avut republică, așa cum a avut Franța într-o perioadă democrată. La noi, singura perioadă de republică, de regim nemonarhic se suprapune peste comunism, și atunci care ar fi fost soluția în 1990 ? Să revenim la Monarhie. Democrația la noi era echivalentă cu Monarhia, nicidecum cu Republica. Noi nu am avut nicio experiență republicană democratică, așa cum au avut americanii, francezii, portughezii sau elvețienii. Imediat după căderea comunismului, în 1990 Regele Mihai este fugărit prin țară, când a dorit să meargă la Curtea de Argeș, la mormintele strămoșilor săi. Ce atitudine avea noua putere necomunistă ? Lucrurile după 1990 au mers însă foarte greu, și acesta este prețul plătit pentru că nimeni nu a avut curajul în 1990 să schimbe radical lucrurile. Corneliu Coposu ar fi fost poate singurul om care era un monarhist convins, care să-l readucă pe rege în țară. Cred că și poporul ar fi dorit acest lucru, dacă cineva nu l-ar fi ”luminat”, să-i spună ce trebuie făcut.

Rep.: Ce ar trebui să facă tinerii de azi în ce priveşte istoria de dinainte de 1947 ?

S.U.: Măcar să recunoască această perioadă din 1866 și până în 1947. Să o identifice, să o cunoască, pentru că foarte multă lume habar nu are de acea perioadă, deoarece regimul comunist a avut grijă să oculteze această perioadă, să o falsifice, să o distrugă. Nu se putea vorbi în regimul trecut despre Monarhie și despre rolul ei. Din contră, se aduceau numai acuze la adresa acelor vremuri. De asemenea, să respecte această perioadă de Monarhie în România, pentru că este perioada de istoria a României, când ea, ca țară, a trăit demn în Europa.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Încă o balastieră în județul Mureș

Distribuie Comisia de Analiză Tehnică din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Mureș a decis, recent, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.