ASA are și o echipă de fete! Minunate!

Anul 2010 a fost unul istoric pentru fotbalul mureșean. Apărută în urmă cu doi ani, FC Municipal promova în Liga I după o pauză de 18 ani. Echipa de băieți! Aflată în umbră deoarece era echipă de fete și în România ele sunt trimise „la cratiță”, echipa feminină trecută la FCM, după ce a luat ființă sub denumirea de City’us aducea primul trofeu în vitrina clubului. Adică două, deoarece echipa antrenată de Seches Carol reușea eventul campionat-Cupa României. Vara anului 2010 a fost una memorabilă, dar performanța fetelor a fost „umbrită” de promovarea băieților. Proaspetele campioane au așteptat echipa băieților pe marginea drumului la revenirea de la Deva, unde echipa portocaliu-albastră la acea vreme revenea trimfătoare. I-au aplaudat și aclamat, dar ele erau campioane!

„Eclipsa” a luat sfârșit

După acea performanță mureșencele nu au mai reușit să învingă timp de șase ani niciodată echipa clujeană Olimpia. Atât campionatul, cât și Cupa României au fost câștigate între 2011 și vara acestui an doar de echipa clujeană, iar FCM, din 2013 ASA s-a clasat mereu pe locul secund în ambele competiții. Mureșencele au intrat parcă într-o adevărată „eclipsă”, un complex în fața echipei de pe Someșul Mic, în fața căreia au cedat mai mult sau mai puțin categoric, reușind o singură remiză, și aceea pe teren propriu, în sezonul actual. Asta până în seara de marți! A fost seară de vis pe stadionul „Michael Klein” din Hunedoara pentru multe dintre jucătoarele echipei ASA care au făcut parte din echipa care reușea eventul în urmă cu șase ani și au suferit în toți cei care au urmat în umbra clujencelor. ASA a învins cu 2-1 și a readus Cupa României la Târgu-Mureș. Este puțin pentru unii, după ce băieții au fost în urmă cu un an vicecampioni și au câștigat Supercupa. Efortul a fost unul mare în schimb, iar performanța a constiuit o mare surpriză pentru mulți.

„Bucuria noastră este greu de descris în cuvinte. Ne vedem în sfârșit visul cu ochii. După 5 ani de muncă am reușit să obținem din nou un trofeu, truda noastră a fost în sfârșit răsplătită prin aceste fete minunate, care s-au autodepășit. Ele merită toate felicitările, este numai „vina” lor, cred că mai multe despre acești ani și meciul di finală ele sunt cele mai potrivite să spună”, au fost cuvintele antrenorului Seches Carol.

Ce spun fetele?

Într-adevăr, nucleul echipei s-a păstrat în toți acești ani, unele dintre jucătoare devenind chiar „emblematice”. Una dintre cele mai vechi componente ale echipei este Bianca Sandu, sau Bibi, cum este alintată de coechipiere. Ea a venit la Târgu-Mureș în ianuarie 2010 din localitatea dâmbovițeană Dărmănești și a fost constant una dintre obișnuitele titulare ale echipei. Jucătoare tehnică și posesoarea unui șut năprasnic, Bibi a fost campioană în urmă cu șase ani, a muncit din greu în toți anii care au urmat, iar acum antrenează alături de colega de echipă Lucia Meleacă și grupa juniorilor 2005, având licența B.

„Au fost ani grei, ani în care am muncit mult pentru a trece de acest adevărat complex Cluj. Am avut un lot tânăr și poate deseori ne-au speriat numele adversarelor când jucam cu ele. Am reușit de această dată să trecem această barieră psihologică și bucuria a fost una imensă, fluierul de final a fost un sentiment unic, cea mai mare bucurie după șase ani de muncă. S-a pus chiar o presiune pe noi prin declarațiile lor dinaintea meciului, dar poate ambiția nostră a crescut prin asta, a fost peste a lor. Am avut în schimb și o mare decepție la final, când antrenorul Mirel Albon, care este și antrenorul naționalei nu a venit să ne felicite, sau cel puțin să ne salute. Personal nu mă miră mult, mai ales că mie mi-a spus de câteva ori că nu m-a convocat la lot pentru că am kilograme în plus, deși am slăbit 10 și are în lot jucătoare cu mult mai multe kilograme decât mine, dar sunt jucătoarele lui”, s-a destăinuit Bibi.

Andreea Părăluță, „tricoloră” cu vechi state

O altă jucătoare venită din Dâmbovița, din localitatea Pucheni, dar născută în Târgoviște, unde a și început fotbalul, este portarul Andreea Părăluță. Ea este portarul titular al reprezentativei României, cu 32 de selecții, fiind de departe cel mai valoros portar al campionatului feminin, astfel încât selecționerul nu a avut de ales. Andreea se află la echipa mureșeană din anul 2010 și a fost șefa promoției 2013 a Liceului cu Program Sportiv din Târgu-Mureș, în prezent studentă în altimul an la Relații Internaționale a Universității „Petru Maior”. Cu o echipă bine așezată în teren în fața sa, poate fi văzută deseori gata să participe la faza ofensivă și a chiar înscris în ultimele partide, din lovituri de pedeapsă, sau chiar din acțiune. „A fost un sezon încheiat cu un frumos succes. Finala cu Olimpia a fost grea, ca toate meciurile jucate cu ele. După surprinzătoarea înfrângere a echipei noastre din campionat la Iași puțini ne dădeau șanse și poate am fost tratate cu superioritate. Cred că ambiția și dăruirea noastră au fost cheia succesului. Fetele au luptat exemplar și cred că victoria a fost meritată. Au fost ani frumoși, cu multă muncă, uneori cu neîmpliniri, dar încheiate cu o victorie frumoasă. Ar fi posibil să mă despart în această vară de echipa unde mi-am petrecut șase ani frumoși, încheiați cu un prim trofeu din palmaresul meu”, au fost cuvintele uneia dintre cele mai importante jucătoare a echipei, care își dorește să evolueze într-un campionat puternic al Europei.

Sentimentele trăite sunt greu de descris

O altă componentă cu vechi state în lot este și Sárosi Csilla. Una dintre cele mai mari promisiuni a echipei mureșene, tehnica jucătoare a avut o perioadă mai puțin fastă datorată în special lipsei de „agresivitate”. În ultimele partide însă, aceasta a prins mai mult „tupeu”, s-a descătușat parcă și s-a numărat printre marcatoare aproape în fiecare din ultimele partide, fiind autoarea primului gol din finala de la Hunedoara. „Am avut o perioadă în care nu am prea reușit să înscriu goluri, dar parcă a venit timpul. Am muncit mult pentru asta și din fericire am reușit să înscriu în cel mai important meci pentru noi din acest final de sezon, dar victoria este a echipei. Bucuria pe care am trăit-o la sfârșitul meciului nu se poate descrie, dar consider că am și meritat acest lucru, după atâția ani de muncă”, spune și Csilla.

O altă jucătoare care se află în rândul titularelor „de drept” este Ana Maria Gorea, componentă la rândul ei a lotului național, unde greu își fac loc componentele echipei mureșene. Măria, cum i se spune, a dus cu mari eforturi meciul până la capăt, fiind lovită destul de serios în prima repriză, dar satisfacția ei a fost cu atât mai mare la final. „Nu știu în ce măsură credeam în victorie înaintea meciului, dar de dorit ne-am dorit-o din tot sufletul. Am fost mobilizate și a fost un moment unic pentru cele mai multe dintre noi, după șase ani de așteptare, mereu pe locul doi. Pentru mine a fost un moment de cumpănă la pauză, pentru că nu știam dacă pot continua. A trebuit să trag de mine să închei meciul. Ultimele 10 minute au fost cele mai grele, dar am demonstrat că suntem o echipă puternică și unită, am rezistat, iar victoria a fost una meritată după atâția ani de muncă. Ce îmi doresc acum este să continui la ASA și să demonstrăm în campionatul viitor că putem mai mult”, a declarat și mureșeanca din localitatea Milășel (comuna Crăiești).

Cele 14 jucătoare care s-au aflat pe gazon în finală au fost: Andreea Părăluță- Alicia Roca, Göder Brigitta, Jáhn Klaudia, Ana Maria Gorea, Sárosi Csilla, Alina Boroș, Barabási Kinga, Bianca Sandu, Mădălina Boroș, Biljana Bradic, Lucia Meleacă, Dénes Dorottya și Crina Tămaș