Tanti Rafila, sufletul viu al tradițiilor din Idicel Pădure

Asociaţia Culturală „Amintiri din strămoşi” a organizat duminică 12 iunie , a XVI-a aniversare a Muzeului Etnografic „Amintiri din strămoşi” din Idicel Pădure, al rapsodului popular Rafila Moldovan. Oameni dragi au fost alături de Tanti Rafila care a ținut să marcheze acest eveniment de tradiție printr-un nou volum intitulat ”Parcă și pădurea plânge”.

”Aniversarea muzeului păstorit cu atâta grijă de Rafila Moldovan reprezintă un eveniment important pentru satul Idicel Pădure. Vreau să o laud pe Rafila Moldovan care merită toată recunoștința noastră având în vedere că depune un efort extraordinar pentru acest muzeu, pentru a duce mai departe obiceiurile din Idicel Pădure și din comuna Brâncovenești. Fără dânsa nu știu cum va fi, și să-i dea Dumnezeu multă sănătate să poată să ducă mai departe acestă muncă, iar noi, cei care sunt pe lângă dânsa să putem să o ajutăm, să ne mândrim cu acest om minunat. Tanti Rafila cu muzeul ei reprezintă o mândrie a județului. Comuna noastră se mândrește că avem un asemenea muzeu și asemenea oameni minunați”, a precizat în deschidere Ördög Ferenc, primarul comunei Brâncovenești.

”Mama tradițiilor pe această vale”

Printre oaspeții evenimentului s-a numărat și directorul Directiei Județene de Cultură Mureș Nicolae Băciuț, care a subliniat rolul determinat al Rafilei Moldovan în ce privește păstrarea tradițiilor și obieciurilor din zona Idicelului. ”Rafila Moldovan este mama tradițiilor pe această vale. Fără dânsa nu știu ce s-ar fi întâmplat acum, după atâția ani în care erodarea folclorului s-a petrecut într-un ritm galopant. Ne mai întrebăm ce mai poate să însemne folclorul astăzi în viața noastră. Este atât de simplu, este actul nostru de identitate. Fără folclor, fără tradiții ne pierdem ușor identitatea. Tradițiile sunt cele care fac diferența, sunt cele care ne legitimează și cu care putem, nu doar să ne justificăm istoria trecută ci să ne susținem istoria viitoare”, a spus Nicolae Băciuț.

”Rafila Moldovan merita altceva în această viață”

La aniversarea Muzeului ”Amintiri din strămoși” a fost prezent și publicistul Lazăr Lădariu, fost coleg de școală primară cu Rafila Moldovan, care a subliniat destinul Rafilei Moldovan. ”O cunosc bine pe Rafila, am fost colegi la Ideciul de Sus în clasele V-VIII. Dacă Rafila Moldovan, colega mea de clasă ar fi avut un alt destin, și nu era fetița orfanăși ar fi urmat școli înalte și nu ar fi rămas precum copii de țărani la coada sapei, astăzi ar fi membru a Uniunii Scriitorilor. A fost o elevă excepțională, și îmi pare atât de rău că soarta uneori este atât de dezavantajoasă pentru unii oameni. Rafila Moldovan merita altceva în această viață. Sufletul Rafilei Moldovan îl simt, el plânge deseori. Rafilă, nu ne lăsăm, eu am împlinit 77 de ani la 25 martie de Buna Vestire, iar tu vei face aceeași vârstă pe 19 noiembrie, și dacă voi fi sănătos și Părintele Îndurărilor mă va ajuta am să vin să te îmbrățișez, la fel cum o fac de fiecare dată”, a precizat Lazăr Lădariu.

”Mulțumesc în lacrimi bunului Dumnezeu ”

Sufletul Muzeului ”Amintiri din strămoși” a mulțumit celor care au răspuns favorabil invitației sale, Rafila Moldovan fiind și de această dată sinceră, în special cu cei care nici de această dată nu au onorat cu prezența. 

”Mulțumesc celor care au venit la această sărbătoare, grupurilor folclorice care și-au lăsat acasă treburile și au făcut posibil să vină în curtea mea. Din păcate de la noi nu văd aproape pe nimeni. Cu toate astea le mulțumesc frumos, și s-ar putea ca data viitoare să nu-i mai chem. Dacă tot îi chemi și nu vin, te saturi la un moment dat. Poate au avut drum la Reghin să facă cumpărături . De aceea  mulțumesc frumos la toate grupurile care au răspuns la chemarea mea și nu le-a fost rușine cu mine. La cei de aici poate le e rușine cu mine și așa că de ce să se prezinte la un astfel de eveniment. Vreau să mulțumesc bunului Dumnezeu. De dimineață ploua și mă gândeam că trebuie să facem acest eveniment la cămin. Multă lume nu a ținut cu mine, și iată cine a ținut cu mine, fapt pentru care îi mulțumesc în lacrimi bunului Dumnezeu pentru vremea bună”, a spus Rafila Moldovan.

Obiceiul albitului pânzelor

Alături de Tanti Rafila a fost și Mărioara Bârsan, care a prezentat obieciul albitului pânzelor, readus la lumină printr-o demonstrație făcută de însăși Tanti Rafila alături de femeile din sat.

”După ce era gata pânza, se așteptau zilele cu soare, și cu pânza țesută se duceau femeile în vale cu lipidee, ștergare, pânză pentru cămăși și pentru poale. Bgilitul de fapt însemna albitul pânzei. Ceea ce era țesut din cânepă și din bumbac în stative, era dus la vale și albit. Prin înmuierea în apă se trăgea pânza de mai multe ori pe o scândură și iar se intorducea în apă. Apoi, pentru albire era expusă la soare pe iarbă. Țin mine că eu, ca și copilă eram pusă de mama când era la câmp, în fiecare după masă să strâng pânza spre seară, iar peste zi să o stropesc cu apă ca se poată albi de la soare, după ce era dusă în vale și bgilită”, a spus Mărioara Bârsan.

Cântec și joc în curtea Tantei Rafila

Sărbătoarea din curtea Tantei Rafila a continuat cu cântec, joc și voie bună, grație grupurile folclorice din Brâncovenești, Șerbeni, Dumbrava, Solovăstru și soliștilor Leontina Pop, Dorina Oprea, Livia Sorlea, Andrei Romanică.