Europeanul lui Bölöni

Mureșeanul László Bölöni a fost considerat principalul erou al primei noastre calificări la un turneu final european. Se întâmpla tot pe tărâm francez, la ediția din 1984. Fostul mare mijlocaș a fost golgheterul României în preliminarii și, alături de Rednic, singurul fotbalist care a bifat pe teren toate minutele acelei campanii. Zi de Zi vă prezintă, în rândurile următoare, câteva întâmplări inedite din acea perioadă, care îl au ca protagonist pe fostul mare fotbalist și actual important antrenor mureșean.

„Nu cunosc niciun jucător care să se dăruiască mai mult. Aș putea spune că e un câine rău pe teren și o domnișoară în afara lui. Cunoaște jocul ca nimeni altul. Și nu există fază pe care să nu o anticipeze. Probabil că e cel mai bun închizător din fotbalul european”. Cam așa suna descrierea succintă pe care seniorul Silviu Lung i-a făcut-o colegului său, Laci Bölöni. Reacția venea la finalul preliminariilor care ne-au dus pe marile bulevarde al fotbalului, la Paris. Atunci, în 1984, încheiam pe primul loc într-o grupă de calificare de foc, în care se regăseau Italia, campioana mondială en-titre, Cehoslovacia, Suedia și Cipru. Pe vremea respectivă, doar locul întâi prindea avionul pentru Paris, privilegiu care ne-a revenit nouă. Iar Bölöni a fost primul apărător de nădejde din fața porții lui Lung și a impecabilei defensive condusă de Ștefănescu.

Revoluția lui Mircea Lucescu

Nu ne propunem să tratăm exhaustiv acest subiect. Ar rezulta o veritabilă epopee fotbalistică. Așadar, pe scurt, Ladislau Bölöni a fost, cu trei reușite, golgheterul nostru în acea grupă preliminară. În plus, doar Bölöni și Rednic au fost integraliști în toate partidele, cu câte 720 de minute pentru fiecare. Nicio secundă nu au lipsit. Această mică revoluție care ne-a dus în Franța a fost inițiată și concepută de neobositul și meticulosul Mircea Lucescu, un selecționer care pe atunci avea doar 36 de ani și antrena, în paralel, și la Corvinul Hunedoara. O muncă de Sisif. Șapte craioveni, patru hunedoreni și doi dinamoviști formau nucleul dur al noii selecționate. Doar Bölöni părea scos de la naftalină, după cum remarcau ziariștii sportivi ai vremii. Trecuseră 13 meciuri de când nu mai fusese convocat printre „tricolori”. Un mijlocaș de 29 de ani ce se arăta dedat mai degrabă cu munca de jos, în luptele sale acerbe pentru salvare cu ASA Târgu-Mureș. O impresie care s-a dovedit total greșită.

Când fotbaliștii citeau cărți prin cantonamente

„Închizătorul” mureșean în care foarte puțini au crezut s-a transformat, într-un timp record, în coordonatorul României. Bölöni avea să marcheze începutul carierei de antrenor a lui Mircea Lucescu, destinul naționalei spre Euro 1984 și al Stelei spre Sevilla 1986. Bölöni, fost coleg de cameră cu Lucescu la echipa națională, era privit cu multă admirație de tânărul selecționer. În preliminariile pentru Campionatul European din 1984, rolurile s-au inversat, așa cum Bölöni i-a mărturisit maestrului Ioan Chirilă. „Acum am ajuns eu cel bătrân și l-am luat în cameră pe tânărul Mircea Rednic. Îi aduc cărți de fiecare dată. Citește mai tot timpul. La fotbal ai timp de citit. Te odihnești citind. Numai să-ți placă și să te ajute cineva. Eu cred că și așa se construiește o echipă”, îi explica Bölöni lui Ioan Chirilă, un subiect pe care fostul mare jurnalist sportiv l-a abordat pe larg în cartea pe care a dedicat-o acelei generații.

„Călăul” lui Zoff

Cu Italia, la București, torpila lui Bölöni a prefațat momentul retragerii marelui Dino Zoff. Trasorul fostului mijlocaș reprezintă una dintre imaginile emblematice ale fotbalului românesc. Un șut cu o valoare istorică inestimabilă. O reușită simbol. O campioană mondială în genunchi și o națiune română triumfătoare în fața unui gigant. Apoi, trebuie să punem la socoteală golul din Cipru, când victoria a venit târziu, grație unei reușite semnată de László Bölöni în ultimele minute de joc. Fotbalistul mureșean marcase împotriva ciprioților și în confruntarea de la București. În final, trebuie menționat lobul în stil Platini din meciul de la Bratislava, cel care ne-a asigurat prezența în Franța. O fază continuată de Klein și finalizată de Geolgău. S-a terminat 1-1 duelul din Cehoslovacia. Acestea au fost cele trei mari performanțe palpabile ale lui Bölöni în acea campanie de calificare. La Campionatul European din 1984, disputat în Franța, nu am impresionat, dar am evoluat într-o autentică grupă a „morții”, împotriva Spaniei, Portugaliei și a Germaniei Federale.

„Nu se lucrează după ureche la națională”

Stomatologul din Târgu-Mureș l-a lămurit pe același Ioan Chirilă în legătură cu schimbările aduse de Mircea Lucescu la echipa națională. „Nu se mai lucrează după ureche. E mai multă fiziologie, mai multă pedagogie şi documentare pe probleme de fotbal internaţional”, sublinia Bölöni. În linii mari, aceasta a fost contribuția fostul mare fotbalist mureșean la campania nostră de calificare la un turneu final după 14 ani de pauză. Un jucător unic în peisajul fotbalului românesc. Bölöni alerga în cadențe de metronom, pasa cu o precizie de ceasornicar și șuta la poartă ca din tun. Astăzi, ar un astfel de jucător ar valora multe milioane de euro.

Așadar, Mexic 1970, Franța 1984 și „Generația de aur” sunt cele trei puncte de reper din istoria fotbalului românesc. Sunt perioadele de glorie la care facem mereu recurs într-un prezent în care ne simțim pierduți.

Cristian ASZALOS