Home / Editorial / Ia din ”camera a bună”

Ia din ”camera a bună”

 

Ziua Universală a Iei este sărbătorită, începând cu anul 2013, la 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene. Pentru câteva minute, îți propun, cititorule, să uiți de surâsul adorabil și unsuros al candidatului la alegerile locale, acel zâmbet plin de ”inocență” în colțul buzelor, trase ușor în jos, în ideea să pară că sunt în strânsă legătură cu inima. Și să te uiți câteva clipe peste umăr, în trecut, la amintirile cu bunicii tăi…
– Uiti la tine, soarili meu, pişti tăt numa’ chiele şî os, n-am mai pominit aşe ceva…Tătă eşci zgândărită șî gălbejită, pi undi calci tu, nu se hurducă firu’ de iarbă. Nu poci s-o duci tăt aşe, ziuă şî noptie, ia-le pi tătie frumuşăl, cu binişoru’, mai dă-le’ncolo, că n-o fi mari scofalî dacă te hodineşti şî tu oleacă…
Buna schimbă lumânarea în mâna stângă, iar cu dreapta prinde blidul din care am mâncat. De dragul și dorul care mi l-a dus atâția ani în care am lipsit din aceste locuri, ea m-a pus să dorm în “camera a bună”, unde nu a mai intrat nimeni de când s-a stins bărbatul ei. Chiar dacă anii au trecut ca tăvălugul peste ea, frumusețea nu a reușit să i-o răpească și, îmbrăcată în ia cusută cu flori în culori albastru cobalt, mov liliac, roșu mac și verde smarald, parcă, astăzi, e cea mai frumoasă. Cu fața luminată de semnul unui început de zâmbet, îmi face semn să-mi pun capul pe pernă și îngenunchează lângă peretele dinspre răsărit, începând să se roage, făcând cruci mari și rare cu latul palmei. Pleoapele îi acoperă ostenite albastrul ochilor, dar simt cum mă priveşte, pe sub ele, cu un înţeles anume. A fost nevoie de multe călătorii departe de casă pentru a-mi da seama cât de important este “acasă”.
Soarele apune la orizont, roşu şi umflat, parcă ar striga ceva cu gura închisă. Mirosul grămezilor de bălegar se amestecă cu cel al roşiilor crăpate pe rug, undeva departe, cu dor de ducă, mușcându-și zăbalele și frământând pământul cu copitele, caii își cheamă nerăbdători stăpânii, undeva aproape o buburuză alunecă pe-un fir de iarbă ca o lacrimă a nimănui…
– Da ce-i maică?
Iar eu nu răspund nimic. Țin strâns în pumn câteva nuci. Și-un sentiment de bine în sâmţâre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Ce sunt zonele metropolitane. Explicația oficială

Zonele metropolitane în interiorul cărora cetăţenii pot circula fără declaraţie pe propria răspundere sunt teritoriul …