“Războiul” lui Sabău cu Ceauşeştii

1 iulie 2016

sabau Zi de Zi a reconstituit o perioadă pe cât de savuroasă, pe atât de dificilă din viața și cariera lui Ioan Ovidiu Sabău. Fostul mare fotbalist internațional a trăit clipe extrem de grele la finalul anilor ’80, în scurtul interval în care a evoluat la ASA Târgu-Mureș. Cel poreclit „Moțul” era pe atunci doar un puști, dar unul suficient de matur încât să le dea cu tifla lui Valentin și Ilie Ceaușescu, fiul și fratele dictatorului. Mai exact, Sabău a avut curajul să refuze Steaua, în ciuda tuturor amenințărilor.

Totul s-a petrecut în sezonul 1987/1988. Neluțu Sabău era un tânăr de mare perspectivă, crescut și educat de maestrul Nicolae Szoboszlay, în curtea Universității Cluj. Băiatul venit de la țară, din satul Valea Florilor, se remarcase de la o vârstă extrem de fragedă în tricoul „Șepcilor roșii”, devenise titular și intrase în atenția echipei naționale. Realizări excepționale pentru cel care abia împlinise vârsta majoratului. În ediția de campionat pomenită, Sabău se pregătea să devină student cu acte în regulă. Era o tradiție definitorie și un mic privilegiu pe care ”U” Cluj îl oferea încă de la înființare fotbaliștilor săi. Așadar, apelativul „studenții” nu era doar o simplă formulă de alint, ci un statut pe care sportivii de la toate secțiile îl căpătau în societate. Am încheiat divagația și revenim la acel an 1987, când Sabău trebuia să se prezinte la cursurile facultății, dar, în schimb, se pregătea să îndure canoanele riguroase ale vieții de ostaș. Eroul nostru își amintește perfect. „Mai exact, am intrat la Drept, dar trebuia să fac armata şi atunci am fost preluat automat de Steaua. A urmat o perioadă de şase luni în care am jucat foarte puţin fotbal. Am făcut armata efectiv, cu muncă de dimineaţa până seara. Curățam stadionul Ghencea de semințe. Mâncam toţi pâine cu fasole. Ne trezeam la ora 2 noaptea, iar pe la ora 3 descărcam baloţi în Gara de Nord. Viaţă de militar. Mai erau cu mine şi Dorinel Munteanu, şi Gică Popescu”, rememorează Neluțu Sabău.

Iese Ispir, intră Sabău

Însă, așa cum era de așteptat, tânărul tovarăș Sabău nu a fost chemat doar ca să-și execute stagiul militar la o cazarmă din cartierul Ghencea. Nu era un cetățean oarecare al patriei. „Președintele Stelei, Ion Alecsandrescu și generalul Gavrilă au încercat să mă convingă să semneze cu Steaua. Se temeau de faptul că Dinamo se afla în relații bune cu clubul meu, ”U” Cluj. Începuseră tatonările din partea lor”, își amintește fostul mare jucător. Borna numită ASA Târgu-Mureș a fost un moment de cumpănă în cariera lui Sabău. Clubul mureșean a fost un liant între tinerețea și maturizarea viitorului mare internațional. După un tur petrecut departe de terenul de joc, Sabău a fost împrumutat de Universitatea pentru șase luni. „Un prieten, Bubu Sotir, m-a recomandat lui Cornel Dinu, care era antrenor la ASA Tîrgu-Mureş. Aşa am ajuns acolo, pe filiera armatei, în returul campionatului 1987/1988. Nea Cornel l-a sunat după primul antrenament și i-a spus că sunt cel mai bun din echipă”, dezvăluie, cu mândrie, Neluțu Sabău. Pentru a pătrunde cu imaginația în spiritul vremii, vă propunem să fixăm câteva repere istorice demne de evidențiat. În acea ediție 1987/1988 a Diviziei A, au debutat pe prima scenă, printre alții, Anton Doboș, Jean Vlădoiu sau Răzvan Lucescu. Titlul a fost adjudecat de steliști la un singur punct distanță de rivalii din „Groapă”. La finalul turului, legendarul Florea Ispir s-a retras definitiv din activitate. Apărătorul de mare longevitate al ASA-ului s-a oprit la meciul cu numărul 482, toate aceste partide fiind strânse sub tricoul echipei mureșene. Un record absolut. Pe acest fundal evenimențial, Valentin Ceaușescu, fiul dictatorului, alături de Ilie Ceaușescu, fratele conducătorului suprem și ministru al Apărării, conduceau destinele Stelei și voiau să-l înregimenteze pe Neluțu Sabău, noua senzație din fobalul românesc. Foarte rar nu obțineau ce își propuneau acești potentați ai vremurilor. Însă, de data aceasta, s-au lovit de încăpățânarea „Moțului” din Valea Florilor. Conducătorii cu epoleți au cedat când au văzut că nici cătănia, nici amenințările nu-și fac efectul asupra mijlocașului care deja fusese selecționat de Emerich Jenei în naționala României.

„Valentin Ceaușescu m-a rezolvat”

„Am făcut un retur excelent la Târgu-Mureş şi, astfel, a intrat pe fir Steaua, dar mă dorea şi Dinamo. La fiecare două săptămâni mergeam la Bucureşti împreună cu președintele ASA-ului, Cornel Cacovean, pentru a discuta cu domnul Valentin Ceauşescu şi cu Ilie Ceauşescu, care doreau să mă convingă cu orice preț să vin la Steaua. Au fost discuţii foarte dure, chiar şi ameninţări. Am decis să nu mă duc. Dacă mergeam la Dinamo, „U” Cluj avea, implicit, avantaje mult mai mari. Universitatea ar fi primit şase jucători. S-a spus, ulterior, că am fost cedat pentru un troc, pentru ca „U” să se salveze de la retrogradare. Absolut ridicol, pentru că atunci „U” Cluj nu avea probleme cu salvarea. Ideea e că simţeam că Steaua a ajuns la un nivel în care era foarte greu să se mai menţină. Am considerat că Dinamo era o echipă de viitor, care avea foarte mulţi jucători tineri. Am purtat şi foarte multe discuţii cu Mircea Lucescu. Plus presiunile şi ameninţările din partea steliştilor care nu mi-au plăcut deloc. Până la urmă nu aveau ce să-mi facă pentru că eram, totuşi, un jucător de naţională. În fine, toate povestea asta s-a încheiat în felul următor. Am fost chemat, după ce am încheiat campionatul cu ASA, de Valentin Ceauşescu. M-a luat de după cap şi am ieşit, într-o plimbare, pe terenul din Ghencea. Mi-a spus: „Neluţule, vrei şi simţi că poţi juca pentru Steaua?”. „Sincer, nu. Am avut o discuţie cu Dinamo şi simt eu că este mai bine pentru mine să merg acolo”, i-am răspuns. „În regulă, atunci vei merge la Dinamo”, a încheiat problema Valentin Ceauşescu. După această discuţie, dânsul a fost cel care a rezolvat subiectul. A făcut în aşa fel încât să ajung acolo unde îmi doresc. Am apreciat foarte mult acest lucru”, își încheie relatarea Ioan Ovidiu Sabău.

Florian Pittiș, despre Sabău

Eroul poveștii noastre nu avea cum să regrete alegerea făcută. Dinamo a devenit una dintre cele redutabile formații europene de la finalul anilor ’80. Sabău a împărțit același vestiar și a cucerit trofee alături de fotbaliști precum Rednic, Andone, Klein, Lupescu, Lupu, Mateuț sau Răducioiu… Sabău, băiatul cuminte din Valea Florilor, care a colindat lumea cu mingea la picior. Mersul său apăsat, de moț, i-a devoalat hotărârea. Cu acel pas molcom, Sabău și-a bătătorit o cale sigură spre glorie, fără compromisuri, ocolișuri sau etape arse. Din Cluj și București până la Rotterdam, Brescia sau în lumea întreagă. Regretatul Florian Pittiș, faimos suporter rapidist, l-a descris perfect pe Neluțu Sabău, cel care a fost un idol și în Giulești: „Prin simpla sa prezență, îi obliga pe colegii săi, dar și pe adversari să vorbească și să se comporte altfel”.