Rareș-Bogdan Porca: „Actoria e un mod de viață”

Ca proaspăt absolvent al Universității de Arte (UAT) din Târgu-Mureș, specializarea arta actorului, Rareș-Bogdan Porca ne dezvăluie avantajele și dezavantajele vieții de artist, întâmplări din ultimii ani de studiu, precum și planurile sale viitoare ca membru activ al Ordinului Cavalerilor Lup.

Reporter: Spune-mi, te rog, cum te-ai hotărât să urmezi o carieră în teatru?
Rareș-Bogdan Porca: La început, chiar când eram în perioada liceului și neștiind exact ce vreau să fac în continuare, am avut ideea de a mă înrola în armată. Evident, am renunțat repede la acest gând. Prin clasa a11-a, fiind pasionat de filme, am decis că mi-ar plăcea să urmez actoria. Nu știam de existența niciunei trupe de teatru, de amatori sau de orice fel în oraș. Totul s-a schimbat în momentul în care, o colegă de-a mea din liceu, colabora cu Actus Dramatikus, condus de Pop Irimie Pompei. Fără nici un plan de viitor, am decis să încerc drumul acesta, să văd unde duce. Acolo am intrat pentru prima oară în contact cu lumea teatrului, cu lumea artiștilor în general. Am început să inițiez o serie de proiecte cu domnul Pop Irimie Pompei iar până să termin clasa a12-a, știam sigur că vreau să dau la actorie. Nu am intrat din prima la Universitatea de Arte de aici, din Târgu-Mureș, așa că am urmat timp de un an cursurile de Relații Internaționale și Studii Europene la Petru Maior, ca mai apoi să-mi încerc din nou norocul la UAT.

Rep.: Ce activități ai avut în acești trei ani? În ce piese ai jucat? În ce evenimente te-ai implicat?
R.P.: În trei ani de facultate, când stai așa și te gândesti, parcă nu s-au întâmplat destul de multe, e o perioadă scurtă de timp. Pentru mine, trei ani de zile la UAT au trecut extraordinar de repede. Parcă numai ieri intram pe porțile facultății și mă gândeam că aici urmează să-mi petrec următorii ani, că nu știu exact cu ce se mănâncă meseria asta. Nu știam ce trebuie să fac și asta s-a văzut cel mai bine la primele repetiții cu profesorii mei de clasă, domnul Olăreanu și domnul Cristache. Dar, în decursul celor trei ani, am învățat lucruri la care nici nu m-aș fi gândit, am lucrat cu profesorii mei de an, unde am făcut mici experimente teatrale. Nu le pot numi spectacole, pentru că obiectivul lor nu era să fie văzute de public. Erau niște exerciții, care aveau ca scop formarea noastră ca artiști, situații în care noi eram puși, ca să încercăm să ne dezvoltăm pe toate zonele și toate ariile posibile. Tot în timpul facultății am colaborat cu viitori regizori, cu scenografi, cu dansatori, cu muzicieni, dar și cu Ordinul Cavalerilor Lup, condus de Liviu Pancu.

Rep.: De cât timp faci parte din Ordinul Cavalerilor Lup și în ce constă această grupare?
R.P.: Fac parte din Ordinul Cavalerilor Lup din 2013. Atunci am avut prima colaborare cu Teatrul Scena, de unde se trage și Ordinul. Acestă colaborare a constat într-un mic moment de statui vivante, urmat de intrarea mea în rândul „lupilor”. Pentru mine, Ordinul înseamnă o trupă de iubitori de medievale, altcumva nu am cum să-i descriu. Este o activitate care se desfășoară strict pe perioada verii. Suntem organizatori sau suntem invitați la diferite festivale medievale care au loc în toată țara, de exemplu la Sighișoara, Bistrița, Ardud, Sebeș, etc. Noi aducem în prezent, în lumea contemporană, fragmente din atmosfera acelor vremuri, redăm codul de onoare după care funcționau cavalerii. La aceste festivale încercăm să aducem orice care să aibă legatură cu acea lume. Avem cântăreți care susțin concerte, în general piese de inspirație medievală, artizani care sunt acolo cu scopul de a comercializa, dar și de a promova cultura medievală. Îi aducem și îi punem într-un context, într-un spectacol. Deci tot ce se întâmplă de exemplu la Sighișoara Medievală este un spectacol de la început pană la sfârșit, în care fiecare ordin prezent susține un anumit moment artistic pentru public. Totul culminează, de obicei în penultima zi, cu o reprezentație de lupte, cântece sau jocuri de foc.

Rep.: Câte zile durează un festival medieval?
R.P.: Variază. Un festival medieval poate să dureze de la două zile, cum este de exemplu festivalul de la Sebeș sau poate să dureze până la 4 zile, cum este festivalul de la Sighișoara. În general durează aproximativ 3 zile, de vineri până duminică. Este o activitate strict de weekend.

Rep.: Cu ce experiențe te întorci de acolo?
R.P.: Mă întorc nu neapărat cu experiențe, ci cu amintiri. Cu amintiri minunate, pe care le trăiești alături de oameni extraordinari, nu numai din ordinul tău, dar și din celelalte ordine. Într-un final, toate ordinele care vin la aceste festivale sunt legate între ele de aceeași pasiune. Putem spune chiar că suntem o familie mai mare, reunită pe timpul verii.

Rep.: Ce înseamnă pentru tine să fii actor?
R.P.: Actoria este pentru mine o chemare, o menire, o pasiune. Nu vreau să fac din actorie un loc de muncă, care începe la 8 dimineața și se termină la 4 după-masa. Actoria e un mod de viață, nu îți poți lua liber de la așa ceva. Și să vrei, nu poți să renunți. Un actor e o persoană care poate să se muleze pe fiecare domeniu al artei și nu numai. Un actor complet e o persoană care are cunoștințe muzicale, de coregrafie, de artă plastică și nu în ultimul rând, ce au însemnat de-a lungul timpului aceste lucruri pentru omenire.

Rep.: Ce planuri ai pe viitor? Vrei să îți continui ascensiunea în domeniul teatrului, sau vrei să încerci și altceva?
R.P.: Visul meu, ca al oricărui om care a terminat actoria, este să fiu actor. Doar că de aici până la un loc de muncă în domeniu, e cale lungă. În momentul de față, mă aflu în discuții cu diferiți actori sau absolvenți ai Universității de Arte din Mureș, sau de la alte universități din țară, de exemplu de la Cluj sau de la București și încerc să pun bazele unui proiect propriu. Împreună cu ei vreau să facem o satiră politică despre clasa actuală, nu numai din România, ci din orice țară din lumea asta. Într-un final, politica e la fel peste tot. Vom încerca să reproducem acel haos care se întâmplă de fapt în lumea politică. Tot în colaborare cu absolvenți de la Cluj, încercăm să punem bazele unei comedii, în stilul Comediei de la Arte, care este un stil de joc din anii 1500-1600, foarte popular în acele vremuri. Aș mai avea o idee de monodramă, care vreau ca cel târziu prin septembrie-octombrie să o pot prezenta în Mureș, în diferite locații. Monodrama mea se bazează pe poeziile lui Charles Bukowski și va fi un moment de artă absolută. În această monodramă o să-l readuc pe Bukowski la viață prin poeziile și scrierile lui, prin dans , prin momente muzicale. Mi-aș dori să îl pot prezenta lumii pe Bukowski așa cum era el, să pot reda adâncimea unui sentiment, a pasiunii pentru artă.

Anais PETRICU