Monica Avram: „Biblioteca nu poate exista fără comunitate”

Vineri, 15 iulie, m-am întâlnit cu doamna Monica Avram, directorul Bibliotecii Județene Mureș, pentru a vorbi despre activitatea instituției pe care o conduce, despre rolul acesteia în cadrul societății, despre bibliotecari și despre cititori, despre lucrurile bune care se-ntâmplă în Biblioteca Județeană, dar și despre neajunsuri.

Reporter: Vă rog, să-mi descrieți, pe scurt, viața de bibliotecar.
Monica Avram: Pot să zic că profesia de bibliotecar e una aparte. Întâi, ce se vede din exterior: bibliotecarul are o slujbă foarte liniștită, lumea când intră în bibliotecă intră pe vârful picioarelor să nu facă gălăgie… Percepția generală e că dacă lucrezi în bibliotecă citești toată ziua, ei bine, e o percepție complet greșită, pentru că ceea ce se vede cu ochiul liber, să zic așa, e doar 5% din ce se-ntâmplă într-o bibliotecă. Bibliotecarii n-au timp să citească sau să facă lucruri personale în timpul serviciului, suntem aici pentru comunitate. Fiecare dintre noi ne facem treaba cu respect pentru comunitate. Biblioteca nu poate exista fără comunitate, la fel cum comunitatea nu ar fi normal să existe fără bibliotecă. Nu pentru că eu sunt bibliotecar. Cred că, prin faptul că suntem cea mai mare bibliotecă județeană din țară ca număr de documente, oricine intră în casa noastră găsește cel puțin cinci cărți despre subiectul și pe domeniul care-l interesează. Și, aici, ușor-ușor, ajungem la o altă discuție. În lumea în care trăim ardem de nerăbdare să ajungem informație și mulți oameni, după ce caută un anumit titlu în Catalogul online, care poate fi accesat de pe site-ul nostru, dacă nu găsește cartea, nu mai vine la bibliotecă, ceea ce mi se pare o mare greșeală, deoarece e posibil ca titlul respectiv să nu fi fost încă înregistrat, mai ales dacă e vorba despre cărți care au intrat în colecțiile bibliotecii după anul 90. Și, aici, intervine bibliotecarul, pentru că e cel care gestionează accesul la cărți, la informație și pentru că are cunoștințele necesare poate ajuta cititorul să ajungă mai ușor la ceea ce-l interesează. Chiar dacă nu avem exact titlul căutat inițial, cel care vine la bibliotecă poate găsi alte 20 de cărți pe același subiect. E o profesie mai mult decât plăcută pentru că ai nevoie de o doză de nebunie pozitivă, iar casa noastră, Palatul Culturii, este ca un microb care-ți intră în sânge și de care greu te poți desprinde.

Rep.: În cât timp veți reuși să actualizați Catalogul online?
M.A.: Greu de spus, înaintăm pe această linie. Din anii 90 încoace, absolut tot ce s-a cumpărat este în baza de date și, sporadic, se regăsesc și cărți cumpărate anterior. În ceea ce privește primele cărți intrate în bibliotecă, vorbim despre un fond de 80000 de volume tipărite până în 1945-1946, există o altă bază de date, Catalogul fondului tradițional, care poate fi accesată online. Sunt scanate fișele tradiționale și se poate căuta după nume sau după titlu. Lucrăm și la introducerea în Catalog a celorlalte cărți, dar o să dureze, nu pot spune că o să dureze un an, doi sau zece pentru că acest lucru ține foarte mult și de numărul personalului.
Concret. Acum avem 10 secții în care avem relație cu publicul, iar 6 dintre acestea sunt deservite de un singur bibliotecar. În momentul în care unul dintre aceștia are o problemă, suntem puși în situația de a închide secția, pentru că nu avem pe cine să ducem acolo.

Rep.: Veți avea câțiva colegi noi?
M.A.: Mă bucură faptul că, în sfârșit, avem inginer de sistem, pentru că nu s-a prezentat nimeni de primele două dăți și chiar era nevoie ca de aer de un inginer de sistem, în condițiile în care avem foarte multă aparatură, iar postul era liber de aproximativ un an și jumătate. Nu vom avea suficient personal nici acum, din 2010 până în prezent am pierdut 10 posturi, ceea ce înseamnă un schimb întreg pe secțiile din Palatul Culturii.

Rep.: Cam câți oameni trec pragul Bibliotecii?
M.A.: Nu am statistica pentru primele șase luni ale acestui an, dar pot să mă refer la cea de anul trecut, când, în total, am avut aproximativ 193000 de vizite la toate secțiile.

Rep.: Cum încercați să atrageți cititorii la bibliotecă, mă refer, în special, la tineri? Pentru că se vorbește, încă, despre faptul că generația tânără, din care fac și eu parte, nu prea mai citește.
M.A.: E un mit cu care nu sunt de acord. Să vă dau un exemplu. Noi am pus inițial pe seama Bacalaureatului și a examenelor faptul că de foarte multe ori Sala de lectură, care are peste 70 de locuri, e plină, însă, de exemplu, în luna martie, nu prea există nici un fel de examen. Și Sala e plină, taman de tineri. Sunt zile în care nu mai sunt locuri nici în Sala de lectură, nici în curtea interioară și curtea din față e, iarăși, plină. În momentul în care am văzut tineri întinși pe bancă în curte citind cu geanta sub cap, mi-am spus: gata, am trăit să o văd și pe asta! Mai mult, deja s-a creat o legătură foarte plăcută între bibliotecari și tinerii care vin să studieze la noi.

Rep.: Cum e finanțată Biblioteca?
M.A.: Exclusiv din bugetul Consiliului Județean Mureș. Mai avem și proiecte pentru care am primit finanțare din alte părți. De exemplu, în secția de la Hotel Park avem amenajată o încăpere pentru care, anul trecut, am primit 1600 de euro. Este vorba despre un „Cuib al democrației”, un spațiu în care orice asociație sau ONG poate veni pentru a organiza un eveniment sau o întâlnire pe baza unei solicitări. Proiectul a fost finanțat cu fonduri norvegiene.

Rep.: Cât sunteți de deschiși pentru a colabora cu asociații culturale sau cu alți organizatori de evenimente?
M.A.: Cred că am zis nu de două sau de trei ori. Suntem foarte deschiși, de ce nu? Orice ține de cultură și de viața culturală este și treaba noastră.

Rep.: Care sunt criteriile după care se achiziționează cărțile noi?
M.A.: Sunt mai multe. Acum doi ani și jumătate am constituit la nivelul Bibliotecii o comisie din care fac parte colegi de la fiecare secție, astfel încât, să preluăm și să analizăm ofertele de carte pe care le primim, apoi să căutăm și în alte locuri. De asemenea, avem în fiecare secție caiete de sugestii, dacă vin mai mulți cititori și ne cer o anumită carte, atunci e clar că e nevoie de titlul acela.

Rep.: Acum câțiva ani obișnuiați să publicați pe site o listă cu achizițiile noi…
M.A.: Site-ul urmează să intre într-o fază de regândire și de reorganizare, e posibil chiar să-l punem pe pauză pentru o perioadă, dar e nevoie să fie regândit. Am încercat să compensăm faptul că nu mai publicăm lista pe site cu expunerea cărților noi în cadrul fiecărei secții, dar, bineînțeles, acest lucru presupune prezența fizică a cititorului pentru a se informa, deci… da, e o sugestie bună să reluăm publicarea listei cu noutăți.

Rep.: Nu știu cum a fost în anii trecuți, dar anul acesta, mai exact – iarna aceasta, Sala de lectură nu a fost luminată suficient…
M.A.: Acum aflu. O să vedem, dacă lipsește ceva, deși becuri nu cred că lipsesc. O să vedem.

Rep.: E o problemă de finanțare? Trebuie să faceți economie sau…
M.A.: Nu știu, voi vedea despre ce este vorba. Simplu.

Rep.: De ce banii din amenzile/penalitățile încasați de la cei care întârzie cu cărțile împrumutate se duc la Consiliul Județean?
M.A.: Conform legii banii aceia ar trebui să rămână și să fie folosiți pentru dezvoltarea colecțiilor, dar noi fiind o instituție fără venituri, finanțată exclusiv din bugetul Consiliului Județean, atunci automat nu putem păstra acei bani. În mod normal, ar trebui să rămână Bibliotecii.

Rep.: Nu prea înțeleg… Conform legii pare să fie și așa și așa.
M.A.: Daa, și nu e singura anomalie. În fiecare județ situația e diferită și legea e înțeleasă în alt fel. Au fost probleme și cu American Corner.

Rep.: Există vreo șansă ca Biblioteca să fie deschisă din nou sâmbăta?
M.A.: E foarte greu, am avut discuții, dar e foarte greu. Pentru a deschide Sala de lectură sâmbăta ar trebui să vină cel puțin doi bibliotecari, cum nu putem să plătim ore suplimentare, trebuie să le acordăm zile libere. Problema e că s-ar aduna mult prea multe zile libere, care adăugate deja la perioadele de concedii, s-ar ajunge la mai bine de jumătate de an în care să funcționăm cu personal insuficient pe fiecare secție. De aceea am și renunțat să mai deschidem sâmbăta. La câți suntem, în momentul acesta, nu putem să redeschidem, aici e problema.