Home / Cultură / Lenuţa Jîrcan, mai mult decât pasiune pentru goblenuri

Lenuţa Jîrcan, mai mult decât pasiune pentru goblenuri

Distribuie

Una dintre pasiunile care continuă să trezească interes în rândul iubitorilor frumosului lucrat manual este şi cea a coaserii goblenurilor, o adevărată artă a lucrurlui migălos şi cu rabdare. Printre cei care au îmbrăţişat această pasiune este şi Lenuţa Jîrcan din comuna Lunca Bradului, cea care alături de soţ, inginerul Arsinte Jîrcan, au în grijă micuţa bisericuşă de pe Jîrca. „Această pasiune a mea pentru goblenuri datează de peste 15 ani. Am văzut la cineva care avea această pasiune, mi-a plăcut din prima clipă şi m-am molipsit de ea. La început a fost mai greu, dar cum îmi plăcea foarte tare am început să aprofundez şi eu această artă, pentru că este într-adevăr o artă. Din păcate, acum sănătatea nu-mi mai permite să cos cum o făceam mai de mult. Am la activ în jur de 150 astfel de goblenuri, pe care le păstrez la loc de cinste în casa noastră de pe Jîrca”, a precizat Lenuţa Jîrcan.

Pasiune, răbdare şi imaginaţie

Goblenul, prin definiţie, reprezintă o tapiserie realizată prin împunsături ale acului de cusut într-o pânză specială, de obicei caroiată 10×10, fiecare împunsătură în pânză de goblen reprezentând un punct al goblenului. Setul goblen se realizează iniţial după o fotografie care este prelucrată în aşa fel încât fiecare punct de goblen să corespundă cât mai fidel, ca poziţionare şi nuanţă, unui pixel din fotografie. „În primul rând trebuie să-ţi placă, altfel nu poţi face nimic. La pasiune se adaugă faptul că trebuie să ai foarte multă răbdare, şi să ai ochi buni. E foarte multă muncă la aceste goblenuri, o lucrare ca să fie gata munceşti câteva luni. Sunt destul de greu de făcut, sunt multe culori. Majoritatea goblenurilor lucrate de mine sunt cu tematică religioasă, dar am şi peisaje, portrete şi flori. O parte din ele le păstrez în micul dar inimosul muzeu pe care îl avem, alături de obiecte vechi tradiţionale. Pentru a face un golblem reuşit e nevoie în primul rând de multă imaginaţie, la care se adaugă pasiunea şi dragostea pentru această artă. Dintr-un catalog îmi aleg modelul care îmi convine, acesta vine apoi transpus pe pânză. Potrivim aţele şi cu migală lucrăm, până goblenul este gata. La un goblen mediu lucrezi cam două luni. Depinde şi de starea pe care o ai, la altele lucrezi mai puţin, la altele mai mult, depinde şi de model, de numărul culorilor. Dintre toate, cel mai drag îmi este o copie după o icoană făcătoare de minuni, icoana aflându-se la Mănăstirea Rohia. Aş avea cui să transmit această pasiune, dar vedeţi cum sunt copii din ziua de azi. Au mult de învăţat, se pune bază pe şcoală, iar goblenurtile care le-am făcut le las lor moştenire”, a subliniat Lenuţa Jîrcan.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO – Ziua Mondială a Apei, sărbătorită de Clubul Rotary Mureș la Școala Gimnazială „Friederich Schiller”

Distribuie Rotary Club Târgu Mureș  a organizat joi, 21 martie, începând cu ora 12:00, un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.