Şi în acest an, municipiul Reghin s-a prezentat pe platoul „La Alei” din comuna Răstoliţa, la startul Festivalului Văii Mureşului, cu o casă alegorică foarte bogată în exponate reprezentative pentru tradiţiile din „Oraşul viorilor”. Sorina Bloj, directoarea Bibliotecii Municipale „Petru Maior”, ne-a prezentat, în câteva cuvinte, oferta culturală pregătită de Primăria municipiului Reghin pentru participanţii la festival.
Reporter: Cu ce tradiţii reghinene v-aţi prezentat la ediţia din acest an a Festivalului Văii Mureşului?
Sorina Bloj: Fac parte din echipa de organizatori a casei alegorice a municipiului Reghin, ca de obicei instituţiile de cultură sunt implicate în acest sens, mai ales Muzeul – care a organizat o expoziţie care reprezintă o şezătoare într-o casă ţărănească. Avem şi o colecţie de costume vechi, autentice, o expoziţie cu materiale casnice, însă ce avem noi în plus faţă de alte comune şi sate participante sunt meşterii populari, care expun produsele lor.
Rep.: Ce ne puteţi spune despre prezenţa meşterilor populari?
S.B.: Ei de fapt scriu propriile poveşti, cu acul, pe pânză sau pe blănurile minunate şi cojoacele pe care le expun. De asemenea, avem producători de jucării din lemn şi trebuie neapărat să menţionez şi expoziţia noastră florală, a serei oraşului Reghin, care în fiecare an este atât de apreciată de toţi cei care ne vizitează.
Rep.: Cine sunt instituţiile reghinene care şi-au dat mâna pentru organizarea casei alegorice?
S.B.: Noi suntem instituţii aflate în subordinea Primăriei municipiului Reghin, respectiv Muzeul Etnografic „Anton Badea”, Biblioteca Municipală „Petru Maior”, Casa de Cultură a Tineretului „George Enescu” şi Serviciul de Seră.
Cojocăria, meserie pe cale de dispariţie
În interiorul casei alegorice a municipiului Reghin l-am întâlnit pe meşterul popular Gheorghe Pascu, cojocar de profesie, reprezentant al Asociaţiei „Moşteniri Mureşene”, care a acceptat să vorbească despre meşteşugul pe care îl practică. „Sunt originar din comuna Breaza şi am venit la festival cu haine din blană de miel. Odată această activitate de cojocar era foarte căutată, dar acum e rară. Foarte rară. Nu se mai practică aşa de mult, dar noi încercăm să ducem mai departe tradiţia. Eu moştenesc meseria de la tatăl meu şi am transmis-o mai departe. Toţi copii mei ştiu această meserie, dar din păcate au plecat în străinătate. Paşii confecţionării unui asemenea produs sunt următorii: prima dată se prelucrează pielea. De la pielea crudă vine materialul finit, pe urmă se croieşte şi se coase cu motive naţionale sau brodite ori vopsite. Am şi un model specific zonei Târnavei şi Văii Mureşului”, a afirmat Gheorghe Pascu. „Tradiţia e foarte importantă, pentru că ăsta e portul popular din moşi-strămoşi. Cu asta ne-am născut şi cu asta mergem mai departe. Pe urmă, acest produs ţine de cald, e şi de gală, pentru o nuntă sau alte evenimente speciale, dar şi de purtat acasă. O astfel de haină ţine o viaţă, chiar o viaţă şi ceva”, a completat cojocarul.
