FOTO-VIDEO: Jurnal de Vâltoare

Vâltoarea Mureșeană, organizată de Asociația pentru Tîrgu Mureș pentru a patra oară consecutiv, e încă în desfășurare pe când ne-am adunat gândurile și le-am pus pe hârtie după o seară, o zi și o dimineață petrecute la evenimentele din cadrul festivalului. Ce am notat, vă invităm să citiți mai jos.

Descălecatul la Vâltoare

Pentru noi, Vâltoarea Mureșeană a început vineri seara, când după un drum de la București la Tîrgu Mureș ne-am oprit în Parcul Municipal. Tocmai începea concertul Hooligans. Până acum am mai prins și concertul LGT. Primii, care au o istorie de 20 de ani împreună, ne-au plăcut mult de tot, cu introurile lor din piese ale unor formații binecunoscute la nivel internațional și cu ironia lor fină, LGT – mai puțin. Însă gusturile nu se dispută, așa spuneau cândva latinii. Însă ce am remarca la ambele concerte au fost momentele în care spectatorii s-au transformat în interpreți și ne-au (în)cântat cu propria lor versiune a pieselor celor două trupe. Duminică după-amiaza ne-am propus să ajungem la piesa MaRó, la Spațiul Contemporan Sfera și la concertul Bikini. Însă să revenim. Vineri am mai făcut un tur rapid pe la standurile meșterilor și cam atât pentru că pe la celelalte corturi nu mai era activitate, dată fiind ora târzie.

De la țesături la ceramică

Sâmbătă a fost o zi cu de toate. Cu povești cu meșteșugarii și reprezentanții ONG-urilor, o vizită pe la Vâltoarea Sănătății, o fotografie cu boul la proțap în zona gastronomică, o degustare de vinuri la Curtea de Vinotecă, de pe Revoluției 8, o revenire în Parcul Municipal la concertul LGT și o prăbușire pe un scăunel uitat de organizatori pentru plimbăreții obosiți de alergătură. Însă să le luăm pe rând.
La Târgul tradițional, doar bani să fi avut și găseai de toate, cel puțin doamnele și domnișoarele. Cum și târgul a fost populat mai mult de doamne și domnișoare în ale meșteritului și produsele oferite ne-au avantajat pe noi purtătoarele de fuste . Ne-am oprit mai întâi la standul lui Vilma-neni, pentru că îi observasem decuseară mâna dreaptă într-o orteză. Vilma-neni e din Porumbenii Mari din județul Harghita și glumește românește. Când am întrebat-o ce i s-a întâmplat, ne răspunde jovial: “Am stat prea mult cu mâinile așa” și își încrucișează brațele pe piept, arătând cum se stă degeaba. A venit la Vâltoare cu războiul de țesut și țese, oricând are vreme, de la ștergare la covorașe și alte minunății colorate.
Ne mutăm pe partea stângă unde e domnul Henn. Henn Árpád. E târgumureșean și s-a prezentat la târg cu o paletă largă de obiecte decorative, viu colorate. Ne fac cu ochiul globurile, deși mai e timp destul până la Crăciun. Produsele sunt creațiile fiicei lui, Orsolya, care a terminat, la Budapesta, Facultatea de Artă, specializarea ceramică, apoi și-a deschis un atelier în Ungaria. Tatăl se ocupă de desfacerea lor la târguri mai importante din Transilvania. Când îl întrebăm dacă mai sunt cumpărători interesați de ceramică, recunoaște bucuros că da. “Îmi pare foarte bine că da, oamenii încă au nevoie de frumos, de ceva ce ajută sufletul”, este convins Henn Árpád.

Domnișoare de lavandă

Buchețele de levănțică, domnișoarele de lavandă, pernițe cu lavandă, sticluțe cu ulei de lavandă și multe alte produse pe bază de lavandă sunt în oferta Casei Lavanda din județul Harghita. Deși activitatea e a soției, în lipsa ei povestim cu Nemes Zoltán despre micuța afacere. Familia Nemes cultivă lavandă pe 1,5 ha lângă Odorheiu Secuiesc pe care apoi o utilizează pentru a realiza diverse produse, știindu-i proprietățile aromaterapeutice. “În afară că are un miros foarte plăcut, lavanda calmează, de aceea majoritatea produselor noastre merg pe această linie și de aceea principalele obiecte sunt pernițele calmante care ajută la un somn mai liniștit, mai plăcut. Totodată suntem atenți și la modă, încercăm să ținem pasul cu ea, de aceea avem brelocuri, jucării pentru copii care nu au atâta lavandă în ele încât să calmeze, dar ajută mult. Promovăm săculeții de lavandă ca odorizante auto, mai ales că tot ceea ce găsim pe piață atât în România cât și în alte țări sunt chimicale, pe unele scrie chiar pe partea din spate că, dacă le-am atins, să ne spălăm pe mâini. Cred că noi, producătorii de lavandă, suntem singurii de pe piață care putem să oferim odorizante naturale”, ne-a povestit Nemes Zoltán.
Și să nu uităm că uleiul de lavandă este cel mai bun dezinfectant natural, calmează rănile, arsurile și ajută la regenerarea pielii.
Nu au fost singurii care ne-au adus produse hand-made cu levănțică și nu numai, ofertele de săpunuri, produse cosmetice naturale fiind generoase.

Strălucirea Swarovski

Călătoria noastră prin universul meșteșugarilor nu avea cum să nu se oprească și la creatorii de bijuterii. Am descoperit de la bijuterii din lemn până la unele din sticlă de Murano sau pietre semiprețioase până la mult mai rafinatele podoabe cu cristale Swarovski sau cu perle. Tată și fiu și cu același nume și prenume – Suba Ferenc – au adus la târg creații unicat cu cristale Swarovski. Creatoarele sunt soția și fiica, care au început afacerea dintr-o pasiune. “A început ca un hobby, de relaxare, apoi au văzut că au succes și s-au gândit la o afacere”, ne povestesc cei doi Suba. Cele două doamne sunt atente la modă atunci când creează ceva nou. Dacă aveți drum pe strada Armatei 1/A din Tîrgu Mureș, puteți să le admirați expuse.
Am mai zăbovit la standul Fundației Unitarcoop din Tîrgu Mureș, fundație care are un program de activități meșteșugărești unde se întâlnesc toate categoriile de vârstă. Iar produsele oferite sunt dintre cele mai diversificate, reflectând această comuniune de generații.
Am mai zărit tot felul de produse din lemn, încălțăminte și alte obiecte din piele, o multitudine de genți și portmonee ghidușe, realizate manual sau tricotate, borcane și borcănașe cu miere, tot felul de brânzeturi și multe, multe alte produse în care meșteșugarii și-au pus priceperea, răbdarea și un strop de suflet.

Joaca de-a plicurile

Colțul civil e foarte animat. Mesele de la cortul cu jocuri e suprapopulat, însă ne oprim la ODFIE. Voluntarii, tineri între 14 și 18 ani, au prins plicuri colorate pe un panou vertical în care se găseau mesaje scrise în maghiară, română și engleză
Mie mi-a căzut să laud o barmaniță/un barman când cumpăr ceva într-un viitor apropiat. “Noi nu ne uităm cum împliniți acest sfat, însă puteți să faceți niște fapte bune pentru că avem nevoie pentru suflet și față de celălalt să facem gesturi frumoase. Să fim altfel, să facem lucruri mici care pot genera lucruri mari. Dacă facem ceva frumos, bun, poate îi determinăm și pe ceilalți să facă ceva frumos și bun”, ne explică Gergely Noémi.
ODFIE – Asociația Națională Dávid Ferenc, asociația națională a Bisericii Unitariene pentru tineri – le-a mai propus participanților la Vâltoare și alte multe jocuri educative care să ne facă mai atenți cum ne comportăm cu cei din jur.
La Focus Eco Center am descoperit macheta râului. Cum a fost reamenajat Nirajul și cum și-ar fi dorit copiii să fie. Beton și materiale de construcții vs multă verdeață, ilustrată prin mușchi și arbori de hârtie verde.
Pentru că e foarte aproape dăm o raită și pe la Vâltoarea Gastronomică, unde se frăgezește un bou la proțap, și unde participanții pot degusta produse din orașele înfrățite Baja și Kecskemét, ultimul invitatul special al Vâltorii din acest an. Tot aici a avut loc și Concursul de Pălincă și Distilat, organizat în premieră, care își va afla câștigătorii duminică după amiaza de la gazda evenimentului gastronomic Gáspár Botond.

Accentul pe mișcare

La Vâltoarea Sănătății e lume multă. Copiii alături de părinți s-au lăsat atrași de instructoarele de la Procardia și dansează. Fac mișcare cum și-au propus partenerii care au imaginat acest colț de sănătate – Gedeon Richter, sponsor principal, Procardia și Osteopharm.
“Gedeon Richter este încă de la început alături de acest eveniment pentru că ni s-a oferit un spațiu dedicat care se numește Vâltoarea Sănătății. Gedeon Richter sprijină acele evenimente care promovează stilul de viață sănătos. Noi oferim această ocazie alături de partenerii noștri – Procardia și Osteopharm prin specialiștii lor, este o oportunitate de a prezenta un stil de viață sănătos, de a promova mișcarea corectă. Din moment ce copilul face mișcare, de multe ori și părintele se alătură, de aceea cred că este un lucru extraordinar că familia poate să facă mișcare împreună”, Zayzon Zsuzsánna, purtător de cuvânt al companiei Gedeon Richter România.
Timp de trei zile, de asemenea, specialiști de medicină internă, cardiologie, fizioterapie, pneumologie, medicină de familie au oferit consultații și consiliere celor care au fost interesați să afle cum stau cu sănătatea și să li se ofere sfaturi simple și ușor de pus în practică astfel încât să trăiască sănătos. Dacă am aflat cum să ne îngrijim sănătatea, bineînțeles întotdeauna de a doua zi, ne-am gândit că încă mai putem exagera, chiar și cu un pahar de vin de calitate.

Să ne dezlegăm limbile

La Curtea de Vinotecă, amenajată timp de patru zile în aer liber pe strada Revoluției nr. 8, eticheta e clară. Cumperi un pahar cu 10 lei, inscripționat Borudvar – n. red. Curtea de Vin – și ai cu ce să bei pe întreaga durată a evenimentului. Plătești alți10 lei dacă vrei și o amintire cu un săculeț în care să îți păstrezi paharul când nu te cinstești cu o licoare a lui Dionysos/Bacchus. La sfârșitul zilei sau al celor patru zile poți să îți recuperezi banii dacă nu vrei să păstrezi paharul și săculețul ca amintire.
Până să trecem la degustarea de vinuri, povestim cu Kormos Zoltán, diplomat of Wine and Spirit Education Trust, adică unul din cei doi degustători profesioniști din România care au atins acest nivel, care ne poartă în acest univers.

“E important cum prindem paharul, pentru că fiecare vin are o temperatură ideală de consum, adică asta înseamnă că la o anumită temperatură își arată cel mai bine frumusețea, dacă e puțin mai cald sau mai rece, calitățile pe care le degajă un vin se schimbă. Din acest motiv este important să prindem paharul de jos, de talpă, pentru că, dacă prindem paharul de mai sus, atunci încălzim vinul. Noi avem 37 de grade, vinul este răcit la 8-10 grade și atunci imediat sau în câteva minute se va încălzi, nu o să mai fie atât de frumos ca și înainte. Prindem paharul, ne uităm la el, de obicei deasupra unei suprafețe albe și atunci vedem, pe de o parte, culoarea, nuanța de culoare pe care o are vinul, iar pe de altă parte vedem și intensitatea lui. Nuanța ne spune ceva despre vârsta vinului, dacă are o culoare purpurie, vorbim de vinul roșu, atunci vinul este mai tânăr, dacă e deja către rubiniu, portocaliu sau chiar maroniu, înseamnă că vinul are o vârstă mai înaintată și atunci așteptările noastre sunt altele. Dacă vinul este tânăr, atunci ne așteptăm ca vinul să aibă o mulțime de fructe, pe când, dacă vinul este mai matur, ne așteptăm la ciuperci, condimente, trufe, ciocolată, caramel și așa mai departe. După ce ne uităm la pahar, îl învârtim deoarece îi dăm șansă vinului să intre în contact cu aerul și atunci se degajă arome din vin, altele o să fie aromele dacă mirosim vinul doar ridicând paharul și altele vor fi bine dacă îl agităm”, ne face introducerea Kormos Zoltán în universul degustătorilor de vinuri. Simplu, nu?
Acum dacă tot am întâlnit un degustător profesionist, nu puteam să nu îl întrebăm de vinurile noastre. Liliac, vinurile albe, Villa Vinea, Davino, Sâmburești, Dealul Mare, unde sunt foarte mulți producători buni de vinuri roșii, Recașul care e o soluție bună din punct de vedere calitate-preț sunt câteva din recomandările pe care le-am reținut ale lui Kormos Zoltán. Care ne-a dat și o veste bună. “În ultimii 10 ani, piața de vinuri din România s-a schimbat fantastic, atât de multe vinuri bune, diversitatea a crescut”, accentuează specialistul.
Degustările de vinuri profesioniste au loc însă în interior, unde suntem invitați de gazda evenimentului, medicul Vass Levente, președintele Fundației Studium-Prospero. Detalii despre Curtea de Vinotecă unde în afară de vinurile din magazinele târgumureșene – WineBox și Bach, mai putem degusta produse Petry și brânzeturi de la Merești, din Harghita, precum și programele sociale gândite de organizatorii curții, ne oferă Kakassy Blanka.
Apoi trecem la dezlegat limbile. Începem cu un Font Pincészet Irsai Oliver din 2015, continuăm cu un Szent Tamás MÁD Hárslevelű din regiunea Tokaji – un vin demidulce, numai bun pentru doamne și domnișoare, pentru a încheia degustarea de vinuri albe cu un vin al cramei Kolonics Juhfark din zona Somló. Degustarea de vinuri roșii a început cu St Andrea Kadarka Superior din regiunea Eger, pe care l-am sărit, a continuat cu Vitézföld de la Karner –și s-a încheiat cu un fel de Cabernet Sauvignon de la Murfatlar – Sier Cabernet Franc de la crama Riczu din zona Villány. Dacă ar fi să aleg unul dintre vinuri, acesta ar fi Vitézföld de la Karner, care merge foarte bine cu un piept de rață.
Seara mai dăm o tură pe la Vâltoarea din Parcul Municipal, ocazie de a-i remarca pe micuții pasionați de Insula Fomco.

Puțin bărbunc

Duminică dimineața ne-am dus la Concursul de bărbunc (verbunk), desfășurat în Sala Mare a Palatului Culturii. Organizat a treia oară de către Conferința Tinerilor Maghiari din județul Mureș, evenimentul ne-a prilejuit să îl admirăm pe Miki-bácsi, care ne-a arătat că, la 71 de ani, poate concura în orice competiție de bărbunc. De altfel, lui Miki-bácsi îi mulțumesc generații de dansatori pentru cele învățate de la domnia-sa.
19 tineri au urcat pe scenă și au încins podeaua prezentând un dans obligatoriu – bărbuncul din Glodeni – și un dans la libera alegere.

Verbunk

Dacă eram în Palatul Culturii am urcat un etaj până la expoziția “Bernády György și Kada Elek – primarii epocii de aur”. Sub guvernarea locală a celor doi, orașele Tîrgu Mureș și Kecskemét au cunoscut, poate, cea mai înfloritoare dezvoltare și datorită lor cele două orașe păstrează și astăzi aerul secesionist. Lângă mine, o doamnă rostește: “Ar fi bine să mai avem astfel de primari”. Gândindu-mă la haosul urbanistic actual, cu toată urâțenia arhitecturală implicată, tind să îi dau dreptate.
Ce a mai fost ieri după amiaza și cum s-a încheiat Vâltoarea Mureșeană vom reveni în edițiile noastre viitoare că doar de ce atâta grabă?

Ligia VORO