Lisa Benfer: „E prima dată când vin în România și îmi place foarte mult”

ProEtnica 2016 s-a încheiat duminică, 21 august. Lisa Benfer, studentă din Berlin, împreună cu Alex Modoi, a fost unul dintre cei câțiva oameni care au făcut lucrurile să funcționeze frumos la ProEtnica 2016. Lisa e în România pentru un internship la Asociația Centrul Educațional Interetnic pentru Tineret (ibz), organizatorul principal al Festivalului interetnic din Sighișoara. Cu toate că nu știe limba română, a comunicat cu oamenii veniți la festival din diferite comunități etnice și din diferite zone ale României. I-a ajutat cu cazarea și, în general, cu o mulțime de aspecte care țineau de primirea oaspeților. Acestea în timpul ProEtnica, Lisa fiind implicată în proiectul festivalului încă de acum 2 luni.

Reporter: Cum ai ajuns în România?

Lisa Benfer: E o poveste un pic mai lungă, fac un master pe Studii Nord-Americane în Berlin. Anul acesta am aplicat pentru un semestru liber și am plecat în vacanță. După ce m-am întors în Germania, având și lunile de vară libere, m-am gândit că vreau să fac un internship prin Erasmus. Și pentru că trebuia să aplic în țări din Uniunea Europeană, am ales România. Și, din întâmplare, am ajuns în acest loc, în Sighișoara. I-am scris domnului Volker Reiter un mail, l-am întrebat dacă nu are nevoie de cineva care să vină și să lucreze peste vară la Asociația dumnealui. Nu stiam cum aș putea să ajut, doar îmi doream să o fac. El mi-a răspuns că… da, da, vino și ajută-ne, pentru că organizăm un festival și avem nevoie de oameni. A fost chiar ușor, totul s-a întâmplat în 2-3 zile. Apoi am venit aici.

Rep.: Când ai venit?

L.B.: Acum două luni și voi mai sta 3 săptămâni. Vom mai avea de muncă și după festival. E prima dată când vin în România și îmi place foarte mult. E o țară minunată, chiar minunată, cu oameni minunați, deschiși și prietenoși – cel puțin cu mine. Oriunde am fost majoritatea oamenilor aveau zâmbetul pe buze și au încercat să mă ajute, chiar dacă eu nu vorbesc limba română și ei nu vorbeau engleză sau germană, cumva tot reușeam să „vorbim”. Le recomand tuturor să vină aici.

Rep.: Pe unde ai mai fost în România?

L.B.: Am aterizat în București, unde am stat un pic, apoi am venit în Sighișoara. De atunci, am mai vizitat Sibiul, Brașovul, Clujul și câteva sate mici unde m-am dus cu autostopul. Au venit, în perioada aceasta, pentru două săptămâni în România și câțiva prieteni de acasă și cu ei am fost până în Constanța și în Tulcea. Am mai fost și pe Transfăgărășan. Am fost și în locuri turistice, dar și în localități mai mici, pentru că eram foarte curioasă cum funcționează țara, cum trăiesc și cum gândesc oamenii aici. Până acum a fost o aventură care mi-a plăcut foarte-foarte mult.

Rep.: Știai ceva despre România înainte să vii? Aveai o imagine în minte?

L.B.: Nu aveam. Înainte să vin mi-am cumpărat un ghid turistic despre România, dar mi-am propus să nu mă uit în el până nu ajung aici. Nu voiam să citesc înainte, pentru că-mi doream să descopăr țara după ce ajung aici. Și cred că a fost o idee bună, pentru că tot timpul am fost foarte deschisă, foarte curioasă și foarte surprinsă de ce vedeam. Am învățat cele mai multe lucruri despre România vorbind cu oameni. Când îmi spuneau lucruri care mi se păreau interesante, de exemplu, legate de istoria țării, atunci căutam și citeam mai mult. Am vrut să nu-mi formez nicio imagine sau idee preconcepută înainte să vin. Acest lucru și pentru că România e prezentată, în general, din perspective negative în Germania. Știam că nu poate să fie adevărat, dar, totuși, am fost surprinsă foarte pozitiv de ce am găsit aici. Le spuneam părinților mei că am făcut autostopul, iar ei îmi spuneau să încetez, că-mi trimit bani de taxi. Eu le spun să stea liniștiți că e ok. Majoritatea oamenilor au o părere negativă despre România, dar nu e așa. Și voi încerca să duc lucrul acesta acasă.

Rep.: Cum li s-a părut România prietenilor tăi din Germania?

L.B.: Înainte să vină îmi puneau tot felul de întrebări. Cum e? Cum sunt drumurile? Dacă pot să-și parcheze mașina fără să se teamă că o să le fie furată? Dacă sunt bancomate? Le spunea că da, da, da, să vină. După ce au ajuns mi-au mulțumit, pentru că altfel nu ar fi ajuns în această țară. Și vor să mai vină!

Rep.: A contribuit și faptul că în Transilvania sunt comunități de germani când ai luat decizia să vii aici?
L.B.: Da, știam acest lucru despre Transilvania. M-am gândit că, chiar dacă nu știu limba română, aici o să-mi fie ușor cel puțin să găsesc vorbitori de limba germană. Comunitatea germană de aici este surprinzător de activă, au fost zile în care am vorbit doar în germană. E chiar cumva amuzant să pot merge la Café Iulius unde găsesc cărți în germană și unde toată lumea vorbește germana. Acolo, mi-au spus că trăiesc aproximativ 600 de germani în Sighișoara. Acest lucru m-a făcut să mă simt un pic și ca acasă. Deși nu pot compara sașii de aici, cu germanii de acasă, mi-e destul de greu să înțeleg dialectul care se vorbește aici. Au și o cultură diferită. Mi s-a părut chiar interesant că se consideră germani, pentru că mie nu prea mi s-au părut a fi.

Rep.: Sunt multe comunități etnice foarte mici în România, care și-au dezvoltat tradiții locale, diferite și de cele ale majoritarilor și de cele din țara de origine.
L.B.: Da, așa e. Așa cred că sunt și germanii din România, cu toate că acum câteva zeci de ani comunitățile erau mai mari. Am aflat despre aceste comunități etnice, atât de diferite, lucrând pentru ProEtnica. A fost atât de tare să-i și văd, să-i întâlnesc în timpul festivalului. Înainte, cât timp lucram la pregătirea ediției din acest an, pentru mine acești oameni erau doar niște denumiri într-un tabel. Mai în glumă sau nu… mă întrebam câteodată dacă chiar există. Și acum, în timpul festivalului, când i-am văzut pe toți, eram: așa, deci, chiar există, ce tare! Cred că în Germania ne-ar fi mai greu să avem o diversitatea atât de mare. Prietenilor mei le spun despre festival că e ca o excursie prin Europa într-o zi!