Provocarea libertăţii. Târgu-Mureş, 16-21 martie 1990 – în limba română

A apărut ediția în limba română a volumului Provocarea libertăţii. Târgu-Mureş, 16-21 martie 1990, autorii cărții sunt istoricii Márton László și Novák Csaba Zoltán. „Sper din tot sufletul că ne va ajuta să vorbim cât mai deschis despre trecutul nostru”, a spus istoricul Novák Csaba Zoltán.

Cartea „Provocarea libertăţii. Târgu-Mureş, 16-21 martie 1990”, ediția în limba română, a apărut la editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, în traducerea lui Marius Tabacu. Volumul este prefațat de Vladimir Tismăneanu. Puteți răsfoi fragmente din volumul „Provocarea libertăţii. Târgu-Mureş, 16-21 martie 1990” prin intermediul Google Books/Cărți.

Cartea analizează cu minuțioasă acribie tribulațiile politice și culturale din tulburea perioadă ianuarie-martie 1990. Avem aici o cartografie impresionantă a distribuției forțelor politice la Târgu-Mureș, o explorare detaliată a succesiunii evenimentelor, de la faza inițială, euforică și „universalistă”, la resurecția imagologiei șovine de sorginte securistă. Noua propagandă fesenistă era de fapt prelungirea celei vechi, minus cultul lui Nicolae Ceaușescu. Ceea ce mi se pare revelator este tonul sobru al autorilor, respectul pentru fapte, refuzul oricărui apriorism menit să propună o viziune îngust-partizană. Incidentele de la Târgu-Mureș au servit unei nomenclaturi apoplectice pentru a justifica reluarea temelor naționaliste proprii pentru ceea ce, împreună cu Marius Stan, am numit palimpsestul leninist al lui Ceaușescu, cu ale sale motive obsesionale, nostalgii mărturisite sau nu, fobii declarate ori refulate.

Conflicte precum cel de Târgu-Mureș nu apar ex nihilo. Ele au precedente, premise, cadre de manifestare etc. În plus, cum demonstrează autorii, asemenea situații aparent anarhice sunt legate de jocurile de culise, mereu tenebroase, ale variilor facțiuni aflate în cursă pentru putere. Instituțiile statului contează enorm, în primul rând armata, poliția, justiția. De asemenea, merită pomenită aici și aprobarea dată de Petre Roman pentru publicarea săptămânalului virulent antimaghiar, antisemit si programatic xenofob, „România Mare”. Pe scurt, Târgu-Mureș a fot un creuzet în care s-au testat tehnici de manipulare care aveau să devină marca regimului Iliescu în anii următori (minus violența). Extremiștii au jucat, desigur, un rol nefast, dar pentru a-l putea juca era nevoie de un teritoriu politic propice care să le tolereze ori chiar să le faciliteze manevrele.

Reiau aici această temeinic gândită concluzie: „În martie 1990 s-au întâlnit la Târgu-Mureş, în spaţiu şi în timp, succesele, eşecurile şi moştenirile istorice a două construcţii naționale paralele, indivizi, destine, cariere împlinite sau eşuate, animozităţi, forţa paralizantă a concepţiei istoriciste determinante a narațiunii familiale şi comunitare, manipulările şi provocările deliberate, situaţii şi procese sociale greşit înţelese, slăbiciunea, inerţia sau incompetenţa intenţionate şi/sau provenite din neputinţă a unor reprezentanţi ai puterii, o mulţime de animozităţi refulate, care au făcut să explodeze un conflict interetnic ce prezenta caracteristicile unui pogrom, dar care a fost aplanat într-un timp relativ scurt.” Faptul că riscul unui pogrom de ample dimensiuni a fost dejucat este cât se poate de semnificativ. Dar la fel de important este să reflectăm la circumstanțele în care se poate ajunge la astfel de teribile situații. Cartea de față este o contribuție de o mare onestitate la înțelegerea atât de complicatei și de atâtea ori deconcertantei tranziții românești.

(Vladimir Tismăneanu, fragment din prefața volumului Provocarea libertăţii. Târgu-Mureş, 16-21 martie 1990)