Călin Pop, primul român care va restaura cărți la Vatican

Primul român acceptat în laboratorul de restaurare al Vaticanului, pentru fondul de carte românească, este din Târgu-Mureș şi lucrează ca muzeograf-restaurator în cadrul Muzeului Judeţean Mureş. El a fost admis pentru o bursă de cercetare și formare postuniversitară și postdoctorală „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania din Roma. Bursa este oferită de Agenţia de Credite şi Burse de Studii, instituție care asigură accesul diferitelor categorii de beneficiari la bursele oferite Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, precum şi managementul sistemului de creditare pentru studenţi.

Reporter: V-ați urmat instinctul și cele două mari pasiuni, pentru care v-ați perfecționat începând pe băncile universităților, mai apoi cu experiențele dobândite de-a lungul multor ani. Ce studii superioare ați urmat și când ați simțit că aveți o înclinație pentru restaurarea cărților?

Călin Pop: Sunt absolvent în 1997 al Universității “Spiru Haret” București, secția muzeologie-conservare și absolvent în 2005 al Universității “Lucian Blaga” Sibiu, secția Arte plastice și decorative. Sunt Muzeograf-restaurator la Muzeul Județean Mureș din 1988 și membru al Asociației Artiștilor Plastici din 2004, am avut lucrări prezentate în saloane și expoziții de grup, colecții particulare. Pasiunea pentru cărțile vechi mi-a încolțit în adolescență, după ce am citit ”Numele trandafirului”, roman al scriitorului italian Umberto Eco, o carte în care am găsit nu doar ficțiune, ci și analiză biblică, studii medievale și teorie literară.

Rep.: Aveți sunte de cărți sau documente care v-au trecut prin mână, sunteți cel care a ”resuscitat” și Biblia de la Oradea 1661.

C.P.: Da, cartea a suferit intervenții anterioare de conservare, coperta și învelitoarea fiind înlocuite. Hârtia manuală cu linii de apă și filigran și lemnul îmbrăcat în piele de vițel, erau degradate, cu porțiuni lipsă, crăpături, zone fragilizate, depozite de murdărie, care au afectat aspectul estetic și lizibilitatea textului. Restauratorul a aplicat mai multe operațiuni, de curățare uscată, consolidarea zonelor fragilizante ale suportului papetar și completarea porțiunilor lipsă, refacerea porțiunilor lipsă ale învelitorii cotorului din piele, refacerea articulației forzațului.

Rep.: Ce înseamnă să restaurezi pergament?

C.P.: Obiectele din piele, pergament și hârtie fiind higroscopice, au o viață tributară  materialelor de natură organică, din care sunt constituite. Prin restaurarea acestora se înțelege redarea semnificației lor inițiale, în opoziție cu practica obișnuită a simplei reparații ce afectează în majoritatea cazurilor integritatea lor fizică, bibliografică și estetică. Asupra cărților, documentelor, obiectelor didactice precum și a celor de mobilier, care ne-au parvenit în laboratorul nostru de restaurare, a fost aplicat un tratament cu materiale compatibile, printr-o intervenție minimă pentru îndepărtarea  unor deteriorări devenite perceptibile, pornind de la un diagnostic prestabilit și cunoscând amănunțit cauzele, efectele și agenții deterioranți specifici acestora.

Rep.: Într-una din clădirile emblematice ale orașului nostru, Casa Bornemisza asa de pe strada Târgului nr.1 – fosta Eötvös şi Sáros, construită în etape în anul 1803, mai apoi în 1811, ca reședință pentru negustorul armean Csiki Marton, au fost găsite documente de o valoare de netăgăduit. Tot dumneavoastră le-ați readus la viață…

C.P.: În spațiul dintre boltă și pardoseală s-a creat un microclimat care a permis păstarea hârtiei în condiții destul de bune care au permis recuperarea acestora. Documentele sunt scrise cu hârtie ferogalică, pe hârtie manuală cu filigran, unele fiind prevăzute cu sigilii de ceară. Ele prezentau depozite abundente de murdărie, urme de inundare, îndoituri, franjurări și porțiuni lipsă. În zonele inundate hârtia era fragilizată și avea urme de atac biologic. După o gazare pentru stoparea atacului și o curățare mecanică, datorită faptului că cerneala era insolubilă în apă și hârtia manual din fibre textile, am efectuat un tratament de spălare în soluție hidro-alcoolică. Am alternat băile de spălare cu apă caldă și rece, folosind agitația termică pentru a scoate impuritățile  și am adăugat alcool tehnic pentru a grăbi evaporarea. Zonele fragilizante le-am consolidat cu văl japonez, porțiunile lipsă cu hârtie japoneză de aceeași greutate cu documentul, iar sigiliile le-am protejat cu clucel. După fiecare operație, documentele au fost presate între hârtii de filtru.

Rep: Ce sunt bursele de cercetare ”Vasile Pârvan”?

C.P.: Bursele de cercetare și formare postuniversitară şi postdoctorală „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania din Roma au fost instituite în anul 2002. De ele pot beneficia cetăţenii români încadraţi sau afiliaţi unei instituţii de învăţământ, cercetare sau creaţie din ţară. Bursa, acordată de Ministerul Educaţiei Naţionale, asigură baza materială pentru stagii de cercetare sau creaţie în domeniul ştiinţelor umaniste – filologie clasică şi modernă, istorie şi arheologie – al artelor plastice și arhitecturii, cu o durată de minimum trei şi maximum 20 de luni calendaristice.

Rep: Ce as ați avut în mânecă și v-a ajutat la obținerea unei astfel de bursela care au aspirat mulți români din diferite colțuri ale țării?

C.P.: În 2010 mi-am susținut doctoratul la Oradea, lucrarea având tema “Carte și societate, Secolul XVII-XVIII pe Valea Mureșului Superior”. Practic, de 27 de ani, la Muzeul Județean Mureș, mă perfecționez ca și restaurator de carte veche, proiectul meu trimis în cursa obținerii acestei burse fiind exact ce trebuia. Bursa a fost o negociere între Academia di Romania din Roma, Italia, prin intermediul directorului Mihai Bărbulescu. Dânsul a negociat cu Vaticanul și a obținut pentru prima dată accesul într-un laborator de restaurare al Vaticanului pentru fondul de carte românească de la Vatican. Sunt primul restaurator din România compatibil cu fondul de carte românească a Vaticanului. Am stat cinci ani de zile în Biblioteca Națională a României la București unde am învățat restaurare în perioada 1992-1997. Condiția celor care mi-au oferit bursa la Vatican a fost să restaurez cărți românești din colecția lor. Bursa începe de la data de 1 octombrie, pe durata unui an. În această perioadă, o dată pe săptămână trebuie să susțin o colocviu cu ce am studiat, iar la finalul perioadei să scot un catalog de carte românească din Vatican.