Home / Consiliul Judetean Mures / Parfum nobiliar la Sângeorgiu de Pădure

Parfum nobiliar la Sângeorgiu de Pădure

După aproape 200 de ani, contesa Claudine Rhédey supraveghează de pe un soclu, așezat în curte, aproape de intrare, castelul unde și-a trăit copilăria și unde soțul său, Ducele Alexander, i-a căutat prezența după a sa moarte. Originalul este în holul central al castelului. Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure a fost redat patrimoniului național cultural, după ce a trecut printr-o binefăcătoare restaurare susținută din fondurile Ministerului Culturii.

 

foto-1

După o conversație la telefon cu Alina (n.a. angajată a Centrului Național de Informare și Promovare Turistică din Sângeorgiu de Pădure), în ziua precedentă, de Sfânta Marie Mică, pentru că așa s-a nimerit să fie și zi de sărbătoare, mă urcam într-un microbuz care mergea spre Sovata pentru a reveni la Sângeorgiu. După aproape 50 de minute de călătorie, incluse fiind și minutele de așteptare pe Dealul Bălăușeriului, unde sunt în derulare lucrări de consolidare a E 60, după ce o parte din drum s-a surpat, am descălecat în oraș la intersecția cu drumul ce duce spre lacul Bezid.
M-am oprit câteva minute în parcul unde o statuie cu o placă neagră, de marmură amintește că orașul trăiește de la 1333. Dincolo de parc e Castelul Rhédey, clădire pe care o zărisem încă din microbuz, renovată și cu mușcatele sângerii zâmbind la ferestre. Pentru cei care își închipuie un castel impunător, îi voi dezamăgi puțin pentru că e o fostă locuință nobiliară mai pătrățoasă și nu atât de dăruită arhitectural. Însă exteriorul este compensat de interiorul care păstrează grandoarea caselor vechi, cu tavane înalte și decorate minuțios. Cel puțin unul dintre tavane este uimitor, original și e păcat că, din cauza lipsei fondurilor, nu poate fi, momentan, restaurat. Suma necesară nu este deloc mică – în jur de 60.000 de euro, iar pentru a primi tușa de acum mai bine două secole, lucrările s-ar întinde pe un an, după cum ne-a explicat Menyhárt István, manager de proiect la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică, înființat în castel.

foto-7

Castelul Rhédey, renovat de Ministerul Culturii

 

Situată la fel ca mai toate castelele nobiliare maghiare în apropierea unui curs de apă, lângă râul Târnava Mică, pe DN13A Bălăușeri–Sovata, locuinţa nobiliară a fost ridicată în secolul al XVIII-lea. Actuala înfăţişare neobarocă se datorează lucrărilor de refacere ce au avut loc între 1807 şi 1809, când castelul era deja în proprietatea familiei Rhédey. Edificiul cel nou era mai înalt cu un etaj, avea saloane mari, boltite şi foarte multe picturi murale. Castelul a trecut, de asemenea, prin perioada neagră a naţionalizării. Clădirea a fost micşorată, pe tavan au fost puse grinzi de lemn, iar din frumosul parc nu a mai rămas aproape nimic. Castelul a găzduit pentru o perioadă Grupul Şcolar din localitate.
Declarat monument istoric după 1989, Castelul Rhédey a început să fie reabilitat din fonduri de la Ministerul Culturii şi Cultelor, lucrările de restaurare fiind finalizate recent, iar clădirea a intrat în circuitul turistic.
Anul trecut, orașul a reușit să cumpere o parte din fostul domeniu care se întindea pe 8 ha, iar în buna tradiție a castelelor nobiliare maghiare se mândrea și cu un parc francez, gândit și creat de un grădinar din Bruxelles, originar însă din Franța, care și-a lăsat amprenta asupra acestuia. Piatră funerară care amintește de trecerea grădinarului prin Sângeorgiu de Pădure aveam să o descoperim lângă zidul Bisericii Reformate din oraș, însă, Gáspár Péter, unul din angajații centrului și cel care ne-a făcut turul acestui monument, ne-a spus că nu se știe încă dacă a fost sau nu înmormântat acolo.
Revenind la povestea castelului, fostul domeniu, pe o suprafață mai redusă, va fi recreat. “Avem un proiect prin care dorim să refacem acel parc pe 1,8 ha, pentru a recrea atmosfera acelor ani, însă ne-am gândit atât la turiști cât și la localnici atunci când a fost făcut”, ne povestește Menyhárt István.
Proiectul “Amenajarea parcului Rhédey prin transformarea unor terenuri degradate în Orașul Sângeorgiu de Pădure”, realizat de un grup de arhitecți de la AB Plan SRL Tîrgu Mureș, prevede gazonarea terenului, plantarea de arbori pe o suprafață de aproape 1600 de mp, astfel încât suprafața totală acoperită de arbori va ajunge la 6400 de mp, precum și construcția pe aproape 400 de mp a unui pavilion, a unui teren de joacă pentru copii, a unui teren de fitness urban, a unui amfiteatru, a unei fântâni arteziene etc.

dsc_0131

 

Povestea contesei inimilor
dsc_0213

Prinţul Charles, moştenitorul tronului Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, și-a lăsat semnătura în cartea de oaspeți a Bisericii Reformate în 2008, în mai. Dacă nu știți încă, vizita sa la Sângeorgiu de Pădure nu a fost deloc întâmplătoare, pentru că familia regală britanică are rădăcini genealogice chiar aici. Regina Elisabeta a II-a este stră-stră-strănepoata contesei Claudine Rhédey care s-a născut în 1812 în Sângeorgiu de Pădure, a primit o educaţie aleasă şi a fost una dintre cele mai frumoase femei ale vremii sale, ce frecventau Curtea Imperială de la Viena. Claudine Rhédey, consemnează cronicile, s-a îndrăgostit la prima vedere de Alexander de Wurttemberg, fiul fratelui mai mic al regelui german Frederic I de Wurttenberg, dar cei doi tineri s-au căsătorit abia în 1935, după moartea tatălui Claudinei, László, care s-a opus mariajului celor doi din cauza diferenţei de rang. Claudine şi Alexander au avut trei copii Claudia, Ferenc şi Amalia. În 1841, însă, contesa decedează fiind însărcinată cu al patrulea copil. Avort spontan sau un accident de trăsură sau de călărie sunt variantele ce se consemnează în epocă legat de moartea contesei care nu împlinise încă 30 de ani. Contesa a fost înmormântată, într-un sicriu de plumb, la Sângeorgiu de Pădure, într-o criptă aflată sub Biserica Reformată, la care se ajungea pe sub masa mortuară, însă din păcate este zidită și nu poate fi vizitată. Se spune că aici, la castel, Ducele Alexander, copleşit de durere şi de tristeţe, s-a retras și și-a plâns iubirea pierdută timp de 40 de ani cât a mai trăit fără să se mai recăsătorească.
Înrudirea familiei Wurttemberg-Rhédey cu Casa Regală britanică începe cu fiul lui Claudine şi al lui Alexander, Ferenc. Fiica lui Ferenc şi a prinţesei Mary Adelaide, Mary Prinzessin von Teck, s-a căsătorit cu George, nepotul Reginei Victoria a Marii Britanii şi bunicul Elisabetei a II-a. Fiul lor, George al VI-lea s-a căsătorit cu o prinţesă grecoaică, Marina cu care avut o fiică, Elisabeta a II-a, actuala regină a Angliei.
După moartea soțului Claudiei Rhédey, moștenitorii l-au înstrăinat unor negustori sași – familia Schuller. În 1933, criza economică mondială a afectat și familia Schuller, care s-a îndatorat tot mai mult, până ce a fost nevoită să se despartă de castel, care a fost cumpărat în 1935 de statul român, ca apoi să ajungă în proprietatea comunității locale.
Castelul a fost primit gol-goluț înapoi după 1989, fără mobilier, care a fost vândut sau a dispărut, cum a trecut pe la atâția proprietari, astfel că, după restaurare, cei de la centru au încercat să îl decoreze cu mobilier în stilul secolului al XIX-lea care, de asemenea, să imprime încăperilor aerul acelor ani.
Totuși, de atunci au fost unele lucruri găsite la noii proprietari, cum este un candelabru care a fost descoperit la un mureșean care l-a achiziționat în 1935, ne povestește Menyhárt István, după care vor încerca să facă o replică.
De asemenea, tot cei de la centru încearcă să reîntregească corespondența dintre protopopul Fülöp Ferenc, al cărui mormânt se află în curtea Bisericii Reformate, care s-a adresat consulului Angliei în 1935 cerându-i ajutor pentru biserică. Până acum au fost găsite scrisorile consulului, însă cele ale preotului – nu.
Ar mai fi de amintit că în castel s-ar putea ca în viitor să fie amenajată o sală în cinstea lui Bodor Peter, celebru prin fântâna cântătoare din Tîrgu Mureș, dar nu numai, care era, de asemenea, originar din Sângeorgiu de Pădure.
De asemenea, pe viitor, pivnița care a fost reamenajată și așteaptă să fie mobilată va putea fi folosită la adevărata sa valoare.

 

O suită de expoziții

 

dsc_0144

În afară de vizitarea castelului, care încet-încet își redobândește aerul de altădată, încăperile te invită la exerciții de admirație prin altceva, mai puțin obișnuit în castelele noastre nobiliare: expozițiile. Castelul Rhédey găzduiește, în prezent, nu mai puțin de patru expoziții, două permanente și două temporare.
O expoziție permanentă ne invită în lumea pictorului Victor Datu, care la 84 de ani, este unul dintre promotorii cubismului în România. Victor Datu a fost profesor la Liceul de Artă din Tîrgu Mureș, este originar din Viforoasa, fiu de morar, de aceea moara apare ca un leitmotiv în picturile sale.
Cea de-a doua expoziție permanentă comemorează amintirea satului de sub ape Bezidu Nou. “Au fost mai multe idei cum să realizăm ceva durabil din care să reiasă istoricul localității, prima dată, anul trecut au fost montați în jur de 180 de stâlpi, în memoria fiecărei familii din localitate și ne-a venit ideea să facem o machetă, inițial ne-am gândit la o machetă mult mai mare, cum e, de exemplu, în Bruxelles, cu modele la scară mai mare, însă cum e acum era mult mai ușor de realizat. Ne-a ajutat foarte mult că am găsit documentația localității, fotografia și desenul caselor, pentru că înainte de demolare au fost fotografiate și desenate fiecare casă, deci am avut bază de date din care să putem realiza”, rememorează Menyhárt István.
Despre cum arată încăperea, Menyhárt István a recreat-o pentru dvs. și sper să v-o imaginați cât mai aproape de realitatea pe care vă invităm ca într-o zi chiar să o atingeți cu toate simțurile. “Când intrați în sală, veți avea la dispoziție cam 5 minute ca să citiți istoricul localității și să vă uitați la obiectele expuse care nu sunt valoroase pentru că sunt foarte vechi, ci sunt valoroase pentru că aparțineau oamenilor de acolo. După 5 minute se închid luminile și încercăm să redăm o zi din viața localității, în sensul unui răsărit de soare, desigur, după aceea, macheta va fi luminată în întregime, iar la urmă un apus de soare. Macheta este albă pentru că vorbim de o localitate inexistentă, iar sus nu vedeți niște nori, ci conturul apei, în prezent, zona care s-ar afla sub apă. Vizavi cu noi sunt șase stâlpi, reprezentând cele șase religii care au coexistat la Bezidu Nou, nu scrie denumirea lor, ci modul lor de salut. Sunt șase religii, au existat patru biserici, biserica catolică care a rezistat cel mai mult și a devenit simbolul demolării satului, biserica unitariană care s-a distrus mai repede, biserica ortodoxă care nu a fost terminată, a fost începută în anii 1930 și ceva, și sâmbătiștii au avut un locaș de cult. Reformații și greco-catolicii nu au avut biserică”, ne povestește Menyhárt István.
Expoziția permanentă este dublată și de una de desene, a copiilor din localitate, care au redat pentru vizitatori vechiul sat scufundat la început de august 1989 sub ape.
Una dintre expozițiile temporare este deosebită pentru că redă clădirile monument din regiune persoanelor cu deficiențe de vedere. Machetele sunt albe, există un standard care miniaturizează înălțimea unui om pentru ca vizitatorii să aprecieze cât de înalte sunt în realitate clădirile, iar denumirea machetelor monument expuse pot fi citite în limbaj Braille.
Cea de-a doua expoziție temporară adună peste o 100 de cruci colecționate de Novák József cu simbolistica lor complexă atent explicată. Este o expoziție a Muzeului Județean Mureș.
Însă viața culturală la castel este mult mai intensă și vie. Iarna, în special, este organizat aici cel puțin un eveniment cultural pe săptămână. “Cele mai multe sunt prezentări de carte, care se leagă, de obicei, de tematica noastră”, ne spune Menyhárt István.

 

700 de ani de istorie

foto-9

Cum o parte din istoria castelului se leagă de Biserica Reformată, am trecut strada avându-l drept ghid pe Gáspár Péter, care ne descuie poarta și ne invită într-o altă lume fascinantă, de Ev Mediu, într-unul din lăcașurile de cult construit în romb, unul din motivele pentru care a rezistat peste vremuri.
“Nu știm exact când a fost construită, dar avem documente din 1333 când s-a plătit zeciuiala către Papă și acel document atestă existența bisericii, deci se bănuiește că a fost construită între 1290-1310, dar nu știm sigur, știm sigur că are cel puțin 700 de ani. A fost biserică catolică la început, după care, în secolul al XVI-lea, a devenit reformată, a fost pentru puțin timp și unitariană, dar din 1640 e definitiv reformată și, în zilele noastre, cea mai mare comunitate din Sângeorgiu de Pădure este cea reformată”, ne povestește acesta.
De-a lungul timpului au fost două mari renovări ale bisericii, prima datează din 1730-1760, și atunci au fost realizate în biserică amvonul și coroana amvonului, respectiv tavanul casetat, cel original, dar acelea au fost schimbate în 1935 și doar două originale au fost păstrate, un psalm în limba maghiară și emblema familiei Kis-Rhédey. “Au mai avut loc niște lucrări mai ample în 1935-1936, atunci au fost realizate aceste casete care reprezintă motive tipice secuiești și băncile, vopsite în culorile secuiești – albastru deschis, închis și roșu – și tot atunci s-au schimbat și ferestrele, care erau la fel de mici ca cele din sanctuar, dar au fost lărgite pentru a primi mai multă lumină naturală”, își continuă povestea Gáspár Petér.
Bineînțeles, biserica este dotată cu o orgă, realizată în 1927 de un meșter sas din Brașov, restaurată în 2010 și care este astăzi funcțională.
“În biserică se află cele două plăci memoriale ridicate de Regina Mary Victory a Angliei, prima în 1904 când era Prințesă de Wales, iar a doua în 1935 când a fost Regină a Angliei, fiind soția Regelui George al V-lea”, mai subliniază ghidul nostru.
Pe placă se poate citi textul, în engleză şi maghiară: “În memoria Claudinei, contesă de Hohenstein, soţia ASR Alexander, Duce de Wurtemberg, decedată în 1841. Ridicată de nepoata sa, Victoria Mary, Prinţesă de Wales (n.red. Regina Mary a Marii Britanii)”.
Vechiul castel, mai consemnează documentele, era legat de biserică printr-un pod suspendat care dădea direct în biserică.
În jurul bisericii mai descoperim o piatră care amintește de renovarea făcută de Sigismund Rhédey – între 1730-1760, finalizată, de altfel, de soția sa. De asemenea, ghidul ne invită să admirăm o frescă de acum 700 de ani care îl reprezenta pe Sf. Nicolae, în opinia sa, în timp ce în monografia orașului, se vorbește de Sf. Gheorghe.
Acum dacă v-am stârnit curiozitatea, puteți să vă faceți timp în fiecare zi a săptămânii pentru un tur al castelului pentru că este deschis zilnic. De luni până vineri între 8 și 17, iar sâmbăta și duminica între 10 și 17. Taxa de intrare e de 5 lei, introdusă în luna august, ceea ce a adus în vistieria centrului 3000 de lei.
Ligia VORO

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

13 localități mureșene, rată de incidență peste 6 la mie!

Reprezentanții Direcției de Sănătate Publică Mureș au publicat, pe pagina web a instituției, www.aspms.ro, ratele …