Mintea colectivă spune: NU!

Un om a murit. O țară indignată îl plânge, iar sângele fierbe pentru răzbunare. Noi toți am ajuns să dorim doar violență, „ochi pentru ochi”, pentru că realitatea visului democratic, al justiției acestei țări, s-a dovedit a fi, din nou, un miraj înșelător. Refuz această stare de fapt al lucrurilor; nu vreau să accept că rațiunea a dat greș! Încerc să reneg gândurile violente ce se repetă în mintea colectivă a acestui popor, ca o bombă pe cale să implodeze cu toată forța – dar e foarte greu; foarte greu, foarte trist. Când va fi destul pentru noi?

Deși firea mea retrasă imploră să nu continui polemica, un demon al justiției, urlă din adâncurile mele: „Dreptate!”. Nu sunt un amant al știrilor negative, fie ele necesare informației libere, fiindcă – în părerea mea – provoacă în specia umană, o stare de ură profundă și clar distructivă, fie ea îndreptată către justiție și onoare; acest comportament nu poate duce decât la auto-flagelarea noastră și la sinuciderea sufletelor noastre. Dar nu mă pot abține: asistăm neputincioși la o nouă batjocură, o glumă macabră povestită de oameni bolnavi, pe a căror fețe se citește doar imaginea unor sadici; mă refer la dumneavoastră, „stimați conducători” a acestei țări: când va fi destul pentru voi?

Era desigur o întrebare retorică, nu voi aveți dreptul la acest răspuns, ci cele 20 de milioane de fețe încruntate.

Demnitatea și onoarea prin care fiecare dintre anonimii acestei țări, încearcă să își îndeplinească funcția, într-o societate ce vrea să se considere modernă și civilă, nu sunt unelte pentru a vă completa în liniște, planurile voastre secrete – scop având doar acumularea puterii absolute! Când se va opri lupta voastră pentru putere? Când va fi destul pentru voi? Într-un anumit sens, îmi provocați milă și vă pot judeca de sus când vă întreb: „Ce părere ar avea copilul din tine, privindu-te acum?”.

Într-o perioadă a vieții mele,în care stabilitatea mea financiară era grav zdruncinată, am avut plăcerea de a fi invitat la petrecerea unui personaj italian, cu mari influențe politice și economice – paradoxal nu? Un fel o glumă proastă, știu. Încă îmi aduc aminte atât de clar, cât de mult m-a impresionat tristețea și singurătatea acelui om; și am realizat că el va fi, în mod constant, bântuit de un gând: „cei apropiați mie, îmi poartă iubire sinceră?”. Acel sărac om, la fel ca voi – săraci oameni, nu veți cunoaște niciodată răspunsul la acea dilemă. Sunteți blestemați și nimic nu vă poate salva de la gustul amar al singurătății.

Așternuturile din mătase indiană, în care vă scufundați la lăsarea serii, nu vă aduc un somn liniștit – sunt sigur; vinul de Porto, vărsat din îmbelșug, în paharele de cristal irlandez, nu poate avea un gust plăcut – sunt sigur! Blestemul vostru este acela al regelui Midas; transformați tot ce atingeți în aur solid, până când chiar și sufletul vostru va fi un metal rece și mort. În schimb, noi – oameni simpli, știm cu absolută certitudine ce gust are iubirea și prietenia adevărată. Vă compătimesc, dar vă meritați soarta pe deplin, iar păcatele voastre le plătiți deja acum: 20 de milioane de suflete ce vă rostesc numele cu ură și injurii.

Versuri dragi și puternice, îmi urlă în cutia craniană: „Vreți putere? Păi atunci trageți de fiare! Mi se pare mie, sau chiar seamănă a comedie, când totul e lipsit de orice fel de strategie?”. Întradevăr e o comedie macabră pe care, nimeni în afară de voi – vampiri fără suflet, nu o poate înțelege; România este întradevăr țara vampirilor și a strigoilor, aceste ființe catastrofale ce nu se hrănesc cu sânge virgin, ca în romanul lui Stoker – ci cu energia pozitivă și vitală al acestui popor.

Dragii mei frați și surori de suferință, în numele a tot ce e bun și frumos în acest Univers, vă întreb îngenunchiat: Când va fi destul pentru noi?! Cât sânge va trebui să curgă, câte vise vor trebui distruse, câte păduri vor fi transformate în mobilă de prost gust și câte mame vor trăi zdruncinate de acum până la moarte și când vom înceta să urmărim perversiunea pieselor de teatru a acestei țări?!

Există o altă cale, iar răspunsul la întrebare îl dăm noi toți, cu un calm rece, calculat – rațional: drama are sfârșit acum!

Vampirii nu sunt imortali, iar piramida de aur a puterii guvernamentale are fundația nisipoasă; nu este nevoie de mari zdruncinări, incendierea structurii piramidale nu are nici un rost util. Ca popor unit, nu necesităm de gloanțe argintii pentru a combate aceste creaturi monstruoase; ele nu pot intra nepoftite în casa noastră, iar soluția este atât de banală: e nevoie doar de un răspuns rațional și totul va înceta: Nu!

Un pumn de nisip în fiecare mână dreaptă, și peste 20 de milioane de mâini încleștate, fundația va fi înlăturată, iar piramida din aur întunecat va scufunda în adâncurile demonice, din care s-a înalțat.

Dragi și frumoși oameni, nu uitați că suntem împreună și ne dorim pace, ne dorim justiție, rațiune și o viață demnă. În această dimineață repetați împreună cu mine:

Nu! Drama are sfârșit acum!

Raul BUTA