Home / Cultură / Gáspárik Attila, pledoarie pentru consumul de cultură

Gáspárik Attila, pledoarie pentru consumul de cultură

Distribuie

111Managerul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, Gáspárik Attila, a susţinut miercuri, 5 octombrie, prezentarea „Consumaţi zilnic minimum doi litri de… cultură”, prilej cu care a radiografiat, cu realism, simţ autocritic dar şi cu umor, modul în care actul cultural este consumat de societatea contemporană.

Prezentarea a avut loc cu ocazia conferinţei „Summitul de Integritate pentru Prosperitate”, găzduită de Sala Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş şi organizată de Transparency International România, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, Rotary Club Târgu-Mureş şi Griffiths School Management, prin intermediul programului „Collective Action for Business Integrity”.

„Brâncuşi a fost un eşec al nostru, al meu, al dumneavoastră”

Incapacitatea românilor de a colecta banii necesari achiziţionării statuii „Cuminţenia pământului” nu a trecut neobservată de managerul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş. „Vorbim într-un fel despre Ionesco… Ce extraordinar e… Despre Brâncuşi… Brâncuşi e al meu, e al tău, şi când mergem acasă la cineva ne uităm ce are pe pereţi sau mergem într-o universitate, ne uităm ce e pe pereţi, intrăm într-o sală de aşteptare a unui aeroport internaţional, unde avem foarte mulţi turişti şi ascultăm ce se dă acolo în materie de muzică şi ce fel de televiziuni şi canale sunt pe acolo… Aia e realitatea noastră. Şi la noi în cultură e o ruptură extraordinară între valorile care chiar sunt valori mondiale şi valorile pe care le utilizăm zi cu zi. Brâncuşi a fost un eşec al nostru, al meu, al dumneavoastră. Uitaţi-vă ce am făcut. Nu am putut să colectăm banii, că habar n-avem ce înseamnă pentru noi această statuie. Marii profesionişti din publicitate au încercat şi nu au putut face această colectare”, a afirmat Gáspárik Attila.

„Cultura poate să îţi ofere o soluţie”

„Ce înseamnă cultura şi pentru ce e buna cultura?”, s-a întrebat apoi managerul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş. „Fiecare dintre noi are o identitate. Ne autodefinim cumva. Eu sunt stelist, prietenul meu e dinamovist, am un prieten care ţine cu ASA, celălalt e vegetarian, am rockeri între prieteni… deci fiecare cu ceva ne autodefinim. Dar cu ce? Cu Brâncuşi, cu Ionesco, bineînţeles când suntem la Paris. Când ajungem nu ştiu unde, ne autodefinim cu altceva. După părerea mea, o metodă extraordinară ar fi să ne autodefinim prin cultura pe care o găsim alături de noi, dar nu facem deocamdată niciun efort pentru a găsi această cultură. Şi după aceea ne mirăm, copii noştri vor să plece din ţară pentru că aici nu se întâmplă nimic. Trebuie să mă duc la Cluj, pentru că acolo se întâmplă ceva. Dacă facem inventarul evenimentelor culturale în Târgu-Mureş sau în judeţul Mureş, eu cred că suntem în fruntea acestei ţări, dar nu e un concurs. Nu trebuie să zicem că am avut 10 festivaluri, l-am avut pe Al Di Meola sau nu ştiu pe cine. În fiecare zi poţi să consumi cultura în acest oraş. Pentru ce e bună cultura? Îţi dă o identitate. Îţi dă o siguranţă, te plimbi pe stradă şi spui, „da, sunt mureşean”. Îţi dă o siguranţă că găseşti valori în dreapta şi în stânga şi nu trebuie permanent să tremuri ce să faci şi să mergi să bei, ca băutura să îţi dea idei. Nu, pentru mine, o poezie, o melodie, o piesă de teatru, un film, îmi dă o siguranţă. Îţi dă soluţii sau măcar îţi sugerează nişte soluţii. Fiecare dintre noi avem probleme de rezolvat, indiferent dacă suntem bolnavi sau suntem profesori, cercetători, avem probleme. Cultura poate să îţi ofere o soluţie. Şi nu numai cultura autohtonă. Din fericire, fiind o cultură mai mică în comparaţie cu cultura rusă, franceză, germană, engleză, avem traduceri. Dar acele traduceri fac parte din cultura noastră. Găsim modele, cum să mă comport ca un profesor, cum să mă comport ca un inginer. Găseşti modele prin cultură şi nu în ultimul rând ne dă exemple, pe care noi le putem da mai departe”, a menţionat Gáspárik Attila.

41% din români, „împrumută” muzică de pe internet

Invitatul conferinţei „Summitul de Integritate pentru Prosperitate” a comentat apoi, în stilu-i caracteristic, mai multe date statistice ale anului 2015, furnizate de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC).

Astfel, în privinţa surselor de achiziţie a muzicii din România, datele INCFC relevă că în anul trecut 41% din români au descărcat gratuit de pe internet, 33% nu şi-au procurat deloc sau nu consumă şi doar 6% au cumpărat cel puţin un CD sau DVD cu muzică. „Noi când plecăm în străinătate, şi eu cred că mergem la conferinţe, festivaluri, şi când e vorba despre România nu cerşetorii sunt cea mai mare problemă. Cât iau cerşetorii, un euro, 50 de cenţi? Cei 41%, care fură de pe internet sunt problema. Din păcate despre asta nu vorbim în şcoli sau în biserici. „Măi, nu fura de pe internet! – Dar era acolo!”. Asta înseamnă că geamul e deschis şi eu pot să intru şi să iau. Aici avem de făcut foarte mult, la cei 41%”, a menţionat Gáspárik Attila.

Ştirile de la TVR, văduvite de informaţii culturale

Din analiza managerului Teatrului Naţional din Târgu-Mureş nu a lipsit modul în care cultura se regăseşte, sau mai exact nu se regăseşte, în principalul buletin de ştiri al zilei al postului public de televiziune. „Mă uit la ştirile de la TVR 1. Îmi plac şi întotdeauna mi-a plăcut postul public. Serviciul public este cel mai important lucru în spaţiul mediatic al unei ţări. Ştirile ţin 30 de minute. Indiferent dacă a fost sau nu cutremur. Dar niciodată n-am văzut la ştiri o premieră la Opera din Bucureşti. O premieră la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi. Nu intră! Dar tot 30 de minute sunt, şi vara, şi iarna şi cu arestări, şi fără”, a afirmat Gáspárik Attila.

Cinematografele, pe cale de dispariţie

50% din oraşele din România nu deţin cinematograf, relevă aceleaşi statistici furnizate de INCFC. „Vorbim despre o ţară din Uniunea Europeană de aproape 10 ani, în care 50% din oraşele noastre nu au cinematograf. Avem două judeţe limitrofe care de multe ori se dau foarte culturali, Harghita şi Covasna, dar care nu au niciun cinema. Dacă ai acolo un copil trebuie să îl aduci până în Târgu-Mureş să vadă un cinematograf. Înainte de 89, fiecare sătuc avea, măcar o dată pe an, o caravană”, a spus Gáspárik Attila.

Festivismul şi „gratuităţile”, nocive culturii

De asemenea, festivalurile şi alte evenimente „gratuite” au constituit un alt subiect al prezentării „Consumaţi zilnic minimum doi litri de… cultură”. „Am devenit un popor festiv. Avem festivaluri după festivaluri. De la bere, până la mici, facem festivaluri. Dar 58%, aproape 60% din populaţie, nu participă. Pentru cultura de elită, care trebuie să fie motorul culturii de masă, e o pagubă foarte mare acest festivism. Peste tot primarii, cu bună credinţă, dar fac evenimente gratuite. Vine în dreapta, în stânga, nu ştiu cine, Toto Cutugno, cântă gratis. După care tu vii şi vrei să ceri pentru Nicu Mihoc 10 lei – e un actor extraordinar, pentru cine nu ştie. Cum adică, Toto Cutugno e gratis şi eu trebuie să dau 10 lei? Cum adică la cinema să plătesc pentru Mungiu un film cu 20 de lei şi de Zilele Berii am avut cinema gratuit? Aici iarăşi nu este o concordanţă, ştiu că nu există concert gratuit. Toată lumea plăteşte, dar nu se vede. E o problemă foarte mare şi eu cred că în forma asta în care facem noi cultura festivalului – festivalul culturii, nu prea funcţionează”, a punctat Gáspárik Attila.

Nevoia de manageri în domeniul cultural

„Care e problema?”, s-a întrebat apoi managerul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş. „Problema cea mai mare e managementul defectuos a instituţiilor culturale. Noi am crezut în 1990 că cel mai bun violonist conduce cel mai bine Filarmonica sau că cel mai bun actor este cel mai bun director. E o prostie, scuzaţi-mă. Mediocrităţile conduc foarte bine instituţii culturale dacă au pregătire de management. După 26 de ani ar trebui să avem manageri profesionali, nu numai la cercetare, ci şi în domeniul cultural. Ne lipseşte educaţia culturală din şcoli. E foarte greu să aduci pe cineva de pe stradă să îi explici ce înseamnă muzica contemporană. Ce înseamnă arta contemporană. „Pădurea, nu?” Nu avem cheie pentru cultura noastră. Aici ar trebui să investim foarte, foarte mult. Creşte vârsta populaţiei, ajungem la 80-90 de ani şi ce facem de la 65 de ani până la 80 de ani? Trebuie să iniţiem cursuri şi eu cred că aici şi UMF şi celelalte universităţi din Târgu-Mureş ar trebui să ia parte, poate printr-un consorţiu, ce facem cu pensionarii?”, a afirmat Gáspárik Attila.

„Nu poţi compara un muzeu cu o echipă de fotbal”

O altă problemă identificată de managerul teatrului Naţional din Târgu-Mureş s-a referit la legislaţia lacunară, respectiv la lipsa unei legi bune a finanţării instituţiilor de cultură. „Legea finanţării a fost făcută de amatori de fotbal, care e un lucru foarte important. Dar nu poţi compara un muzeu cu o echipă de fotbal. Aceeaşi lege, aceeaşi sponsorizare. Nu funcţionează. Nimeni nu vine şi spune „uite o galerie contemporană, scot bani din buzunar să vină publicul să înţeleagă ce e acolo”, a menţionat Gáspárik Attila.

„Fiecare dintre noi trebuie să îşi facă autorevizia”

Nu în ultimul rând, managerul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş i-a îndemnat la autorevizie pe cei prezenţi la conferinţa „Summitul de Integritate pentru Prosperitate”. „De unde putem să pornim? De la autorevizie. Fiecare dintre noi să meargă acasă şi să ne aşezăm şi să vedem noi unde am contribuit să aibă acest oraş două librării – dacă mai are încă două librării. Sau trei, maxim. Unde am ajuns, de la şase cinematografe să avem unul singur, foarte puţin vizitat. Fiecare dintre noi trebuie să îşi facă autorevizia şi dacă are o legătură cu generaţia nouă, asta înseamnă că dacă suntem profesori trebuie să alocăm 10-15 minute viitorilor medici, viitorilor profesori, viitorilor artişti, să vorbim despre cultură, că atunci ne ţinem în formă”, a conchis Gáspárik Attila.

Alex TOTH

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Dotări noi pentru școala din Acățari

Distribuie Conducerea Primăriei Comunei Acățari a atribuit, în data de 18 martie 2024, societății Dac …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.