„Lamentația la asfințitul soarelui”, vernisată la Galeria UAP

„Lamentația la asfințitul soarelui”, expoziția de pictură a artistului Csupán Eduard, a fost vernisată vineri, 28 octombrie, de la ora 17.00, la Galeria Uniunii Artiștilor Plastici din Palatul Culturii din Tîrgu-Mureș. Curatorii expoziției sunt Mircea Oliv și Nagy Miklós Kund.

O „zonă” a expresivității întâlnirii dintre istorie și fantastic

„Tânărul pictor Csupán Eduard își fixează pentru investigarea propriului său imaginar iconic, ca „zonă” a ficțiunii sale postmoderniste, un „teritoriu” ficțional la întâlnirea dintre real și imaginar sau altfel spus, dintre câmpul extern de referință și cel intern, al subiectivității creatoare. Pictorul integrează iconic și expresiv istoria și fantasticul forțând bariera ontologică dintre ele. Istoria apocrifă, anacronismul creativ, fantezia istorică pe de o parte și „viziunea” asupra istoriei vieții și morții naturii, pe de altă parte, sunt temele investigate predilect de pictor”, spune criticul de artă Mircea Oliv.

„Istoria apocrifă operează în „zonele obscure” ale vieții contesei Elisabeta Bathory. În conformitate cu normele ficțiunii istorice clasice, dar, de fapt, interpretându-le în planul viziunii personale, artistul reușește să juxtapună propriei sale modalități de înțelegere plastic-vizuală a acestor istorii apocrife, făcându-le să apară ca un miraj și, mai mult, ca un mister solid și irefutabil”, explică Mircea Oliv.

„Încununare a unei etape majore de lucru în atelier”

„Pictorul își ia libertatea de a transforma tradițiile poetice ale propriei sale culturi potrivit cu scopurile și cu modul lui de a gândi. (…) Pictorul postmodern păsește o soluție vizuală neoexpresionistă așa încât să reconcilieze un „eu anarhic” supus unei forțe exterioare constrângătoare, care apasă asemeni unui blestem, cu o forță chatartic-purificatoare interiorizată progresiv.

Totul este reinterpretat în funcție de conformitatea cu o viziune nouă, proaspătă, postmodernă. Răscumpărarea ritualică a vinovăției devine acum una sufletească și, mai ales, devine un mod de întâlnire a „personajului” cu blestemul originar. Adaptarea unui astfel de subiect plastic nu produce prea mari inhibiții pentru un pictor care se află într-un alt spațiu și timp cultural. O reușită mitografie a personajului cu o izbutită hermeneutică a seducției și a morții organice și vegetale este, în ultimă instanță, expoziția de acum – încununare a unei etape majore de lucru în atelier – a lui Csupán Eduard”, apreciază Mircea Oliv.