Cartianu, despre crimele din 89: „Aveau nevoie de o Revoluție la care să fi participat”

Evenimentele din 1989 revin în atenția publică în această toamnă, nu doar pentru că se apropie luna decembrie, ci și pentru că Dosarul Revoluției a fost redeschis. Săptămâna trecută a fost anunțată extinderea cercetărilor pentru infracțiuni contra umanității și extinderea anchetei și asupra faptelor comise după 22 decembrie. Duminică seară, în 6 noiembrie, jurnaliștii Grigore Cartianu și Laurențiu Ciocăzanu au susținut în Atelierul de Cafea din Tîrgu-Mureș conferința „Crimele Revoluției. Sângeroasa diversiune a KGB”. Evenimentul a fost moderat de Adrian Giurgea.

De la presă sportivă la anchetarea crimelor Revoluției

La începutul primei sale intervenții Grigore Cartianu a răspuns invitației lui Adrian Giurgea și ne-a explicat de ce s-a aplecat asupra subiectului, „de ce de la presa sportivă la mica sau la marea istorie?”.

„Decembrie 89 și mineriada care a urmat, acestea au fost motivele care m-au determinat ca după 10 ani de gazetărie sportivă, 1992-2002, să iau decizia bruscă de a reveni la presa generalistă”, ne-a spus Cartianu, meționând că în 92 a făcut parte din echipa fondatoare a cotidianului Evenimentul Zilei. Apoi a povestit cum a ajuns șef al departamentului de sport al ziarului, pentru ca după aceea să facă parte, în 97, din echipa care a fondat ProSport-ul.
„În 2002 am luat decizia să trec la presa generalistă, pentru că începeam cumva să mă maturizez și ca om și ca gazetar și simțeam că am, așa, o nemulțumire, o frustrare legată de faptul că cel mai mare eveniment din istoria României, din ultimii 50 de ani – măcar, Revoluția din Decembrie 1989, nu este suficient investigat. Și când spun asta mă refer la justiție, care bătea pasul pe loc. Nici până în ziua de azi nu a lămurit-o, dar sunt semnale că își mărește viteza acum. Istoricii nu se prea apropiau de tema asta, o temă care frige (…), iar gazetării de regulă scriau superficial asupra evenimentelor”, a spus Cartianu.

„Atunci mi-am spus că dacă nu a făcut-o nimeni în 13 ani poate nu o va face nici de acum înainte, dar eu vreau să citesc, vreau să știu lucrurile acestea. Fusesem în Piața universității și strigam acolo, cine a tras în noi după 22, cine au fost teroriștii, de ce au murit mai mulți oameni, de șase ori mai mulți, după 22 decât până în 22, de ce? Astea mă frământau”, ne-a spus Grigore Cartianu.

Despre investigație

Jurnalistul a continuat prin a ne spune cum s-a desfășurat munca de investigație. Unul dintre punctele de pornire ale lui Cartianu și ale reporterilor care l-au ajutat a fost cercetarea evenimentelor legate de fuga soților Ceaușescu și de felul în care și-au petrecut aceștia ultimele zile, dintre 22 și execuție. Alt aspect urmărit de jurnalist a fost coroborarea acestor informații cu mesajele transmise în acele zile prin intermediul televiziunii. „Se revela tot mai mult ideea că a fost un plan cinic, un plan criminal și că nu a fost doar un haos în care au fost împușcați unii sau alții, ci au fost asasinate coordonate. Au fost măceluri bine regizate”, a subliniat Cartianu.

Apoi a vorbit despre faptul că în 22 decembrie 1989 au fost distribuite arme civililor, spunând că armele erau distribuite fără discernmânt. A povestit că în haosul acela unii au profitat pentru a-și regla conturi personale. „Unul a aflat că vecinul este amantul soției sale și l-a rezolvat în mod revoluționar, i s-a părut că era terorist. (…) Putem să mai și râdem, dar în general e de plâns când vorbim despre lucrurile astea”, a spus Cartianu.

„Ei erau aceiași oameni ca Ceaușescu”

„Astăzi trăim într-o lume în care e de neconceput să nu poți să spui ce crezi (…) atunci exista un singur organism de presă, Televiziunea Română, care transmitea doar ce voia familia conducătoare. (…) Nu pot să uit niciodată că au murit peste 1000 de oameni pentru ca noi să fim astăzi aici, ca să putem să vorbim și ca să putem să luptăm pentru o țară și mai liberă”, a afirmat Laurențiu Ciocăzanu, coautor al cărții „Miracolul din noiembrie”, volum dedicat alegerilor prezidențiale din 2014. Apoi a continuat prin a vorbi despre evenimentul din 2014, în finalul intervenției sale referindu-se și la cărțile scrise de Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 89.

„În aceste cărți, scrise de el (cele trei volume ale lui Cartianu dedicate Revoluției, reunite în volumul „Crimele Revoluției” – n.r.), a încercat să spună adevărul despre ce s-a întâmplat acum 27 de ani în România. Adevărul lui este că atunci cei care au luat puterea împușcându-i pe soții Ceaușescu și punând mâna pe Televiziunea Română acei oameni au comis niște crime. Au inventat niște teroriști care nu existaseră, dovadă că nu i-au găsit nici până în ziua de azi – niciun terorist nu există, pentru ca ei să se legitimeze în fața românilor ca fiind, de fapt, revoluționari din stradă. (…) Nu erau. Ei erau aceiași oameni ca Ceaușescu, numai că în loc să fie pe locul unu, erau pe locul doi. Adică nu-l chema Nicolae Ceaușescu, îl chema Ion Iliescu, iar pe lângă el erau toți ceilalți care trăiseră foarte bine pe vremea lui Ceaușescu și voiau să scape de el ca să poată fura mai mult”, susține Ciocăzanu. Acesta a adăugat că Parghetul General „a confirmat, în sfârșit, după 27 de ani, ceea ce Grigore Cartianu a demonstrat (…) faptul că acei oameni au ajuns la putere prin crimă”.

„De ce a mai fost nevoie de vărsare de sânge?”

Grigore Cartianu a intervenit din nou și a punctat faptul că celor care nu au trăit acele evenimente, referindu-se în special la oamenii mai tineri din cafenea, le este foarte greu să înțeleagă ce s-a întâmplat în acele zile. „Voi nu ați trăit spaima pe care au trăit-o părinții voștrii”, ne-a spus acesta, apoi a vorbit despre explozia de bucurie din dimineața zilei de 22 decembrie când a fost anunțată fuga dictatorului. În continuare a povestit câteva secvențe specifice ultimilor ani ai regimului totalitarist. „Acestă euforie a ținut puține ore, până pe la orele șase-șapte seara, când încep marile trageri, când începe măcelul. Măcel care nu trebuia să existe”, susține Cartianu, explicând că la acele ore soții Ceaușescu se aflau deja în arest.

„Atunci, dacă Revoluția învinge, Ceaușescu nu mai e, sistemul dictatorial nu mai este, de ce a mai fost nevoie de vărsare de sânge? Voi încerca să vă răspund acum. După euforia generală, deodată oamenii au început să fie înspăimântați. Până în ultimul sat din România, era spaima că vin teroriștii. Se difuzau niște zvonuri apocaliptice”, a spus Cartianu. Apoi a povestit cum, fiind întors acasă în vacanță într-un sat din Nordul județului Gorj, în zonă fusese lansat zvonul că Dăscălescu (prim-ministru din 1982 până în 1989) „vine să ne omoare”, punând pe seama propagandei faptul că nu au realizat absurditatea unui astfel de lucru. „Până la urmă ce să facă ei într-un sat din Nordul Gorjului?! Și noi să ne organizăm acolo să apărăm satul să nu vină Dăscălescu (avea 66 de ani – n.r), măcar dacă ne-ar fi spus că vine unul de 35 de ani. (…) Dăscălescu era ascuns într-o toaletă în sediul Comitetului Central”, ne-a spus Cartianu.

Acesta a continuat prin a aminti despre alte zvonuri lansate atât de Televiziunea Română, dar și de Europa Liberă „care atunci avea credibilitate” și care ajunse la populație au contribuit la spaima generală. „Oamenii au ieșit să-și apere uzinele, școlile, instituțiile”, a spus Cartianu, „când a început nebunia asta, eu am fugit cu trenul la București să-mi apăr Facultatea”. „Au primit atunci arme câteva sute de mii de civili, acest lucru fiind o mare tragedie. Eu din fericire nu am tras, pentru că nu a fost nicio diversiune acolo. Dacă făcea cineva vreo șmecherie pe-acolo, evident că trăgeam. Dacă o pereche de îndrăgostiți s-ar fi plimbat noaptea pe-acolo, deschideam foc automat sigur. De ce? Pentru că ni se spunea că teroriștii sunt teribili”, a spus jurnalistul, făcându-ne apoi un portret al „teroristului”, care, pe scurt, erau „înarmați din picioare până-n dinți”.

„Cei care au tras cel mai mult și au împușcat cei mai mulți români au fost militarii, Armata Română. De multe ori, ei nu au știut pe cine împușcă. Ei au știut că împușcă teroriști. În special noaptea aveau loc acțiunile, în nopțile din 22 spre 23 decembrie, 23 spre 24 și 24 spre 25. Unităților militare li se spunea foarte clar: vedeți că cimitirul nu știu care va fi ocupat de teroriști sau a fost ocupat, mergeți să-l recuperați! Vă dați seama cum a fost paralizată gândirea? Ce miză e un cimitir?!”, a întrebat Cartianu retoric, povestindu-ne că între timp o altă unitate militară era trimisă cu misiunea de a elibera același obiectiv. „Se deschidea focul, erau rafale în ambele sensuri și erau morți. S-a întâmplat asta în sute de situații”, susține Cartianu.

Cine au fost cei care au făcut asta și de ce au făcut-o?

În continuare, jurnalistul a încercat să ne explice de ce s-au petrecut evenimentele așa și cine sunt responsabilii. „Imaginați-vă că în 22 se termină Revoluția. Se termină, gata. Atunci, fiind un vid de putere, niște cetățeni ies în față. Cetățeni bine stabiliți de către o putere străină numită Uniunea Sovietică în acord cu Occidentul, adică au fost negociate persoanele care să facă parte din conducere, dar cuvântul sovietic era determinant în proporție de 90%”, susține Cartianu, care apoi a afirmat că „Occidentul era în mare parte mulțumit de necocierile cu Uniunea Sovietică”, referindu-se la evenimentele petrecute în celelalte foste state comuniste. „Mai rămâneau România și Bulgaria, aici rușii au pus piciorul în prag și au spus: România și Bulgaria niciodată”, a mai spus Cartianu, susținând că „Occidentul era mulțumit cu o influență de 10%”.

Conform jurnalistului cei care au preluat puterea „aveau nevoie de o Revoluție la care să fi participat”. „Până în 22 niciunul dintre ei nu a participat. (…) Atunci, ce și-au spus, facem o prelungire a Revoluției și atunci ne atingem și alte scopuri. Ne revendicăm a fi revoluționari și ne revendicăm a fi salvatorii nației în fața teroriștilor și vom obține și alte lucruri. De exemplu, Uniunea Soviectică, nevrând să scape România complet de sub control, voia să impună obligatoriu această echipă la conducere, echipa Iliescu, Militaru, Brucan, Petre Roman și ceilalți. Dar masele organizate în mulțimi uriașe au început să strige și „Jos comunismul!”. Ei, asta nu mai era pe placul rușilor (…) pentru că populația era împotriva oamenilor lor”, a spus Cartianu, explicând de ce s-a ajuns la „inventarea unui alt inamic, un inamic invizibil, numit „teroriștii”, astfel încât populația să aibă cu ce să se lupte. Tu să vii să te lupți și tu cu teroriștii și în felul acesta îți transformi un dușman în aliat, devii un aliat al poporului. Genială mișcare, care a dus la credibilizare și la câștigarea alegerilor în 92. Numai că teroriștii nu existau. Se pune întrebarea cine a tras? Evident, erau diversioniști”, a mai spus Cartianu, explicând că majoritatea cetățenilor au crezut atunci în existența teroriștilor pentru că aveau acess exclusiv la informațiile manipulate.

În cadrul evenimentului, organizat de revista LitArt cu sprijinul companiei Reea, au fost proiectat și începutul filmului „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, în regia lui Gadu Gabrea, după un scenariu semnat de Griogore Cartianu.