INTERVIU. Noul Lider: Horea Soporan

„Într-un fel, există un avantaj incontestabil când stai în spate: în momentul când intri, clasa politică deja te cunoaşte.” # „A apărut întrebarea cine vor fi candidaţii. A fost o discuţie cu mai multe persoane, era în urmă cu un an şi ceva, şi mi-au spus, simplu, „Tu trebuie să candidezi!” # „Am participat activ la Revoluţie… Către dimineaţă au început totuși focuri de armă şi măcel. Se trăgea, erau probleme mari.” # „Am fost consilierul lui Alexandru Petru Frătean, în perioada în care a fost secretar de stat în Ministerul Muncii. Am mers de fapt să învăţ cum funcţionează guvernul.” # „Din 2012 a început un fel de reconstrucţie a organizaţiei municipale Târgu-Mureş, consilierii locali au fost consultaţi, s-a încercat colaborarea cu ei.” # „Dacă faci politică, îţi asumi totul, cu bune şi cu rele. Lumea îţi recunoaşte meritele, dar te şi condamnă pentru unele nereuşite. Şi nu neapărat nereuşitele tale, ci ale Consiliului Local.” # „De convins m-a convins președintele Vasile Gliga să candidez. Când am fost la Bucureşti, mai mulţi preşedinţi de organizaţii, la discuții cu președintele Dragnea, au hotărât împreună că ar fi bine să se retragă în teritoriu şi să se ocupe strict de partid, pentru că este foarte important ca acesta să funcționeze bine…”

Zi de Zi: Cum va fi trecerea de la statutul de consultant care a participat la 14 campanii electorale la cel de parlamentar?

Horea Soporan, președintele PSD Târgu-Mureș: Când eşti anonim şi eşti cunoscut de mai puţină lume poţi să te strecori mult mai uşor, poţi să ai o viaţă privată cum doreşti, poţi să îţi organizezi timpul cum vrei, eşti mult mai liber. Automat, simplu fapt că eşti candidat înseamnă că programul ţi-l face altcineva, ai foarte multe responsabilităţi, trebuie să fii mai atent la tot ceea ce faci, ce vorbeşti şi dispare un anumit factor de obiectivitate. Devii un pic mai subiectiv, devii parte în toate problemele. Când eşti consultant, eşti mai detaşat. Ai un candidat, ai un partid, trebuie să îl promovezi, să găseşti direcţiile. Te gândeşti ce să fie pozitiv pentru societate, să le găseşti candidaţilor atuuri pozitive pe care ei să şi le asume.

Zi de Zi: Dacă ar fi să extrapolăm – la fotbal, Mourinho a tradus pentru Bobby Robson ani îndelungaţi, stând de-a dreapta lui şi aşa a făcut şcoală de antrenor de fotbal şi a ajuns Number One. Sau la Helmuth Kohl a avut-o de-a dreapta lui vreme de 20 şi ceva de ani pe tânăra cercetătoare de chimie din RDG, care astăzi conduce Europa şi Germania, Angela Merkel. Sigur, noi suntem la Târgu-Mureş. Sunteți exemplu de consultant care a stat în spatele mai multor lideri puternici, în mai multe tipuri de campanie. Horea Soporan. Candidat la Senat în noiembrie 2016…

Horea Soporan: Într-un fel, există un avantaj incontestabil când stai în spate: în momentul când intri, clasa politică deja te cunoaşte. Liderii te cunosc, te ştiu, probabil o parte te respectă, nu ai o problemă să te ia în serios. Poţi discuta, negocia, pentru că asta e de fapt politica, să negociezi, să ai un consens pentru găsirea unei soluţii la mai multe probleme sau pentru a veni cu soluţii pentru viitor, pentru dezvoltarea societăţii…

Zi de Zi: Care a fost cea mai grea situaţie pe care aţi reuşit să o rezolvaţi într-o campanie electorală?

Horea Soporan: Greu pentru mine sau greu ca mecanism?!

Zi de Zi: Greu în sensul de a-i spune candidatului adevărul.

Horea Soporan: De obicei, cel mai greu e la candidaţii care nu au şanse şi trebuie să lupte pentru partid.

Zi de Zi: Mai concret…

Horea Soporan: Un exemplu recent e Sergiu Papuc. Un candidat despre care se ştia că nu va lua Primăria Târgu-Mureş, dar care a fost pregătit să ţină steagul sus, să îşi facă datoria, ştiind că o parte din simpatizanţii PSD merg cu Dorin Florea, pentru că e acel sentiment naţional. Strategia a fost să îi adune pe cei care nu îi interesa dihotomia clasică, români sau maghiari, şi să vină pe varianta PSD. Acolo a fost într-un fel cel mai greu să gestionezi situaţia.

Zi de Zi: Aţi intrat în politică în momentul în care aţi candidat la preşedinţia filialei PSD Târgu-Mureş…

Horea Soporan: A apărut întrebarea cine vor fi candidaţii. A fost o discuţie cu mai multe persoane, era în urmă cu un an şi ceva, şi mi-au spus, simplu, „Tu trebuie să candidezi!”. Sunt multe persoane care rămân la stadiul de chibiţi şi atunci un consultant îi vede imediat pe cei care şi fac ceva şi îi ajută şi de-a lungul timpului, îi promovează. Că sunt tineri, mai puţin tineri sau pensionari reactivaţi, toţi aceştia sunt obişnuiţi cu tine şi atunci vin şi spun „Acum e rândul tău!”, „Dacă vii tu, atunci muncim, tragem mai departe!”. Cam asta a fost tot, o discuţie de un sfert de oră şi după aceea a trebuit eu să mă gândesc, ce să fac. Intru în politică?!

Zi de Zi: A fost o trecere a unui om acceptat în primul cerc al deciziilor politice ale partidului la nivel de judeţ, din consultant în decident.

Horea Soporan: Întotdeauna am fost chemat şi am participat la luarea deciziilor. Aveam funcţia aceea moştenită de pe vremea lui Ovidiu Natea, de secretar executiv pe marketing-sondaje. Eram invitat când se luau decizii referitoare la imaginea partidului. Eram întrebat „E bine ce am decis?”, „Care va fi impactul asupra voturilor”? Până la urmă asta se urmăreşte. Dacă nu ai voturi, nu ai reprezentanţi, nu ai puterea de a-ţi promova viziunea sau ideile.

Aurelian GRAMA: Care a fost strategia de până acum a Partidului Social Democrat Târgu-Mureş, care au fost rezultatele şi la ce speraţi în continuare?

Horea Soporan: Când lucram cu Ovidiu Vulc, după 2004, am încercat un fel de reformă a partidului, o reorganizare pe nişte principii competitive. Clar eram mai naiv şi un pic prea tehnic, obişnuit mai mult cu cifre şi mai puţin cu politicienii şi membri unui partid. Chiar dacă lucram tot timpul cu ei, mai ales cu liderii. Am prezentat această propunere de reorganizare conducerii partidului de atunci, una din componentele principale fiind transparenţa. Era mirajul puterii şi aproape toţi oamenii sunt tentaţi de acesta. Şi atunci am propus să fie nu doar mirajul puterii, ci să şi contribui cu ceva. Să se discute, asta se face, eşti de acord sau nu? Să trimiţi o idee, un sfat, să găseşti soluţia optimă pentru partidul respectiv sau pentru societate, pentru cei care sunt direct interesaţi. Acum PSD se înnoieşte într-un fel şi cel mai bun exemplu sunt consilierii locali. Toţi sunt noi, pot spune. Unul şi unul.

Revenind la transparenţă, ea aduce automat şi oamenii care doresc să se implice. În România nu poţi prevedea aproape nimic ce îţi rezervă ziua de mâine. Are şi un farmec. Dar, totuşi, pentru liniştea noastră ar fi bine să poţi să îţi dai seama ce se întâmplă. Şi atunci, stabilești niște principii. La început lumea nu e foarte încrezătoare, dar vorbeşti cu oamenii şi dacă te ţii de cuvânt, în timp, rezultatele se înmulţesc. Avem inclusiv dintre actualii consilieri care au venit în partid şi după o lună au spus „Noi n-am crezut că e aşa PSD-ul, ce vedem la televizor nu seamănă deloc cu realitatea!” Probabil este o imagine veche, moştenită. Dar PSD, cel puţin în Târgu-Mureş, dar şi în judeţul Mureş, nu seamănă deloc cu imaginea vechiului PSD, de acum 10 ani…!

Zi de Zi: Astăzi, ştiţi câţi membri sunt în PSD Târgu-Mureş şi dacă au plătite cotizaţiile?

Horea Soporan: Nu au plătite toţi. Sunt mulţi pensionari care vin o dată pe an şi îşi plătesc cotizaţia. 1 leu sau 50 de bani. Cotizaţia e simbolică. Membrii activi sunt câteva sute. Într-o lună poţi mobiliza 300, în altă lună 500… Să zicem că la o dată ai nevoie de ei. În ziua respectivă întrebi cine poate să fie prezent. Membri avem în jur de 900. Avem şi membri, şi simpatizanţi. Membrii trebuie să se implice puţin mai mult în luarea deciziilor, să vină, să se intereseze, iar interacţiunea cu ei trebuie să fie mai vie. O parte din ei nu comunică prin e-mail, deşi în ultima vreme mulţi şi-au făcut conturi pe Facebook. Începe să se adapteze şi vechea generaţie la noua tehnologie şi atunci îi iei pe cei care vor în primul rând să participe, să îşi spună părerea. Avem şedinţe la care vin membri şi au ceva de spus. Numai aşa poţi afla probleme sau soluţii.

Zi de Zi: Dați-ne câteva date despre dumneavoastră, domnule Horea Soporan.

Horea Soporan: Am învăţat la Liceul „Mihai Viteazu” din Turda, profil matematică-fizică. Am avut noroc de profesori foarte buni. Pe atunci, Turda avea aproape 70.000 de locuitori, iar profesorii pe care i-am avut mulţi dintre ei erau de top. De exemplu, dirigintele, profesorul de economie politică, George Gabor, scrisese trei sferturi din manual. Orele pe care le preda erau altceva. Era o comparaţie între societatea din comunism şi capitalism. Din păcate, a murit când noi am terminat clasa a XI-a. Era un om care ne deschidea mintea şi ne arăta ce înseamnă societatea în diverse etape ale istoriei. Ne-a învăţat ce impact are orice decizie luată la nivel înalt şi cum se răsfrânge asupra membrilor societăţii. Chiar dacă e bine intenţionată, decizia poate fi prost aplicată, iar urmările de multe ori duc la distrugerea individului. Era un om puternic moral, psihic şi foarte inteligent. O altă persoană specială, a fost profesoara de matematică. A predat în străinătate şi s-a întors apoi în ţară. Puţini dintre colegii mei o simpatizau, dar pentru mine matematica e ceva deosebit, iar numerele parcă sunt cuvinte, au gânduri… Pot spune că există o filosofie a cifrelor şi cifrele au viaţă proprie uneori. Ea m-a învăţat – dar şi alţi profesori – și mama mea e profesoară de matematică – şi mi-a explicat că orice problemă are mai multe soluţii. Dacă găseşti o singură soluţie, nu e bine, trebuie să ai mai multe soluţii întotdeauna şi să o alegi pe cea care îţi convine cel mai mult. Altfel, te limitezi. De asemenea, am mai avut şi un profesor de fizică foarte bun. Făceam şi sport, atletism… La Clubul Sportiv Şcolar.

Zi de Zi: Ce sport aţi făcut?

Horea Soporan: Săritura în înălţime şi apoi alergare, semifond şi fond.

Zi de Zi: Deci o să fie o săritură în înălţime în 11 decembrie şi apoi alergare – fond?

Horea Soporan: Da, se poate… Reîntorcându-mă la adolescenţă, îmi amintesc că am câştigat şi niște concursuri regionale. Nu era televizor, nu era nimic, doar cărţile, sportul şi şcoala. Trebuia să le îmbini. Profesorul meu de atunci s-a întâlnit în urmă cu câţiva ani cu mama şi era supărat oarecum că n-am continuat cu sportul. „A fost la nivelul de tânără speranţă”, i-a spus mamei. Atletismul pentru mine a fost plăcere pură, de multe ori s-a întâmplat ca la antrenamente să alerg sau să sar mai bine din pură plăcere. La competiţie era mai multă încrâncenare.

Îmi amintesc că pe vremea aceea citeai orice îţi cădea în mână. Mergeam toată ziua la bibliotecă şi, dacă găseam o carte bună, ea circula pe la noi, toţi, şi abia după aceea ajungea înapoi. Cred că pe vremea respectivă relaţiile interumane erau mult mai profunde. Cu majoritatea colegilor mei din liceu şi din facultate am rămas în relaţii foarte bune şi ne mai sunăm şi acum.

Zi de Zi: … După liceu?

Horea Soporan: Am mers la Cluj. Era o tradiţie în Turda, puteai să mergi ori la Electro, ori la Maşini-unelte. Câte unul mai mergea la Fizică sau Chimie, la Iaşi. Fiecare ştiam unde vrem să mergem. Eu am ales Politehnica, proiectant maşini-unelte și roboți industriali. Am dat examenul, în ‘86 am făcut nouă luni armată, tanchist, la Lipova – Radna. A fost o experienţă interesantă. Armata, la modul cum se făcea atunci, te disciplina.

Zi de Zi: Şi la Cluj…?

Horea Soporan: Am făcut cinci ani. Pe vremea respectivă ştiai care sunt șansele ulterioare dacă eşti inginer şi proiectezi maşini-unelte. Ştiam că dacă totul decurge bine, la finalul facultăţii, ajungi ori într-un oraş mare, ori într-un oraş mai mic. Ideal era pentru mine să fie un munte aproape, pentru ieşiri. Altfel îţi vedeai viitorul. Era o perioadă frumoasă în care şi învăţai, dar era şi distracţie maximă. Îţi făceai plinul, cum se spune, ca să poţi să devii om serios.

În anul în care am dat admitere la facultate, am intrat primul la secţia mea şi în primii şase la facultate. Am absolvit în 1991.

Zi de Zi: Când societatea românească începea drumul greu al schimbărilor…

Horea Soporan: Am participat activ la Revoluţie… Am un văr primar care a fost rănit la Cluj. Eu eram atunci acasă, la Turda. Dimineaţa, am ieşit în grup cu prietenii şi, când eşti sportiv și eşti văzut ca un fel de lider şi eşti implicat în tot ce se întâmplă în urbea respectivă, normal, prietenii de atunci ne-am adunat şi am ieșit şi noi. Era efectul Timişoara. După-masa, un cetăţean şi-a aruncat televizorul pe geam spunând că a fugit Ceauşescu. Turda avea una din cele mai mari unităţi de tancuri din România. La fel era şi aviaţia. Ordinele erau contradictorii. Aviaţia de la noi era deja de dimineaţă cu demonstranţii, cei de la Tancuri erau pe partea cealaltă a podului, peste Arieş. Eram un puhoi de oameni şi am ajuns faţă în faţă cu tancurile. Soldaţii ne rugau frumos să nu trecem, pentru că au ordin să tragă. Plângeau comandanţii pe rupte acolo. Şi ne rugau să nu trecem. A durat câteva ore toată mişcarea aceasta şi după aceea, seara, s-au făcut patrule, combinate, poliţie cu revoluţionari. Către dimineaţă au început totuși focuri de armă şi măcel. Se trăgea, erau probleme mari. Era ceaţă, noapte şi alergam să vedem unde merge fiecare maşină. La un moment dat s-a tras, am avut morţi şi răniţi. A fost urât. Au murit mulţi soldaţi, cred eu între 9 şi 12. Împuşcaţi în cap, gât sau inimă. În aceeaşi noapte am plecat de la dispozitiv pentru a păzi spitalul…

Zi de Zi: Dramatic recursul la istoria trăită în primele momente ale revoluției la Turda… Şi după absolvirea facultăţii?

Horea Soporan: După absolvire, am fost prima generaţie care nu a mai primit repartiţie. Mi-am făcut proiectul de diplomă la Institutul de Cercetări ICSIT din Cluj. Eram singurul care şi-a făcut proiectul acolo şi m-au întrebat dacă mă angajez la ei. Am ales să vin la Mureş, unde am fost profesor de organe de maşini şi de automatizări la Liceul Forestier.

Zi de Zi: În ce direcţie a avansat apoi cariera dumneavoastră?

Horea Soporan: În 1991-1992, am înființat o firmă în domeniul intermedierilor de afaceri, împreună cu un prieten şi un partener italian, care era printre primele firme mixte din judeţ. Am mai făcut import-export, dar în general asiguram consultanţă. Cetăţeanul italian aducea clienţii din Italia şi noi îi căutam clienţi. Făceam legături între companii din România, inclusiv de stat, cu parteneri din Italia. Totul era la început şi ne adunam din mai multe judeţe. Nu era valută, nu era nimic şi trebuia să faci o grămadă de artificii, să înveţi legea. Totul era nou, se schimba, nu era nimic, nu era TVA, nu se ştia cum trebuie să arate o factură, trebuia să stai, să studiezi… Am funcţionat aşa până în ‘94-‘95. La vremea respectivă mai aveam o firmă de comerț. La un moment dat, un prieten mi-a făcut cunoştinţă cu cineva din media, pentru a merge să restructurez Radio Uniplus. Ne-am înţeles că merg pentru o perioadă de şase luni.

Zi de Zi: Cine era atunci acţionar?

Horea Soporan: Era din Bucureşti. Pe atunci erau Uniplus, Contact şi Mix, plus Radio Târgu-Mureş, în peisajul media. A fost o provocare, să mă duc să văd ce e media, să înţeleg cum funcţionează. Am preluat radioul într-un momnet foarte delicat. Am intrat acolo şi am constatat că nu mai erau bani, nu erau calculatoare, aproape nu mai era nimic, iar o parte din echipă plecase la MIX FM. Epoca Uniplus a durat aproape doi ani. La final, dintre toate radiourile private, am fost singurii care avea şi spaţiu propriu. Am intrat apoi în conflict cu Bucureştiul pentru că, după ce lucrezi mai mult timp cu străinii în spaţiul european şi înveţi multe lucruri de la ei, ai o viziune ce nu coincide cu cea de la centru.

Prin ‘95-‘96 am fost o perioadă de timp şi contabil la Elvila. Am făcut cursuri de contabilitate, ceea ce mi-a fost de folos şi în activitatea de consultanţă, pe care am practicat-o neîntrerupt.

Zi de Zi: Ce s-a întâmplat după ieşirea din presă?

Horea Soporan: Aveam o firmă de import-export, am făcut şi producţie de mobilă. La Uniplus am fost probabil singurul director care în doi ani nu a apărut niciodată la radio. Nu m-am autopromovat în emisiuni.

Zi de Zi: Care era atitudinea dumneavoastră vis-a-vis de politică la vremea aceea?

Horea Soporan: Am avut dintre foştii colegi de facultate exemple care intraseră deja în politică şi mi-au spus că lucrurile nu sunt aşa de simple şi e mult mai complicat să le schimbi decât pare la prima vedere. M-au sfătuit că dacă voi avea ocazia să intru în politică, să intru. A apărut atunci o propunere a lui Ovidiu Vulc şi a lui Cristian Georgescu, de a face niște studii pentru PDSR Mureș, condus la acea vreme de Ovidiu Natea.

Zi de Zi: Concret?

H.S.: Trebuia să fac o analiză la Ibăneşti. Eu nu dădeam neapărat soluţia, ci suficiente date pe baza cărora conducerea să ia o decizie. Am luat legătura cu cei pe care îi ştiam, foşti colegi care lucrau în domeniu sociologiei, şi i-am întrebat cum funcţionează. Am fost autodidact. Am făcut un fel de interviuri cu fiecare, am citit cărţi, am identificat anumiţi parametri pe care să mă axez. Cel mai mult m-a ajutat sfatul cuiva despre cum să iau decizia în domeniul resurselor umane. Mi-a spus să urmăresc de la început la sfârşit ce se întâmplă şi după un timp intuiţia mă va ajuta. Intuiţia e tot un fel de experienţă. Şi atunci, dacă ai feeling-ul respectiv, eşti bun pe resurse umane. Dacă nu, poţi să fii oricât de bun, deoarece, dacă nu ai intuiţia bună, nu o să funcţioneze.

La Ibănești, a fost o provocare profesională, deoarece un consultant politic nu are voie să greşească. Ai greşit o dată, a doua oară nu mai ai posibilitatea. A fost ca un test. Am cerut trei săptămâni de pregătire, timp în care am citit zi-lumină literatură de specialitate, studii de sociologie făcute de profesori români, foarte clare. Am avut ocazia să lucrez în anul 2000 cu sociologul Marius Cosmeanu, care mi-a deschis apetitul pentru partea de analiză politică. Atunci am avut prima dată tangenţă cu zona consultanţei politice și am cunoscut și aspectele plăcute ale unei campanii, nu doar cele dure. M-am dus la Ibăneşti, am vorbit cu toate persoanele implicate în procesul electoral. Aşa am aflat multe lucruri despre Valea Gurghiului, vorbind cu oameni foarte mulţi. În birt, la ocazie, am dus și adus oameni de pe Vale cu mașina, prilej de discuții diverse, iar la final am vorbit cu candidaţii. Am avut două minute să prezint analiza făcută lui Ovidiu Natea, care era prefect. Mi-a mulţumit şi discuţia s-a încheiat. După un timp m-au căutat şi m-au întrebat „Vrei să lucrezi pentru noi?”. Pentru mine, provocarea era maximă.

Am făcut, apoi, analize şi sondaje pentru 36 de comune mureșene. Echipele de tineret de atunci erau foarte puternice, parcă tinerii erau mai interesaţi de ce se petrecea. Aveam o Dacie 1300 Combi şi cu ea umblam pe teren. Am distrus-o de vreo două ori şi am reparat-o din economiile mele. N-am cerut nimic de la partid.

În acea perioadă, am devenit membru PSD și am fost numit secretar executiv marketing sondaje.

Zi de Zi: Din cele 36 de comune, în câte au fost aleși primari PSD?

Horea Soporan: Cam în toate. La Band, de exemplu, propunerea a fost Mircea Rusu. Am zis că el are şanse să iasă primar, dacă se munceşte. Şi la Gurghiu a fost la fel… După 2004, am lansat o propunerea de revizuire… am încercat chestiunea cu transparenţa, pe care însă am prezentat-o mai altfel.

Zi de Zi: Şi unde aţi prezentat proiectul?

Horea Soporan: La nivel naţional. Mai întâi l-am discutat cu Ovidiu Natea, apoi proiectul a fost dus la Bucureşti. Ei au încercat să ia doar bucăţi din proiectul nostru pentru a-l implementa. Una din ultimele discuţii a fost în Maramureş, la care a participat şi Cristian Diaconescu. Noi încercam să explicăm, ei s-au prins repede de idee şi au spus „Stop joc!”. Până la urmă am ajuns la concluzia că nu are rost să mai insistăm.

Zi de Zi: Când aţi intrat în echipa lui Vasile Gliga?

Horea Soporan: În 2008. Era prima campanie a lui Vasile Gliga. Inițial nu era membru PSD, preşedintele PSD Mureş era Alexandru Frătean. Fiind alegeri pe colegii, nu conta neapărat partidul, ci omul, plusvaloarea… Mai era şi Corneliu Grosu la vremea respectivă, cu care, de asemenea, am lucrat.

Zi de Zi: Ce a avut special campania deputatului Gliga?

Horea Soporan: Un om are parametri lui, cu care funcţionează, şi nu poţi face o campanie cu alţi parametri. În plus, consultantul pune în ecuaţie şi ce are deja creat candidatul respectiv. La Vasile Gliga era relativ simplu, era cunoscut, era respectat, era şi invidiat de o parte şi trebuia să găsesc soluţia. Mai întâi trebuia analizat dacă avea capacitatea de a transfera notorietatea şi încrederea de care se bucura în voturi. Vasile Gliga e foarte empatic, îi place să stea de vorbă cu oamenii, între oameni se simte în largul lui. După prima întâlnire, nu le venea oamenilor să creadă că Vasile Gliga vrea să candideze. Clasa politică nu e văzută bine, şi nici atunci nu era văzută bine şi ideea că Vasile Gliga candidează era greu de digerat de alegătorii din colegiul respectiv. Atunci am făcut transferul între viori şi Vasile Ghiorghe Gliga, pentru că nume de Vasile Gliga mai erau în zonă. Vasile Gliga are o capacitate de muncă infernală. Trebuia să schimbăm tinerii care mergeau cu el non-stop, pentru că nu făceau faţă. De fiecare dată, aveam discuţii om la om. A fost o campanie care într-un fel a fost dusă totalmente altfel. Şi în general toate campaniile pe care le-am dus nu au semănat între ele.

Zi de Zi: Cum s-a petrecut apropierea de politică, din perioada 2008 până în prezent?

Horea Soporan: Am fost consilierul lui Alexandru Petru Frătean, în perioada în care a fost secretar de stat în Ministerul Muncii. Am mers de fapt să învăţ cum funcţionează guvernul. De la Târgu-Mureş vezi altfel, dar când eşti acolo înţelegi cum funcţionează ministerele, nebunia şi ritmul cu care se lucrează. Totul se mişcă mult mai rapid. Am avut ocazia să cunosc oameni şi să învăţ cum funcţionează un minister. Şi acolo secretul e să fie oameni capabili. Poate să fie ministru o persoană extraordinară, dacă cei din eşaloanele inferioare nu au chef să muncească sau nu sunt competenţi…

Zi de Zi: În acea perioadă au fost deschise POSDRU-rile, nu?

Horea Soporan: Da, au fost nişte negocieri care se duceau cu Bruxelles-ul pentru a porni cele 4,3 miliarde de euro pe POSDRU. Erau la autoritatea de management trei directoare foarte bine pregătite profesional. Împreună cu Al. Frătean şi ministrul de atunci au reușit, rând pe rând, să deschidă toate liniile de finanţare.

La Bucureşti fiind, m-am întâlnit de mai multe ori cu Vasile Gliga, pe diverse probleme. Am cunoscut şi alţi parlamentari, pentru că dânsul cunoştea tot spectrul politic.

Zi de Zi: 2009 – 2012, acasă?

Horea Soporan: Am mai avut tangenţe cu politica, dar nu exagerat. Am cunoscut-o pe Dumitriţa Gliga și avem un băiat, Vasile-Horea. Din prima căsătorie am doi copii, un băiat de 22 de ani, student la Universitatea de Arte Cluj, la restaurare-conservare, şi Alesandra, în clasa a V-a.

Zi de Zi: Să ajungem la perioada 2012-2016…

Horea Soporan: La un moment dat a început lupta pentru preşedinţia partidului. În 2012 am ajutat PSD la campanie şi m-am implicat pe toate planurile, iar trecerea de la nivel de consultant la cea de politician s-a întâmplat în 2012, când Vasile Gliga a candidat la preşedinţia partidului. A fost numit preşedinte interimar, Alexandru Petru Frătean era prefect. Am considerat întotdeauna că Municipiul era în opoziţie cu Judeţul, ceea ce isca dispute aprinse, care trebuiau să înceteze. Alegerile locale erau deja făcute, era USL pe atunci. Am intrat în Biroul de la Municipiu, în 2013. Revenind la USL, păcat că nu a funcţionat, era o oportunitate de stabilitate. USL avea la bază disciplina PSD.

Zi de Zi: Ce măsuri aţi luat ca să obţineţi un scor bun în 2016 la nivel de Târgu-Mureş şi la Consiliul Judeţean?

Horea Soporan: Din 2012 a început un fel de reconstrucţie a organizaţiei municipale Târgu-Mureş, consilierii locali au fost consultaţi, s-a încercat colaborarea cu ei. Abia acum Consiliul Local începe să funcţioneze după nişte principii normale, atunci era o maşinărie de vot şi atât.

Zi de Zi: După ce criterii aţi ales consilierii locali şi judeţeni?

Horea Soporan: După competenţe – Ce ştii să faci? Au fost propuneri, iar propunerile au fost discutate, analizate, evaluate. Am invitat fiecare candidat să ne spună ce vrea să facă. Sergiu Papuc a fost desemnat candidat la Primărie. El a fost preşedinte la Tineret, între 2012-2014 și ne-a anunţat, cam cu trei luni înainte de alegeri, că dacă e nevoie îşi asumă o candidatură la Primărie.

Zi de Zi: Doamna Ceană este trimisul şefului Comisiei de Sănătate din Cameră în Consiliul Local?

Horea Soporan: Nu. Am întrebat organizaţia de femei cine îşi doreşte să candideze. Noi am propus-o pe doamna Ceană, i-am spus că avem nişte idei pentru Consiliul Local şi e timpul să facem ceva, mai ales pentru copii şi şcoli. Una dintre idei era să facem cabinete stomatologice în școli. A făcut un studiu, a lucrat în acest sens şi a fost pe un loc eligibil pe listă.

Zi de Zi: Dar cel de-al treilea consilier PSD din CL, cum a apărut?

Horea Soporan: Cristian Bratanovici lucrează de mult timp în partid, în preajma alegerilor, apoi ulterior la şedinţe. Are o parte pragmatică, cu organizarea pe secţii de vot, s-a ocupat de partea de logistică. A muncit mult şi are în spatele lui oameni şi voturi.

Zi de Zi: Sebastian Pui?

Horea Soporan: A venit de la organizaţia judeţeană de tineret. E specialist IT. Fiecare consilier e bun în domeniul lui de activitate.

Zi de Zi: Este un moment de restart, de reconstrucţie a clasei politice în Târgu-Mureş?

Horea Soporan: Da, este.

Zi de Zi: Avem PNL cu doi lideri mari care au plecat, avem la PSD lideri noi, UDMR are 100% altă generaţie de candidaţi, POL vine cu o generaţie anti-sistem, urmărim şi USR-ul, înseamnă că începe jocul…

Horea Soporan: Dacă reuşeam să obţinem cinci consilieri, atunci probabil ne impuneam mai uşor. Aşa, ducem o politică de negociere continuă. E foarte greu pentru consilierii noştri, pentru că trebuie să facă faţă şi la atacuri. Dar dacă faci politică, îţi asumi totul, cu bune şi cu rele. Lumea îţi recunoaşte meritele, dar te şi condamnă pentru unele nereuşite. Şi nu neapărat nereuşitele tale, ci ale Consiliului Local, cum e cu sportul, de exemplu. Sunt oameni care doresc ca sportul să fie finanţat, sunt oameni care nu doresc asta. Într-adevăr constatăm un faliment al echipelor de fotbal care sunt susţinute de primării. Noi suntem de acord să finanţăm toată baza sportivă. Trebuie să ai nişte vedete, nişte vârfuri, ca să meargă copiii la sport şi atunci trebuie să creezi baza materială, care rămâne. Şi antrenori. Dar nu poţi să finanţezi sportul numai de la primărie… La Turda, de exemplu, se finanţează echipa de handbal, dar acolo sunt mai multe companii private, plus primăria.

Zi de zi: Cum a fost luată decizia candidaturii la parlamentare?

Horea Soporan: De convins m-a convins președintele Vasile Gliga să candidez. Când am fost la Bucureşti, mai mulţi preşedinţi de organizaţii, la discuții cu președintele Dragnea, au hotărât împreună că ar fi bine să se retragă în teritoriu şi să se ocupe strict de partid, pentru că este foarte important ca acesta să funcționeze bine.

Când primești o astfel de propunere, ai două alternative: ori te retragi de tot, ori mergi înainte. Implicarea în politică înseamnă să îți asumi responsabilități.

În altă ordine de idei, este în legea firii să vină o vreme când trebuie să dai ceva înapoi societății în care te-ai format. Pentru mine, acel moment a sosit. Şi am certitudinea că voi avea multe de oferit.

Au consemnat Aurelian GRAMA şi Alex TOTH