Povestea „dulce” de viață a unui medic rezident neurolog

De Ziua Mondială a Diabetului, membrii Asociaţiei Copiilor şi Tinerilor Diabetici (ASCOTID) Mureș și-au dat întâlnire pentru a marca această zi printr-o serie de evenimente deosebite. Pe lângă prezentările medicale, concursurile cu premii și momentele artistice, cei prezenți au ascultat povestea „dulce” de viață a unui medic rezident neurolog.

Dr. Daboczi Matyas are 27 de ani și a fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip 1 în urmă cu 13 ani. Nu i-a fost deloc ușor să accepte boala, pe care a denumit-o T1, adică camaradul său de zi cu zi, care îl însoțește pretutindeni.
Tânărul „dulce” și-a spus povestea în fața copiilor și tinerilor cu diabet, povestindu-le acestora cum a fost diagnosticat cu diabet zaharat și cât de greu i-a fost să accepte această schimbare bruscă. Matyas a transmis că T1 nu mai este o entitate separată, ci o parte din el.
„Eu numesc această boală companionul meu T1, nume care provine de la diabet zaharat de tip 1. T1 este un prieten pe care eu nu l-am ales, a apărut de nicăieri în viața mea și este lângă mine tot timpul. Prima dată l-am văzut pe T1 la un coleg de clasă, dar cum colegul nu mi-a spus de unde l-a primit sau de ce este cu el, nu am știut prea multe despre noul lui prieten. Am observat faptul că acel coleg era de multe ori deranjat de prezența lui T1, pentru că era un companion neastâmpărat și greu de controlat. (…) Poate îi era rușine că are un asemenea companion cu el tot timpul. Adevărul este că și ceilalți colegi vorbeau în spatele lui despre noul lui prieten, neînțelegând ce este cu acest T1. În mai 2004, nu m-am simțit prea bine. M-am trezit într-o dimineață cu dureri insuportabile de burtă, am vărsat de multe ori. În acea dimineață, a apărut lângă mine propriul meu T1. Prima noastră întâlnire nu a fost prea fericită. Am ajuns la spital și T1 a venit cu mine. Am stat 10 zile internat, iar în acest timp am aflat mai multe despre el. Am aflat că trebuie să mănânce la ore fixe și întotdeauna trebuie măsurată cantitatea de mâncare, iar după fiecare masă trebuie să primească o injecție și seara alt tip de injecție. La început, erau foarte multe informații și am avut nevoie de ajutor ca să înțeleg toate aceste lucruri. Mi s-a dat de înțeles că trebuie să am în permanență grijă de T1, pentru că altfel devine neastâmpărat”, a povestit tânărul medic.

Dr. Daboczi Matyas a descoperit Asociaţia Copiilor şi Tinerilor Diabetici în urmă cu 10 ani, iar de atunci face parte din această a doua familie, care a tot crescut de la un an la altul, numărând în prezent peste 250 de membri din județul Mureș și din alte județe ale țării. Copiii, tinerii și părinții găsesc în ASCOTID înțelegere și compasiune.
„Din fericire, în urmă cu 10 ani am aflat că există un loc unde toți posesorii de T1 se întâlnesc, un loc unde oamenii vorbeau despre cât de greu este să ne ocupăm de acești companioni. Ne înțelegeam foarte bine între noi. Toată lumea știa de ce este în stare un T1. Locul se numește ASCOTID. De atunci, nu mai trebuie să-mi ascund companionul. Am aflat că, de fapt, T1 nu este o entitate separată, ci o parte din mine. Totul a devenit mai simplu”, a transmis dr. Daboczi Matyas.