Share

Home / Cultură / Avioane de hârtie, un spectacol despre devenire pe un fond cu orizonturi volatile
Avioane de hârtie

Avioane de hârtie, un spectacol despre devenire pe un fond cu orizonturi volatile

Marți seară, am fost la premiera spectacolului „Avioane de hârtie” de Elise Wilk, în regia lui Sebestyén Aba. Avioane de hârtie s-a jucat în sala Studio 2.1, de pe strada Frunzei, de la ora 19.00. Următoarea reprezentație va avea loc în 23 noiembrie.

Textul Elisei Wilk e super-sensibil în ideea că e marcat de empatie de la abordarea temei până la dezvoltarea personajelor – asta din partea autorului, pentru că, altfel, lumea în care „trăiesc” personajele din „Avioane de hârtie” e cât se poate de crudă. E vorba despre 6 adolescenți, elevi de liceu, 3 fete și 3 băieți, care compun o micro-lume care se definește (sau eșuează în a o face) pe măsură ce se dezvoltă relațiile dintre ei, relații influențate de poveștile personale cu care ajung în curtea școlii, în școală.

„Această poveste se petrece într-un cartier al unui oraș de provincie. Blocuri blocuri blocuri”, scrie autoarea în preambulul piesei, pe care o puteți descărca de pe liternet.ro. Miki (aka Donald), interpretat de Mesés Gáspár, se transferă la școala din acest cartier oarecare pentru că mama lui plecase în Italia și el s-a mutat la niște rude. În prima zi de școală, Miki se-ntâlnește în curtea școlii, pe terenul de baschet, cu Lena, Bajkó Edina, care încearcă să-i vândă un sărut, Miki reacționează ca un tocilar picat din cer. Din discuția celor doi aflăm despre plecarea mamei băiatului în Italia, fata îi spune că și mama ei a plecat… tot în Italia. Apoi, treptat apar în scenă și celelalte personaje, iar roata poveștii „Avioanelor de hârtie” începe să se învârtă până la finalul anului școlar.

Spectacolul nu ne propune o poveste cu personaje negative ori pozitive, cu protagoniști sau antagoniști, deși, bineînțeles, există tensiune. Miki e șicanat tot timpul, tinerii sunt capabili să-și facă foarte ușor lucruri foarte crude – în joacă, dar cu consecințe serioase. Unii sunt mai puternici, alții sunt mai slabi, ierarhiile sunt clare și într-un fel sau altul trebuie păstrate. Pe de altă parte, până la urmă, fiecare personaj nu este decât o victimă a propriei biografii, a propriei istorii domestice, a tiparelor sociale care le sunt pregătite, pe care nu știu dacă să le îmbrace sau nu, și, mai ales a condițiilor unei societăți fără niciun reper solid. Familia e ori absentă, ori furnizor de modele care par să nu funcționeze, ori un mediu traumatizant – mediu replicat și la școală, mediu marcat și el de o absență. În spectacol, profesorii sunt doar niște entități care dau note și de care elevii trebuie să se ferească.

Deja din prima scenă se stabilește felul în care va funcționa spectacolul și e punctată grija regizorului și a actorilor pentru fragilitatea și fluiditatea personajelor. Scenografia spectacolului e foarte simplă și se completează impecabil cu abordarea regizorală a lui Sebestyén Aba. Pe podea sunt trasate liniile terenului de baschet, în spate 6 cutii înalte din lemn sunt când bânci, când dulapuri, când blocuri, când pereți. Sebestyén Aba nu forțează textul, ci încearcă să-l pună în valoare, lucru care mi s-a părut că i-a ieșit foarte bine.

Chiar dacă personajele sunt construite pornind de la câteva tipologii, nu sunt rigide, sunt niște oameni în devenire care își dezvoltă complexe comportamentale atât sub influența traumelor familiale și domestice, cât și influențate de particularitățile personalităților fiecăruia. Sunt câțiva tineri copii surprinși pe un segment al devenirii tineri adulți pe un fond cu orizonturi volatile. Și pe fondul ăsta marcat de instabilitate învață să relaționeze, învață să empatizeze, învață să iubească – adică ar trebui să învețe lucrurile astea. La fel cum ar trebui să învețe diferența dintre simpatie și empatie.

„Avioane de hârtie” e genul ăla de spectacol de la care ieși un pic altfel decât ai intrat, cel puțin eu am ieșit alterat într-un fel pozitiv. Cu toate că povestea e foarte tristă, spectacolul nu e lipsit de umor, și chiar dacă micro-lumea elevilor din spectacol arată ca o proiecție descurajantă a felului în care va arăta societatea noastră peste câțiva ani, când le va veni rândul copiilor personajelor de aici să sufere și să chinuie – reprezentația vine și cu o soluție foarte simplă. O idee mai multă empatie, capacitate de a ne pune și în pielea celuilalt să avem, și măcar o idee va fi mai ok.

Spectacolul Teatrului Studio Yorick,„Avioane de hârtie”, a fost realizat în cea de-a IX-a ediție a proiectului „Dialog intercultural prin prisma teatrului contemporan”, finanțat de Primăria Municipiului Tîrgu-Mureș și Fondul „Bethlen Gábor” din Ungaria. Spectacolul se joacă în limba maghiară și este supratitrat în limba română.

Din distribuția spectacolului fac parte actorii: Mesés Gáspár (Miki), Bajkó Edina, a jucat în 15 noiembrie/Szilágyi Míra (Lena), Erős Brigitta (Laura), Jáger Simon, a jucat în 15 noiembrie/ Fekete Róbert (Alex), Esti Norbert, a jucat în 15 noiembrie/Szabó J. Viktor (Bobo) și Zsenák Lilla, a jucat în 15 noiembrie/Lukács Ivett Andrea(Andra).

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Brâncuși, pe înțelesul copiilor, prin pictură, la Reghin

În data de 19 februarie 1876, s-a născut Constantin Brâncuși. Cu toții îi știm lucrările …

Share
Share