VIDEO: Vlad Tăuşance, învăţături pentru noua generaţie de politicieni

28 noiembrie 2016

Aproximativ 50 de membri şi simpatizanţi ai Partidului Naţional Liberal Mureş au participat vineri, 25 noiembrie, la dezbaterea cu tema „Ce-aş face dacă aş vota?”, organizată în incinta Zambara Bistro & Lounge din Târgu-Mureş.

Dezbaterea a fost moderată de Vlad Tăuşance, consultant strategie online în cadrul campaniei prezidenţiale din 2014 a lui Klaus Iohannis, şi a atins subiecte cum ar fi puterea străzii, a votului şi a Facebook-ului în politica noii generaţii. „Mi s-a făcut propunerea de a povesti împreună cu voi în seara asta un pic despre ce se poate face, despre de ce merită să te implici în politică, despre ce poţi schimba prin vot, despre ce poţi schimba pe Facebook şi despre ce poţi schimba pe stradă”, a mărturisit invitatul special al dezbaterii.

Recomandări şi discuţii interactive

În prima parte a evenimentului, Vlad Tăuşance a transmis o serie de recomandări utile politicienilor care doresc să ţină pasul cu evoluţia comunicării online, dar şi a societăţii în general. „Pentru prima dată regulile jocului, spre disperarea şi în acelaşi timp spre fericirea noastră, sunt altele. Lucrurile trebuie să fie transparente, lucrurile trebuie să fie clare. Pentru prima dată cred că avem o masă de oameni care şi-a dat seama cam ce putere are”, a afirmat specialistul în comunicare online.

În partea a doua a dezbaterii, Vlad Tăuşance a propus un exerciţiu, împărţind participanţii la dezbatere în şase grupe, fiecare grup având misiunea de a identifica câte un „de ce” care s-ar putea regăsi pe agenda unui viitor senator sau deputat, după care Cristian Chirteş şi Mara Togănel, ambii candidaţi din partea PNL Mureş pe locuri eligibile la alegerile parlamentare din 11 decembrie, au fost invitaţi să găsească soluţii la „de ce”-urile respective, care au abordat problematici economice, administrative, de mediu şi din sfera educaţiei.

112

De ce unii politicieni nu sunt populari pe Facebook

„Vechea gardă nu are ce căuta în mediul online pentru că nu înţelege cum funcţionează mediul online. Nu înţelege că lumea poate să te blocheze, că lumea îşi aminteşte, că lumea devine brusc foarte reactivă.”

Despre forţa mediului online

„Un episod, apropo de cât de puternic e Facebook şi ce poate să facă această comunitate cumva trezită şi care începe să înţeleagă cum funcţionează legile şi cam ce putere are online-ul, cred că exemplul cel mai bun este cel legat de micile abuzuri ale oamenilor politici. Ai trecut în faţă la o coadă? Automat apar nişte poze. N-ai acordat prioritate? Automat apar nişte poze. Pe de altă parte, chit că nu sunt un mare fan neapărat al actualei guvernări, sau nu 100%, ai aşteptat frumos la semafor ca să treci strada, lumea a început să aprecieze. Ai luat o băbuţă şi ai dus-o până la farmacie, lumea începe să aprecieze. E foarte mult potenţial, e foarte mult mediu reactiv în toată povestea asta. Asta e un lucru bun şi un lucru rău. Ce pot să spun cu siguranţă e că regulile jocului sunt schimbate, iar asta e o oportunitate foarte mare.”

Antidotul crizei de lideri

„Mi se pare că în acest moment un scor peste mediu sau o anumită mobilizare, prezenţa unei figuri politice altfel în afara Bucureştiului poate să propună o nouă garnitură de lideri. Cred că partidele mari în acest moment trec prin nişte crize de leadership. Cred că faptul că la Bucureşti primar general este o doamnă prezentatoare TV practic, care citeşte de pe prompter în continuare, este o criză de leadership. O criză de leadership care e generalizată şi mai devreme sau mai târziu cred că toate partidele trebuie „să sape” departe de Centru pentru a găsi oameni talentaţi, care să facă ceva. Cred că în momentele în care lucrurile se rezolvă să spunem cu nişte figuri strict de faţadă a cam trecut. Unu la mână – dovediţi, doi la mână – propuneţi imagini noi, până la urmă într-o bătălie politică oamenii au nevoie de genul acesta de imagine. Creditul până la urmă al oamenilor vechi în politică e pe cale să se epuizeze.”

Importanţa şcolilor politice

„Birourile parlamentare pot să devină mult mai mult decât sunt în momentul acesta. Hai să spunem nişte mici şcoli cumva de politică. Mai mult decât nişte spaţii de audienţă. Poate să fie nişte locuri în care să se culeagă informaţiile care să ajungă la Centru, pe de o parte. Pe de altă parte, pot să fie nişte spaţii operative. Ce mi se pare că lipseşte cumva în partidele din România – şi mi-ar plăcea ca PNL-ul să devină cumva excepţia care sfidează regula – este exact zona asta de şcoală. Este zona în care oamenii învaţă înainte de a face politică cum funcţionează politica, în care căutăm o serie de mecanisme, în care devenim mini-experţi în anumite domenii.”

Motivaţia de a intra în politică

„În anii 90 şansele erau cât de cât egale. Acum nu mai sunt. Te-ai născut într-un oraş mare, ai noroc. Te-ai născut într-un oraş mai mic, mai puţin. Te-ai născut la sat, mulţumesc, la revedere. Diferenţa de dezvoltare, de vocabular, de şanse egale la o viaţă decentă până la urmă nu mai sunt acolo. Mă interesează subiectul ăsta. Şi genul ăsta de subiecte, educaţia, cultura, agricultura, dezvoltarea industrială, zona economică, egalitatea de gen şi de şanse între cele două sexe sunt lucruri care sunt adevăratele motivaţii, alea sunt locurile în care ar trebui să ne căutăm adevărata motivaţie în momentul în care încercăm să ne implicăm în zona politică. Cu cât motivaţia e mai puternică, cu cât „de ce-ul” ăla cu care te-ai băgat în bătălia asta, în mecanismul ăsta care te poate uza la un moment dat, îţi poate face rotiţele aproape plate, cu atât motivaţia e mai puternică, cu atât mai simplu o să îţi fie.”

„De ce facem” în loc de „cum vom face”

„Din păcate, modul în care se transmit mesajele în politică la noi ţine mai degrabă de ce vom face. Adică aşa, cum vom face. Nu de ce facem ce facem. Cred că nişte „de ce”-uri puternice nu sunt exact doar lucrurile care vă fac să mergeţi înainte mai uşor, mai motivaţi, ci sunt şi lucrurile care vă pot face să convingeţi şi alţi oameni să vină, să se implice alături de voi sau să iasă să voteze.”