Violența, combătută prin eseuri de elevii mureșeni

Campania celor 16 zile de activism împotriva violenţei, coordonată la nivel local de Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Mureş şi Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii (IEESR), a pornit la drum vineri, 25 noiembrie, prilej cu care au fost premiați câstigătorii concursului de eseuri „Cu violenţa pierzi mereu”, organizat de IJP Mureş în cadrul Săptămânii Prevenirii Criminalităţii.”Au fost premiate lucrările care au primit cel mai mare punctaj, dar asta nu înseamnă că nu am apreciat participările tuturor elevilor, faptul că au îndrăznit să-și spună părerea, gândurile personale, fapt pentru care le mulțumim foarte mult că ni le-au împărtășit”, a precizat Gabriela Pîncă, coordonator Compartiment de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul IPJ Mureș.

„Violenţa – drumul spre insucces”

„Consider că violenţa este exact ca şi o boală, care odată ce te cuprinde este greu de învins. Un om cu adevărat puternic se poate confrunta cu propriul disconfort, îşi poate menţine starea de echilibru în situaţii chiar iritante, iar cei slabi, care se lasă conduşi de instincte primare, răspund cu vulnerabilitate, sunt ca şi o casă fără fundaţie, care în scurt timp va ceda” 

Denisa Moga (Colegiul Tehnic Târnăveni, prof. Angela Festeu)- Menţiune

„Violenţa este arma celor slabi”

„Dacă fiecare dintre noi am conştientiza şi ne-am implica mai mult atunci când cel de lângă noi are nevoie de ajutor,poate am reuşi să oprim creşterea violenţei în societate. „Resping ideea de violenţă pentru că binele obţinut prin mijlocirea acesteia nu este de durată, în schimb răul provocat de violenţă este de durată” – Mahatma Gandhi”

Codruța Costin (Colegiul Tehnic Târnăveni, prof. Gabriela Mureşan)- Locul III

„Violenţa desfigurează condiţia umană”

„Dacă ne punem întrebarea- Violenţa poate fi “eliminată”?, răspunsul ar putea fi optimist. Aceasta s-ar putea realiza, dacă toate instituţiile ar fi implicate, dacă copiii ar fi educaţi din primii ani de viaţă să fie toleranţi, să condamne violenţa, să ia atitudine împotriva acesteia. Trebuie să învăţăm că mai înainte de toate suntem oameni şi avem ca şi virtuţi respectul, cinstea şi demnitatea. Aceste valori trebuie să guverneze comunitatea noastră, care trebuie să lupte pentru a înlătura violenţa de orice natură.”

Alexandra Ujică (Colegiul Naţional „Unirea”, prof. Aurora Stănescu)-Locul II

„Povestea ei, povestea lor…şi grija noastră”

„ Să ne imaginăm o floare ruptă din grădină…Ce se întâmplă cu ea? Odată ruptă,nu își va recăpăta viața şi cu toate că este pusă într-o vază cu apă prelungindu-i-se de fapt agonia, nu va mai avea parte de aceeaşi vigoare, gingăşie, mireasmă, nu va mai putea să ne bucure la fel cu frumuseţea ei, ci va muri treptat…

Ei bine, același lucru se întâmplă și cu o persoană care este supusă violenței, iar în acest caz, imaginea de sine se alterează uneori iremediabil, iar sufletul respectivei persoane se ofileşte încet, încet, chiar înaintea trupului…

Ei bine, întrebarea este ,, Cum putem salva societatea din captura denigrării? Cum putem evita violența? “ Să ne imaginăm că, așa cum s-a sugerat într-o campanie anterioară, nasturii țin lucrurile împreună așa cum fiecare dintre noi poate fi nasturele pentru relațiile cu cei din jurul său fiindcă viața este un univers complex dictat de jocul alăturării și al dorinței de a anihila violența!”

Alexandra Simoie (Colegiul Naţional „Al. Papiu Ilarian”, prof. Daniela Ilioasa)-Locul II

„Noi ne vom bucura de soare, când vom trece de nori”

„ Ai îndurat umilinţe nesfârşite de dragul societăţii . Ai învelit în suflet invective sângeroase, ai reprimat râuri întregi de lacrimi, doar pentru a apărea , în ochii lor , a celor necunoscători de suferinţă , drept soţia perfectă. Ai realizat însă târziu că nu se va schimba nimic dacă rezişti …că furtuna nu va înceta niciodată… ca tu ai fost una din sutele de mii de suflete mutilate de violenţă .

O astfel de soartă e mult prea grea pentru orice femeie , o astfel de armă nu poate fi oprită. E o realitate necruţătoare , crudă şi nemiloasă . Nu e o piesă , ei nu sunt spectatori , tu nu eşti o actriţă …. de ce să joci un rol ? Acum în cartea vieţii tale scrie doar atât:

„Nimic nu doare mai tare decât un rol jucat profesionist , când sufletul şi trupul urlă de durere.”

Maria Andreea Cîmpean (Colegiul Naţional „Unirea”, prof. Claudia Tăban)-Locul I

„Cu violenţa, nu vei cunoaşte niciodată fericirea adevărată!”

Vise spulberate…

“Violenţa-i boală grea/Şi nu poţi scăpa de ea/Dacă inima ţi-e plină/cu venin şi nepăsare…Sau de-ţi pare că eşti zeu/şi că poţi lovi mereu/suflete nevinovate”

“Nimeni nu ar trebui să rămână indiferent în faţa actelor de violenţă. Implicându-ne, vom reuşi să ajungem de la violenţă la fericire. CHEMARE: Să construim cu trupurile noastre un zid prin care violenţa să nu mai pătrundă niciodată în această lume minunată!”

Elena Alexandra Pîrvu (Colegiul Economic„Transilvania”, prof. Delia Răuţă)-Premiu Special

„Când loveşte bărbatul, femeia suspină”

„Stăm liniștiți și ne gândim că războiul s-a încheiat acum mult timp.în jur e pace și sânge de român nu mai curge, dar nu crezi că pentru o secundă ai uitat ce e războiul? Nu e doar un conflict armat, e o bătălie, o lovitură care lasă urme, e chin și durere. De ce nu realizezi că femeia e soldatul din prima linie, un soldat fără scăpare și sprijin, o primă țintă a violenței? Auzi un țipăt scurt în noapte, o voce feminină neajutorată…O lacrimă din ochiul vânat cade tremurător,lacrimă purtătoare de calvar și amar, un picur de suferința pornit din inima lovită. E singură și nu are scăpare. Își ridică, cu frică ,privirea pentru a vedea din nou palma necruțătoare menită să îi zdrobească inima. Stă și se gândește cum va scăpa căci nimeni nu îi întinde mâna destinată salvării.

Cum poți privi? Cum poți închide ochii? Cum poți să îți acoperi urechile și să pleci de parcă nimic nu s-a întâmplat? Inima ta nu se strânge de durere, când știi că cineva trece prin suferință? În acel loc, în acel moment putea fi mama, sora sau chiar prietena ta! De ce îți întorci privirea când poți schimba ceva? Dacă ignori și pleci, ești mai rău decât agresorul, pentru că ai fi putut face o schimbare. Ignorând, aprobi acel comportament, aprobi răpirea unei vieții nevinovate. Nu există victorie fără luptă și curaj fără încercare. Sunt mii și mii de femei în întreaga lume care așteaptă să fie salvate, fiindcă ele de frică, rămân înțepenite în durere. Nu fac nicio mișcare de teamă că totul se va nărui. Acele femei nu mai știu ce e iubirea, nu mai știu ce e fericirea, nu mai știu cum arată un zâmbet pornit din adâncul inimii. Tac și își acceptă soarta, însă nu acela e destinul lor, dar se gândesc că nu mai au nicio speranță, nu mai văd lumina de la capătul tunelului. Fii tu farul lor, credința și punctul de nădejde. Totul pornește de la noi, fiindcă noi avem puterea de a schimba ceva, noi putem opri războiul. Violența e ca o flacăra care crește și crește prin frică, prin durere, prin lacrimi și suspine înăbușite, însă chiar și acea flacără devine vulnerabilă când dă de apă. De aceea, astăzi te îndemn la luptă! Luptă pentru scăparea celor neajutorați. Oferă viață și speranță într-un loc în care acestea par gata să dispară. Oferă libertate și sprijin. Impune non-violență și acordă iubire, căci pentru asta ești chemat.

Războiul izbucnește, dar tu îl poți opri. Fi eroul nostru, fi eroul femeilor. Poartă spada victoriei și ridică drapelul alb al păcii. Oprește violența cât timp nu atacă umanitatea!Spune nu violenței și îmbrățișează iubirea, căci rănind pe altul, te rănești pe tine.”

Flavia Lidia Radu (Colegiul Naţional „Unirea”, prof. Claudia Tăban)-Premiul Special al Juriului