Prefectul judeţului Mureş, dr. Lucian Goga, a conferit joi, 1 decembrie, cu ocazia Zilei Naţionale a României, Diploma de Excelenţă şi distincţia Fibula de la Suseni, înotătorului Norbert Trandafir.
Laudatio-ul a fost prezentat de jurnalistul Szucher Ervin
„A rosti un laudatio pentru multiplul nostru campion la nataţie, participant la trei olimpiade consecutive, Trandafir Norbert este o cinste, dar şi o plăcere. Este cinste, pentru că omul, cât o fi el de cronicar sportiv, nu se întâlneşte zilnic cu cineva, care are la activ peste 150 de titluri de campion naţional şi unul european, precum şi un argint la mondiale. Este plăcere, deoarece ca fost înotător de performanţă mă bucură faptul că Instituţia Prefectului a decis să acorde distincţia Fibula de la Suseni unui sportiv care şi-a petrecut marea parte a vieţii în bazin.
Norbi – pentru că pentru mine acest tânăr de 28 de ani şi 1,86 metri înălţime, rămîne puştanul retras şi liniştit pe care l-am cunoscut în urmă cu două decenii – s-a născut la Târgu-Mureş, la 8 februarie 1988. A început practicarea sportului precum mii de copii târgumureşeni – la frageda vârstă de 4 ani şi jumătate părinţii l-au înscris la un curs de înot. Instructorul, profesorul Fülöp Ferenc, şi el campion la nataţie pe vremea tinereţii, a descoperit rapid talentul şi ambiţia copilului, calităţi ce l-au recomandat pe micuţul Norbi pentru înalta performanţă. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: Trandafir Norbert a început să câştige concursuri după concursuri; la început pe cele de acasă, apoi pe cele regionale, iar în cele din urmă pe cele naţionale şi internaţionale. În decursul carierei a adunat peste 150 de titluri naţionale. Faptul că nici el nu ştie sigur, de câte ori a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere, denotă faptul că pentru Trandafir Norbert competiţiile interne au doar o singură miză: întrecerea cu cronometrul pentru realizarea a noi şi noi recorduri naţionale. De-a lungul carierei a doborât peste 50 de recorduri naţionale, majoritatea dintre ele, recorduri pe care el însuşi le stabilise cu ceva timp în urmă. Este primul sportiv din România care a reuşit să înoate proba de 50 de metri liber sub 22 de secunde, şi tot primul care la 100 de metri liber a coborît sub 49 de secunde. Performanţele obţinute îl menţin şi astăzi, la o vârstă la care mulţi dintre adversari au spus demult adio bazinului de înot, recordmanul celor două probe.
Pe lângă performanţele interne, Trandafir Norbert este recomandat şi de cele externe. Opt titluri de campion balcanic, o medalie de aur şi una de argint la europenele de juniori, un bronz la seniori, un loc doi la Campionatele Mondiale Universitare, numeroase finale, precum şi cele trei calificări la Jocurile Olimpice – Beijing, Londra şi Rio de Janiero – precum şi prestigiosul loc 14 obţinut cu doar câteva luni în urmă pe meleagurile braziliene. O carte de vizită impresionantă ce se datorează în special ambiţiei, sârguinţei şi talentului, dar şi inspiraţiei părinţilor, şi nu în ultimul rând muncii antrenorilor. Şi aici, daţi-mi voie, să enumăr trei nume, trei profesori de excepţie din nataţia şi poloul autohton: Fülöp Ferenc, cel care l-a descoperit, Sanda Ştefănescu, cea cu care a câştigat primele concursuri de amploare, şi Peteley Attila, cel cu care a cunoscut consacrarea. Toţi foşti şi actuali şlefuitori de talente din cadrul Clubul Sportiv Şcolar Târgu-Mureş. Pe listă mai sînt şi alţii, de pe alte meleaguri; ultimul dintre ei – în ordine cronologică – este antrenorul băcăuan Ovidiu Galeru, cel care se ocupă de pregătirea lui Norbi din 2011 încoace.
Şi venind vorba de Bacău şi oraşul moldovean care practic l-a adoptat pe sportivul de care noi, târgumureşenii suntem atât de mândri, am trecut la capitolul regrete. Pentru că, din păcate, există şi aşa ceva. În viaţa oricărui sportiv există urcuşuri şi coborâşuri, zile bune, zile mai puţin bune, drumul spre performanţă fiind pavat cu momente de agonie şi extaz, două stări care câteodată alternează de la un minut la altul. În viaţa lui Norbert picătura care a umplut paharul amărăciunii a fost despărţirea de oraşul natal, care în afară de enunţurile pompoase care sunau a gol, promisiunile neonorate şi declaraţiile, precum nişte cecuri fără acoperire, practic nu i-a oferit mai nimic. Ştim bine, un înotător nu emite niciodată nici măcar o zecime din pretenţiile unor fotbalişti de mâna a 5-a, adunaţi de pe copacabana braziliană sau strânşi de pe meleagurile înflămînzite ale Africii, şi ţinuţi boiereşte în scumpa noastră urbe. Trandafir Norbert şi antrenorul său de la acea vreme n-au cerut nimic mai mult decât bazin şi apă. Nu pare o dorinţă de neîmplinit, altminteri oricât s-ar antrena, înotătorul fără apă se zbate precum peştele pe uscat.
Dar dacă tot am început într-un ton optimist, voi încheia la fel, cu o mică povestioară pe care l-am auzit de primul antrenor al lui Trandafir, maestrul Fülöp. După primele succese ale micuţului Norbi, mama acestuia a venit cu o idee stranie: să-l scoată de la înot, şi să-l înscrie la dans. I-a luat oarecare efort psihologic antrenorului până i-a convins pe părinţii micului campion, că până şi Dumnezeul l-a creat şi l-a dotat pentru sportul în apă. Nu avem cum să nu-i dăm dreptate profesorului Fülöp, lui Feri bácsi. Dragi părinţi de campion, peste câteva ore în centrul oraşului veţi vedea o sumedenie de dansatori talentaţi, care joacă hora mult mai frumos, decât o face copilul dumneavoastră. Dar oriunde v-aţi uita, în Târgu-Mureş veţi vedea un singur sportiv ce a reprezentat cu cinste urbea şi ţara la trei jocuri olimpice! Acesta e fiul dumneavoastră, e Trandafir Norbert.”
