Biblioteca Municipală “Petru Maior” din Reghin a găzduit în luna noiembrie a anului trecut simpozionul“Satul între tradiţie şi uitare”, eveniment organizat de Asociaţia pentru Cunoaşterea Culturii Ţărăneşti cu sprijinul Consiliului Județean Mureș și al Primăriei Comunei Brîncovenești. Au fost atinse subiecte legate de valorile mai puțin smintite ale lumii vechi țărănești, s-a vorbit despre firea lucrurilor, obiceiuri și vechi rânduieli, de ce sunt importante astăzi, atât cât le mai cunoaștem și de ce credem că trebuie să rămână și celor care vin după noi din ele, după cum afirmă Mărioara Bârsan, organizatorul evenimentului.“Ne-au onorat cu prezenţa la acest simpozion oameni care prin pasiunea și străduința lor țin vie făclia păstrării obiceiurilor, a portului și tradițiilor rămase de la străbuni. Oameni care suferă când pleacă, în lumea de dincolo, bătrânii noștri ducând cu ei jocuri, cântece, colinde, dar și rînduieli ce au ținut în picioare nația română. Au stat la sfat și au împărtășit experiențe, căutând căi de a pune în sufletul celor tineri tezaurul neprețuit pe care l-am moștenit. Doar ei puteau fi părtași la o astfel de provocare cu sinceritate și modestie, cu responsabilitate. Le mulțumesc încă o dată și le doresc să aibă putere să continue pentru ca satul românesc să dăinuie peste veacuri”, a precizat Mărioara Bârsan, preşedintele Asociaţiei pentru Cunoaşterea Culturii Ţărăneşti.
Cătrinţa cu trup vânăt la loc de cinste
Simpozionul a fost colorat de expoziţiile de costume şi fotografii vechi, adevărate documente vii ale satului românesc de odinioară. “Spaţiul nu mi-a permis să-l colorez foarte tare şi foarte mult, dar costumele aduse sunt cele foarte dragi mie. Aici mă refer la costumul de mireasă al mamei mele, cămaşa şi zadiile. La fel şi un costum bărbătesc din zona noastră a Idicelului, ambele cămăşi fiind cusute pe pânză de casă, colopul cu bertiţă pe care îl purtau tinerii noştri, şi cureaua cu mărgele, de asemenea caracteristică zonei noastre. Am adus și cătrinţa cu trup vânăt. Nu sunt multe, sunt din zestrea mea, ceea ce şi eu port. Vreau să ne reamintim şi să facem, prin modul în care vor veni participanţii dovada faptului că această cătrinţă cu trup vânăt a fost răspândită în toată Transilvania, ea fiind cea mai veche piesă de port femeiesc din această zonă. Sunt făcute cu cel puţin o sută de ani înainte, le găsim şi pe Valea Gurghiului şi pe Valea Beicii, Valea Luţului şi pe Valea Idicelului, cum de altfel au fost prezente în toată Transilvania. Din păcate au fost ani în care, după 1915 până către 1930 în care femeile în vârstă le mai purtau, după care s-au pierdut. Unele au rămas în lăzi şi, unde mai sunt, e bine să fie scoase în evidenţă”, a precizat Mărioara Bârsan.
Recurs la tradiţie
Maria Borzan, cercetător ştiinţific a vorbit despre bogăţia satului românesc, precum şi despre necesitatea conservării zestrei satului, puternic avariată de un prezent tot mai nepăsător. „Această manifestare este una foarte importantă în primul rând pentru că ştim că este o perioadă în care satul cunoaşte o puternică transformare şi uitarea se aşterne destul de intens pe foarte multe lucruri frumoase din lumea satului, în special peste jocurile populare. Mai mult, asistăm la un import destul de puternic din afară, în special al obiceiurilor prilejuite de anumite evenimente din cursul anului. Ştim că în momentele grele poporul nostru a făcut apel, un fel de recurs la tradiţie, la cultura populară, cea care a fost un punct de plecare a conştiinţei naţionale, la cultura autentică care este creată în lumea satului de către personalităţile acestei minunate lumi a satului, de rapsozii populari şi coordonatorii ansamblurilor folclorice. Fie prin aducerea pe scenă a obiceiurilor, a jocului de la şură, fie prin scrierile lor. Unii dintre aceste personalităţi ale satului sunt prezenţi cu poezie populară, chiar şi cu cărţi de autor. Spre bucuria noastră, satul mureşean este un păstrător de tradiţii şi obiceiuri, ele fiind de fapt zestrea identitară a unei naţii, şi atunci ele fac parte din întregul ansamblu al naţiunii române”, a subliniat Maria Borzan.
Idicenii, păstrători ai tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă
Simpozionul „Satul între tradiţie şi uitare” vine practic să deschidă percepţia opiniei publice asupra tradiţiilor şi obiceiurilor, nu întâmplător fiind organizat înainte de intrarea în Postul Crăciunului, poarta de intrare în lumea minunată a obiceiurilor de iarnă. „Am ales această perioadă de dinaintea intrării în Postul Crăciunului pentru că se ştie că în general la români sărbătorile de iarnă prilejuiesc petreceri bogate în obiceiuri. Eu am bucuria că la mine în sat, chiar dacă nu vin îmbrăcaţi în costumele ancestrale, în seara de Crăciun umblă turca şi acum. Două, trei generaţii umblă cu turca, chiar şi cei mai mici. Cea mai mare bucurie a mea, după ce am pus umărul într-un anumit fel câţiva ani la rând, este faptul că şi cei mici, copii de 10-12 ani ştiu să spună toată colinda la turcă şi ştiu toată urarea colacului. Cred că este o bună ocazie de a-i încuraja pe cei care îmi sunt colegi să încercăm să susţinem tot ce ţine de tradiţie. Apoi vine vremea şezătorilor şi trebuie să ne obişnuim să ne întâlnim nu doar atunci când avem pe cineva care ne filmează şi ne dau foarte frumos la televizor, pentru că în sate încă mai sunt oameni care pot face treaba asta. Din păcate numărul lor e tot mai mic, în special vârstnici. Cu ei se duc o mare parte din lucrurile de valoare, pentru ceea ce înseamnă tradiţie românească, şi aici mă refer la cântec şi jocuri. Valorificăm scenic trei, patru jocuri din zonă, şi alte 20 de jocuri bărbăteşti din păcate nu mai ştie nimeni să le joace”, a spus Mărioara Bârsan.
Au adus elogiu satului românesc prin cuvânt, cântec şi poezie Sorina Bloj, Maria Bleja, Livia Andone, Ioan Torpan, Elena Fola, Viorica Şandru, Larisa Cotoi, Mihai Moldovan, oameni de suflet şi drag de vatra satului care sâmbătă la Reghin au deschis o frumoasă poartă spre universalitatea satului românesc.
